Începând cu președinția sa, care va rămâne în istorie ca una dintre guvernările cele mai proapste din întreaga istorie a Statelor Unite, până la antisemitismul lui Carter (vezi cartea „Palestine: Peace, not Apartheid” plină nu doar de păreri antisemite, ci și de inexatități, minciuni, păreri și istorii fabricate, copieri de materiale fără citarea autorilor originali, etc) trecând prin convingerea sa manifestă că fundamentalismul în creștinism este greșit și este vinovat de controversele americane cu privire la avorturi, homosexualism, familie și alte asemenea subiecte.
Adică, conform celeilalte capodopere carteriene „our endangered values”, biserica și statul trebuie să fie separate până într-atât încât biserica să-și vadă de problemele ei între cele patru ziduri ale clădirilor, și să nu mai trateze problemele sociale ca de competența sa și să le lase în grija statului. Dar, în timp ce nu-și bagă nasul în felul în care statul conduce națiunea, biserica trebuie să-și verse banii în proiecte caritabile ușurând povoara statului! Păi, domnule Carter, alege: să se bage sau nu biserica?
Și, cei rău cu fundamentalismul meu? Nu am voie să mi-l aduc în viața publică și să-l trăiesc la vedere? Nu am voie să-mi spun punctul de vedere decât între pereții clădirilor cultice? Trebuie să adopt două seturi de valori, unul de biserică, celălalt de toate zilele? Așa ca un fel de fățărnicie fariseică? Nu ne încuraja Isus să lăsăm lumina noastră să lumineze, noi fiind o cetate așezată pe un munte? Sigur că e greșit ca fundamentalist să cred că avortul e păcat și este luarea unei vieți: în cartea sa din 1996 (Living Faith) Carter este de acord că este rău să omori (de fapt el este împotriva pedepsei cu moartea) numai că se joacă cu ideea că nu se știe când devine fetusul… uman! Ca să nu mai vorbim de introducerea scrisă de Carter la cartea „Women in Need” în care fostul președinte era de acord cu dreptul femeii la a recurge la avort.
Mâine voi reveni cu continuarea despre Carter, apoi ne vom referi la Clinton și-n cele din urmă, la „inteligentul” Gore.

on 2 February, 2008 at 6:13 am #
Abea astept urmatoarele postari. Interesant!
on 2 February, 2008 at 8:10 pm #
Carter este o rusine pentru istoria Americii.
on 4 February, 2008 at 12:42 am #
Ilie Catrinoiu »
Au aparut si mai urmeaza!
on 4 February, 2008 at 12:44 am #
Cristina »
asa-i faurita istoria: din bine si rau, urit si frumos, Carter si… Reagan
Nu m-am putut abtine!
on 4 February, 2008 at 6:07 am #
asa e, macar de-am invata din istorie….
on 6 February, 2008 at 3:00 pm #
Cristina »
ma faci sa rid! cind ai vazut ultima oara oameni care sa invete din istorie!? Nu ne place sa invatam mai mult pe pielea noastra? Eu asa cred!
on 10 February, 2008 at 8:57 am #
[...] Partea 1 [...]
on 10 February, 2008 at 2:26 pm #
Ion Blog » Nu-mi place deloc candidata… »
mulţumesc