Exod capitolele 34 și 35, Matei capitolul 22:23-46

Exod 34

1 Domnul i-a zis lui Moise: „Taie două table din piatră ca cele dintâi şi Eu voi scrie pe ele cuvintele care erau pe tablele dintâi pe care le-ai sfărîmat.

2 Fii gata dis-de-dimineaţă şi suie-te de dimineaţă pe muntele Sinai; să stai acolo înaintea Mea, pe vârful muntelui.

3 Nimeni să nu se suie cu tine şi nimeni să nu se arate pe tot muntele; şi nici boi, nici oi să nu pască pe lângă muntele acesta.”

4 Moise a tăiat două table din piatră ca şi cele dintâi; s-a sculat dis-de-dimineaţă şi s-a suit pe muntele Sinai, după cum îi poruncise Domnul; şi a luat în mână cele două table din piatră.

5 Domnul S-a pogorât într-un nor, a stat acolo lângă el şi a rostit Numele Domnului.

6 Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui şi a strigat: „Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie,

7 care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam!”

8 Îndată Moise s-a plecat până la pământ şi s-a închinat.

9 El a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, Te rog să mergi în mijlocul nostru, Doamne; poporul acesta este într-adevăr un popor încăpăţînat, dar iartă-ne fărădelegile şi păcatele noastre şi ia-ne în stăpânirea Ta!”

10 Domnul a răspuns: „Iată, Eu fac un legământ. Voi face în faţa întregului popor minuni care n-au avut loc în nici o ţară şi la nici un neam; tot poporul care este în jurul tău va vedea lucrarea Domnului şi prin tine voi face lucruri înfricoşate.

11 Ia seama la ceea ce-ţi poruncesc azi. Iată, voi izgoni dinaintea ta pe Amoriţi, Canaaniţi, Hetiţi, Fereziţi, Heviţi şi Iebusiţi.

12 Să nu cumva să faci legământ cu locuitorii ţării unde ai să intri, ca să nu fie o cursă pentru tine, dacă vor locui în mijlocul tău.

13 Dimpotrivă să le dărîmaţi altarele, să le sfărîmaţi stâlpii idoleşti şi să le trîntiţi la pământ idolii.

14 Să nu te închini înaintea unui alt dumnezeu; căci Domnul se numeşte gelos, este un Dumnezeu gelos.

15 Fereşte-te să faci legământ cu locuitorii ţării, ca nu cumva, curvind înaintea dumnezeilor lor şi aducându-le jertfe, să te poftească şi pe tine, şi să mănânci din jertfele lor,

16 ca nu cumva să iei din fetele lor neveste fiilor tăi, şi astfel, fetele lor, curvind înaintea dumnezeilor lor, să tîrască şi pe fiii tăi să curvească înaintea dumnezeilor lor.

17 Să nu-ţi faci un dumnezeu turnat.

18 „Să ţii sărbătoarea azimilor: timp de şapte zile, la vremea Hotărâtă, în luna spicelor, să mănânci azimi, cum ţi-am poruncit, căci în luna spicelor ai ieşit din Egipt.

19 Orice întâi-născut este al Meu, chiar orice întâi-născut de parte bărbătească din turmele de vaci sau de oi.

20 Să răscumperi cu un miel pe întâiul-născut al măgăriţei; iar dacă nu-l răscumperi, să-i frângi gâtul. Să răscumperi pe orice întâi-născut al fiilor tăi; şi să nu te înfăţişezi cu mâinile goale înaintea Mea.

21 Şase zile să lucrezi, iar în ziua a şaptea să te odihneşti; să te odihneşti, chiar în vremea aratului şi seceratului.

22 Să ţii sărbătoarea săptămânilor, a celor dintâi roade din secerişul grâului, şi sărbătoarea strângerii roadelor la sfârşitul anului.

23 De trei ori pe an, toţi cei de parte bărbătească să se înfăţişeze înaintea Domnului Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.

24 Căci voi izgoni neamurile dinaintea ta şi-ţi voi întinde hotarele; şi nimeni nu-ţi va pofti ţara în timpul când te vei sui de trei ori pe an ca să te înfăţişezi înaintea Domnului, Dumnezeului tău.

25 Să n-aduci cu pâine dospită sângele dobitocului jertfit în cinstea Mea; şi carnea din jertfa praznicului Paştelor să nu fie ţinută în timpul nopţii până dimineaţa.

26 Să aduci în casa Domnului, Dumnezeului tău, pîrga celor dintâi roade ale pământului. Iedul să nu-l fierbi în laptele mamei lui.”

27 Domnul i-a zis lui Moise: „Scrie-ţi cuvintele acestea, căci pe temeiul acestor cuvinte închei legământ cu tine şi cu Israel!”

28 Moise a stat acolo cu Domnul patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. N-a mâncat deloc pâine şi n-a băut deloc apă. Şi Domnul a scris pe table cuvintele legământului, cele zece porunci.

29 Moise s-a pogorât de pe muntele Sinai cu cele două table ale mărturiei în mână. Când se pogora de pe munte, nu ştia că pielea feţei lui strălucea, pentru că vorbise cu Domnul.

30 Aaron şi toţi copiii lui Israel s-au uitat la Moise şi iată că pielea feţei lui strălucea; şi se temeau să se apropie de el.

31 Moise i-a chemat; Aaron şi toţi fruntaşii adunării s-au întors la el şi el le-a vorbit.

32 După aceea toţi copiii lui Israel s-au apropiat şi el le-a dat toate poruncile pe care le primise de la Domnul pe muntele Sinai.

33 Când a încetat să le vorbească şi-a pus o maramă pe faţă.

34 Când intra Moise înaintea Domnului, ca să-I vorbească, îşi scotea marama până ce ieşea; iar când ieşea, spunea copiilor lui Israel ce i se poruncise.

35 Copiii lui Israel se uitau la faţa lui Moise şi vedeau că pielea feţei lui strălucea; şi Moise îşi punea iarăşi marama pe faţă până ce intra ca să vorbească cu Domnul.

Exod 35

1 Moise a strâns toată adunarea copiilor lui Israel şi le-a zis: „Iată lucrurile pe care a poruncit Domnul să le faceţi.

2 Şase zile să lucraţi, dar ziua a şaptea să vă fie Sfântă; acesta este Sabatul, ziua de odihnă, închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua aceea, să fie pedepsit cu moartea.

3 Să n-aprinzi foc în nici una din locuinţele voastre în ziua Sabatului.”

4 Moise a vorbit întregii adunări a copiilor lui Israel şi a zis: „Iată ce a poruncit Domnul.

5 Luaţi din ce aveţi şi aduceţi un prinos Domnului. Fiecare să aducă prinos Domnului ce-l lasă inima: aur, argint, şi aramă;

6 pânze vopsite în albastru, în purpuriu, în cărămiziu, in subţire şi păr de capră;

7 piei de berbeci vopsite în roşu şi piei de viţel de mare; lemn de salcîm,

8 untdelemn pentru sfeşnic, mirodenii pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămâia mirositoare;

9 pietre de onix şi alte pietre pentru împodobirea efodului şi a pieptarului.

10 Toţi cei iscusiţi dintre voi să vină şi să facă tot ce a poruncit Domnul:

11 locaşul, cortul şi acoperişul lui, copcile, scândurile, drugii, stâlpii şi picioarele lui;

12 chivotul şi drugii lui, capacul ispăşirii şi perdeaua dinăuntru pentru acoperirea chivotului;

13 masa şi drugii ei, cu toate uneltele ei, şi pîinile pentru punerea înaintea Domnului;

14 sfeşnicul cu uneltele lui, candelele lui şi untdelemnul pentru sfeşnic;

15 altarul pentru tămâie şi drugii lui, untdelemnul pentru ungere şi tămâia mirositoare şi perdeaua uşii de afară, de la intrarea cortului;

16 altarul pentru arderile-de-tot, grătarul lui din aramă, drugii lui şi toate uneltele lui, ligheanul cu piciorul lui,

17 pânzele curţii, stâlpii ei, picioarele ei şi perdeaua de la poarta curţii;

18 ţăruşii cortului, ţăruşii curţii şi funiile lor;

19 veşmintele preoţeşti pentru slujba Sfântului locaş, veşmintele sfinte ale preotului Aaron şi veşmintele fiilor lui pentru slujbele preoţeşti.”

20 Toată adunarea copiilor lui Israel a ieşit dinaintea lui Moise.

21 Toţi cei cu tragere de inimă şi bunăvoinţă au venit şi au adus un prinos Domnului pentru lucrarea cortului întâlnirii, pentru toată slujba lui şi pentru veşmintele sfinte.

22 Au venit îndată bărbaţi şi femei, toţi cei cu tragere de inimă, şi au adus belciuge de nas, inele, cercei, brăţări, salbe şi tot felul de lucruri din aur; fiecare a adus prinosul de aur pe care-l închinase Domnului.

23 Toţi cei ce aveau stofe (pânze) vopsite în albastru, în purpuriu, în cărămiziu, in subţire şi păr de capră, piei de berbeci vopsite în roşu şi piei de viţel de mare, le-au adus.

24 Toţi cei ce puteau aduce prin ridicare un prinos din argint şi din aramă, au adus prinosul Domnului. Toţi cei ce aveau lemn de salcîm, bun pentru lucrările rânduite pentru slujbă, l-au adus.

25 Toate femeile iscusite au tors cu mâinile lor şi au adus lucrul lor, şi anume: tort vopsit în albastru, în purpuriu, în cărămiziu şi in subţire.

26 Toate femeile cu tragere de inimă şi iscusite au tors păr de capră.

27 Fruntaşii poporului au adus pietre de onix şi alte pietre pentru efod şi pieptar;

28 mirodenii şi untdelemn, pentru sfeşnic, pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămâia mirositoare.

29 Toţi copiii lui Israel, bărbaţi şi femei, pe care-i trăgea inima să ajute la lucrul poruncit de Domnul prin Moise, au adus Domnului daruri de bună voie.

30 Moise a zis copiilor lui Israel: „Să ştiţi că Domnul a ales pe Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda.

31 L-a umplut cu Duhul lui Dumnezeu, duh de înţelepciune, pricepere şi ştiinţă pentru tot felul de lucrări.

32 I-a dat putere să născocească planuri, să lucreze în aur, în argint şi în aramă,

33 să sape în pietre şi să le lege, să lucreze lemnul cu meşteşug, şi să facă tot felul de lucrări meşteşugite.

34 I-a dat şi darul să înveţe pe alţii, atât lui cât şi lui Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan.

35 I-a umplut cu pricepere, ca să facă toate lucrările de săpătură în piatră, de cioplitură meşteşugită, de lucrat la gherghef şi de ţesut pânze vopsite în albastru, în purpuriu, în cărămiziu şi in subţire, să facă tot felul de lucrări şi născociri de planuri.

Matei 22

23 În aceeaşi zi, au venit la Isus Saducheii, care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare:

24 „Învăţătorule, Moise a zis: „Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său, şi să-i ridice urmaş.”

25 Erau, deci, la noi şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat, şi a murit; şi, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui.

26 Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea.

27 La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia.

28 La înviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut-o de nevastă.

29 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

30 Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.

31 cât priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice:

32 „Eu Sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov?” Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi ci al celor vii.”

33 Noroadele, care ascultau, au rămas uimite de învăţătura lui Isus.

34 Când au auzit Fariseii că Isus a astupat gura Saducheilor, s-au strâns la un loc.

35 Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare:

36 „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”

37 Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.”

38 „Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă.

39 Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

40 În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.”

41 Pe când erau strânşi la un loc Fariseii, Isus i-a întrebat:

42 Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David” I-au răspuns ei.

43 Şi Isus le-a zis: „Cum atunci David, fiind însuflat de Duhul, Îl numeşte Domn, când zice:

44 „Domnul a zis Domnului Meu: „Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale?

45 Deci, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?”

46 Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt. Şi, din ziua aceea, n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.