Astăzi (şi mâine) Numeri capitolele 17, 18 şi 19, Marcu 6:30-56

Capitolul 17

1. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

2. „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi ia de la ei un toiag, după casele părinţilor lor, adică douăsprezece toiege din partea căpeteniilor lor, după casele părinţilor lor. Să scrii numele fiecăruia pe toiagul lui;

3. şi să scrii numele lui Aaron pe toiagul lui Levi; căci va fi câte un toiag de fiecare căpetenie a caselor părinţilor lor.

4. Să le pui în cortul întâlnirii, înaintea mărturiei, unde Mă întâlnesc cu voi.

5. Bărbatul pe care-l voi alege, va fi acela al cărui toiag va înflori, şi voi pune capăt dinaintea Mea cârtirilor pe care le ridică împotriva voastră copiii lui Israel.”

6. Moise a vorbit copiilor lui Israel; şi toate căpeteniile lor i-au dat câte un toiag, fiecare căpetenie câte un toiag, după casele părinţilor lor, adică douăsprezece toiege. Toiagul lui Aaron era în mijlocul toiegelor lor.

7. Moise a pus toiegele înaintea Domnului, în cortul mărturiei.

8. A doua zi, când a intrat Moise în cortul mărturiei, iată că toiagul lui Aaron, care era pentru casa lui Levi, înverzise, făcuse muguri, înflorise, şi copsese migdale.

9. Moise a luat dinaintea Domnului toate toiegele, şi le-a dus tuturor copiilor lui Israel, ca să le vadă şi să-şi ia fiecare toiagul lui.

10. Domnul a zis lui Moise: „Pune toiagul lui Aaron înapoi înaintea mărturiei, şi să fie păstrat ca un semn pentru cei răzvrătiţi, ca să pui astfel capăt înaintea Mea cârtirilor lor, şi să nu moară.”

11. Moise a făcut aşa; a făcut întocmai după porunca pe care i-o dăduse Domnul.

12. Copiii lui Israel au zis lui Moise: „Iată că murim, pierim, pierim cu toţii!

13. Oricine se apropie de cortul Domnului, moare. Va trebui oare să murim cu toţii?”

Capitolul 18

1. Domnul a zis lui Aaron: „Tu şi fiii tăi, şi casa tatălui tău cu tine, să purtaţi pedeapsa fărădelegilor făcute în sfântul locaş; tu şi fiii tăi împreună cu tine, să purtaţi pedeapsa fărădelegilor făcute în împlinirea slujbei voastre preoţeşti.

2. Apropie de asemenea de tine, pe fraţii tăi, seminţia lui Levi, seminţia tatălui tău, ca să fie legaţi de tine şi să-ţi slujească, atunci când tu, şi fiii tăi împreună cu tine, veţi fi înaintea cortului întâlnirii.

3. Ei să păzească ce le vei porunci tu şi cele privitoare la tot cortul; dar să nu se apropie nici de uneltele sfântului locaş, nici de altar, ca să nu muriţi, şi ei şi voi.

4. Ei să se alipească de tine, şi să păzească tot ce priveşte cortul întâlnirii pentru toată slujba cortului. Nici un străin să nu se apropie de voi.

5. Să păziţi cele privitoare la sfântul locaş şi altar, ca să nu mai fie mânie împotriva copiilor lui Israel.

6. Iată că am luat pe fraţii voştri Leviţii, din mijlocul copiilor lui Israel, ca unii care sunt daţi Domnului: ei vă sunt încredinţaţi vouă în dar, ca să facă slujba cortului întâlnirii.

7. Tu, şi fiii tăi, împreună cu tine, să păziţi slujbele preoţiei voastre în tot ce priveşte altarul şi tot ce este dincolo de perdeaua dinăuntru: aceasta este slujba pe care o veţi face. Vă dau în dar slujba preoţiei. Străinul care se va apropia, va fi omorât.”

8. Domnul a zis lui Aaron: „Iată, din toate lucrurile pe care Mi le închină copiii lui Israel, îţi dau pe cele care Îmi sunt aduse prin ridicare; ţi le dau, ţie şi fiilor tăi, ca drept al ungerii, printr-o lege veşnică.

9. Iată ce va fi al tău dintre lucrurile prea sfinte care nu sunt mistuite de foc: toate darurile din jertfele lor de mâncare, toate jertfele lor de ispăşire, şi toate jertfele pentru vină, pe care Mi le vor aduce; lucrurile acestea prea sfinte să fie ale tale şi ale fiilor tăi.

10. Să le mâncaţi într-un loc prea sfânt; orice bărbat să mănânce din ele; să le priviţi ca sfinte.

11. Iată ce va mai fi al tău: toate darurile pe care le vor aduce copiii lui Israel prin ridicare şi legănându-le într-o parte şi în alta, ţi le dau ţie, fiilor tăi şi fiicelor tale împreună cu tine, printr-o lege veşnică. Oricine va fi curat în casa ta să mănânce din ele.

12. Îţi dau cele dintâi roade pe care le vor aduce Domnului: tot ce va fi mai bun din untdelemn, tot ce va fi mai bun din must şi grâu.

13. Cele dintâi roade ale pământului lor, pe care le vor aduce Domnului, să fie ale tale. Oricine va fi curat în casa ta să mănânce din ele.

14. Tot ce va fi închinat Domnului prin făgăduinţă în Israel, să fie al tău.

15. Orice întâi născut din orice trup, pe care-l vor aduce Domnului, atât din oameni cât şi din dobitoace, să fie al tău. Numai, să laşi să se răscumpere întâiul născut al omului, şi să laşi să se răscumpere şi întâiul născut al unui dobitoc necurat.

16. Să laşi să se răscumpere întâii născuţi ai oamenilor, de la vârsta de o lună, după preţuirea ta, cu preţul de cinci sicli de argint, după siclul sfântului locaş, care este de douăzeci de ghere.

17. Dar să nu laşi să se răscumpere întâiul născut al vacii, nici întâiul născut al oii, nici întâiul născut al caprei: acestea sunt lucruri sfinte. Sângele lor să-l stropeşti pe altar, şi să le arzi grăsimea: aceasta va fi o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.

18. Carnea lor să fie a ta, ca şi pieptul care se leagănă într-o parte şi în alta şi ca şi spata dreaptă.

19. Îţi dau ţie, fiilor tăi şi fiicelor tale împreună cu tine, printr-o lege veşnică, toate darurile sfinte pe care le vor aduce Domnului copiii lui Israel prin ridicare. Acesta este un legământ de necălcat şi pe vecie înaintea Domnului, pentru tine şi pentru sămânţa ta împreună cu tine.”

20. Domnul a zis lui Aaron: „Tu să n-ai nici o moştenire în ţara lor, şi să n-ai nici o parte de moşie în mijlocul lor. Eu sunt moştenirea şi partea ta de moşie, în mijlocul copiilor lui Israel.

21. Fiilor lui Levi le dau ca moştenire orice zeciuială în Israel, pentru slujba pe care o fac ei, pentru slujba cortului întâlnirii.

22. Copiii lui Israel să nu se mai apropie de cortul întâlnirii, ca să nu se facă vinovaţi de vreun păcat şi să moară.

23. Ci Leviţii să facă slujba cortului întâlnirii, şi să rămână încărcaţi cu fărădelegile lor. Ei să n-aibă nici o moştenire în mijlocul copiilor lui Israel: aceasta să fie o lege veşnică printre urmaşii voştri.

24. Leviţilor le dau de moştenire zeciuielile pe care le vor aduce copiii lui Israel Domnului prin ridicare; de aceea zic cu privire la ei: „Să n-aibă nici o moştenire în mijlocul copiilor lui Israel.”

25. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

26. „Să vorbeşti Leviţilor, şi să le spui: ,Când veţi primi de la copiii lui Israel zeciuiala pe care v-o dau din partea lor, ca moştenire a voastră, să luaţi întâi din ea un dar pentru Domnul, şi anume: a zecea parte din zeciuială;

27. şi darul vostru vi se va socoti ca grâul care se ia întâi din arie şi ca mustul care se ia întâi din teasc.

28. Astfel să luaţi şi voi întâi un dar pentru Domnul, din toate zeciuielile pe care le veţi primi de la copiii lui Israel, şi să daţi preotului Aaron darul pe care-l veţi lua întâi din ele pentru Domnul.

29. Din toate darurile care vi se vor da, să luaţi întâi toate darurile pentru Domnul; din tot ce va fi mai bun, să luaţi întâi partea închinată Domnului.

30. Să le spui: ,După ce veţi lua din ele partea cea mai bună, zeciuiala va fi socotită Leviţilor ca venitul de la arie şi ca venitul de la teasc.

31. Să-l mâncaţi într-un loc oarecare, voi şi casa voastră; căci aceasta este plata voastră pentru slujba pe care o faceţi în cortul întâlnirii.

32. Nu vă veţi face vinovaţi pentru aceasta de nici un păcat, dacă veţi lua din ele pentru Domnul ce este mai bun, nici nu veţi pângări darurile sfinte ale copiilor lui Israel, şi nu veţi muri.”

Capitolul 19

1. Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:

2. „Iată ce porunceşte legea pe care a dat-o Domnul, zicând: ,Vorbeşte copiilor lui Israel să-ţi aducă o vacă roşie, fără pată, fără vreun cusur trupesc, şi care să nu fi fost pusă la jug.

3. S-o daţi preotului Eleazar; el s-o scoată din tabără, şi să fie junghiată înaintea lui.

4. Preotul Eleazar să ia cu degetul din sângele vacii, şi să stropească de şapte ori înaintea cortului întâlnirii.

5. Vaca să fie arsă sub ochii lui; să-i ardă pielea, carnea şi sângele, împreună cu balega.

6. Preotul să ia lemn de cedru, isop şi cârmâz, şi să le arunce în mijlocul flăcărilor care vor mistui vaca.

7. Preotul să-şi spele hainele, şi să-şi scalde trupul în apă; apoi să intre iarăşi în tabără, şi să fie necurat până seara.

8. Cel ce va arde vaca, să-şi spele hainele în apă, şi să-şi scalde trupul în apă; şi să fie necurat până seara.

9. Un om curat să strângă cenuşa vacii, şi s-o pună într-un loc curat afară din tabără; s-o păstreze pentru adunarea copiilor lui Israel, ca să facă apa de curăţire. Aceasta este o apă de ispăşire.

10. Cel ce va strânge cenuşa vacii, să-şi spele hainele, şi să fie necurat până seara. Aceasta să fie o lege veşnică atât pentru copiii lui Israel cât şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul lor.

11. Cine se va atinge de vreun mort, de vreun trup omenesc mort, să fie necurat timp de şapte zile.

12. Să se cureţe cu apa aceasta a treia zi şi a şaptea zi, şi va fi curat; dar, dacă nu se curăţă a treia zi şi a şaptea zi, nu va fi curat.

13. Cine se va atinge de un mort, de trupul unui om mort, şi nu se va curăţi, pângăreşte cortul Domnului; acela să fie nimicit din Israel. Fiindcă nu s-a stropit peste el apa de curăţire, este necurat, şi necurăţia lui este încă peste el.

14. Iată legea când va muri un om într-un cort: oricine va intra în cort, şi oricine se va afla în cort, va fi necurat şapte zile.

15. De asemenea, orice vas descoperit, care nu va avea un capac bine strâns pe el, va fi necurat.

16. Oricine se va atinge, pe câmp, de un om ucis de sabie, sau de un mort, sau de oase omeneşti, sau de vreun mormânt, va fi necurat timp de şapte zile.

17. Pentru cel necurat, să se ia cenuşă de la jertfa de ispăşire care a fost arsă, şi să toarne peste ea apă de izvor într-un vas.

18. Un om curat să ia isop, şi să-l înmoaie în apă; să stropească apoi cu el cortul, toate uneltele, oamenii care sunt acolo, pe cel ce s-a atins de oase omeneşti, sau de vreun om ucis, sau de vreun mort, sau de vreun mormânt.

19. Cel curat să stropească pe cel necurat, a treia zi şi a şaptea zi, şi să-l cureţe în ziua a şaptea. Să-şi spele hainele, şi să se scalde în apă; şi seara, va fi curat.

20. Un om care va fi necurat, şi nu se va curăţi, va fi nimicit din mijlocul adunării, căci a spurcat sfântul locaş al Domnului; fiindcă n-a fost stropită peste el apa de curăţire, este necurat.

21. Aceasta să fie o lege veşnică pentru ei. Cel ce va stropi pe altul cu apa de curăţire, să-şi spele hainele, şi cel ce se va atinge de apa de curăţire, să fie necurat până seara.

22. Orice lucru de care se va atinge cel necurat, va fi necurat; şi cine se va atinge de el, să fie necurat până seara.”

Marcu 6:30-56

30. Apostolii s-au adunat la Isus, şi I-au spus tot ce făcuseră şi tot ce învăţaseră pe oameni.

31. Isus le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” Căci erau mulţi care veneau şi se duceau, şi ei n-aveau vreme nici să mănânce.

32. Au plecat dar cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, la o parte.

33. Oamenii i-au văzut plecând, şi i-au cunoscut; au alergat pe jos din toate cetăţile, şi au venit înaintea lor în locul în care se duceau ei.

34. Când a ieşit din corabie, Isus a văzut mult norod; şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi care n-aveau păstor; şi a început să-i înveţe multe lucruri.

35. Fiindcă ziua era pe sfârşite, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu şi ziua este pe sfârşite.

36. Dă-le drumul să se ducă în cătunele şi satele de primprejur, ca să-şi cumpere pâine, fiindcă n-au ce mânca.”

37. „Daţi-le voi să mănânce”, le-a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: „Oare să ne ducem să cumpărăm pâini de două sute de lei, şi să le dăm să mănânce?”

38. Şi El i-a întrebat: „Câte pâini aveţi? Duceţi-vă de vedeţi.” S-au dus de au văzut câte pâini au, şi au răspuns: „Cinci, şi doi peşti.”

39. Atunci le-a poruncit să-i aşeze pe toţi, cete-cete, pe iarba verde.

40. Şi au şezut jos în cete de câte o sută şi de câte cincizeci.

41. El a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti. Şi-a ridicat ochii spre cer, şi a rostit binecuvântarea. Apoi a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea şi cei doi peşti, i-a împărţit la toţi.

42. Au mâncat toţi şi s-au săturat;

43. şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu fărâmituri de pâine şi cu ce mai rămăsese din peşti.

44. Cei ce mâncaseră pâinile, erau cinci mii de bărbaţi.

45. Îndată, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie, şi să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul norodului.

46. După ce Şi-a luat rămas bun de la norod, S-a dus în munte, ca să Se roage.

47. Când s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe ţărm.

48. A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vâslirea, căci vântul le era împotrivă. Şi într-a patra strajă din noapte, a mers la ei, umblând pe mare, şi voia să treacă pe lângă ei.

49. Când L-au văzut ei umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă, şi au ţipat;

50. pentru că toţi L-au văzut, şi s-au înspăimântat. Isus a vorbit îndată cu ei, şi le-a zis: „Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!”

51. Apoi S-a suit la ei în corabie, şi a stat vântul. Ei au rămas uimiţi şi înmărmuriţi,

52. căci nu înţeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.

53. După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului, şi au tras la mal.

54. Când au ieşit din corabie, oamenii au cunoscut îndată pe Isus,

55. au alergat prin toate împrejurimile, şi au început să aducă pe bolnavi în paturi, pretutindeni pe unde se auzea că era El.

56. Oriunde intra El, în sate, în cetăţi sau în cătune, puneau pe bolnavi pe pieţe, şi-L rugau să le dea voie doar să se atingă de poalele hainei Lui. Şi toţi câţi se atingeau de El, erau tămăduiţi.

Viewed 20 times by 9 viewers