Capitolul 39
1. Cu materiile vopsite în albastru, în purpuriu şi în cărămiziu, au făcut veşmintele preoţilor pentru slujba sfântului locaş, şi au făcut veşminte sfinte lui Aaron, cum poruncise lui Moise Domnul.
2. Au făcut efodul de aur, de fir albastru, purpuriu şi cărămiziu, şi de in subţire răsucit.
3. Au întins nişte plăci de aur, şi le-au tăiat în fire subţiri, pe care le-au ţesut în materiile vopsite în albastru, în purpuriu şi în cărămiziu, şi în in subţire; era lucrat cu măiestrie.
4. I-au făcut nişte umerari care se împreunau cu el, aşa că la cele două capete ale lui, efodul era legat cu ei.
5. Brâul era de aceeaşi lucrătură ca efodul şi prins de el; era de aur, de fir albastru, purpuriu şi cărămiziu, şi de in subţire răsucit, cum poruncise lui Moise Domnul.
6. Au pregătit pietrele de onix, le-au prins în legături de aur şi au săpat pe ele numele fiilor lui Israel, cum se sapă peceţile.
7. Le-au pus pe umerarii efodului, ca pietre de aducere aminte pentru fiii lui Israel, cum poruncise lui Moise Domnul.
8. Au făcut apoi pieptarul, lucrat cu măiestrie, din aceeaşi lucrătură ca efodul: de aur, de fir albastru, purpuriu şi cărămiziu, şi de in subţire răsucit.
9. Era în patru colţuri. Pieptarul l-au făcut îndoit; lungimea lui era de o palmă, şi lăţimea de o palmă; era îndoit.
10. Au pus în el patru şiruri de pietre: în şirul întâi era: un sardonix, un topaz şi un smarald;
11. în al doilea şir: un rubin, un safir şi un diamant;
12. în al treilea şir: un opal, un agat şi un ametist;
13. iar în al patrulea şir: un hrisolit, un onix şi un iaspis. Pietrele acestea erau legate în ferecăturile lor de aur.
14. Erau douăsprezece, după numele fiilor lui Israel; erau săpate ca nişte peceţi, fiecare cu numele uneia din cele douăsprezece seminţii.
15. Pe pieptar au făcut apoi nişte lănţişoare de aur curat, împletite ca nişte sfori.
16. Au făcut două ferecături de aur şi două verigi de aur, şi au pus cele două verigi la cele două capete ale pieptarului.
17. Apoi cele două lănţişoare împletite, de aur, le-au vârât în cele două verigi de la cele două capete ale pieptarului;
18. iar celelalte două capete ale celor două lănţişoare le-au agăţat de cele două ferecături şi le-au pus pe umerarii efodului în partea dinainte. –
19. Au mai făcut două verigi de aur, pe care le-au pus la cele două capete de jos ale pieptarului, pe marginea dinăuntru dinspre efod.
20. Apoi au făcut alte două verigi de aur, pe care le-au pus la cei doi umerari ai efodului, jos, pe partea dinainte a lui, tocmai acolo unde se împreună efodul cu umerarii, deasupra brâului efodului.
21. Au legat pieptarul cu verigile lui de verigile efodului cu o sfoară albastră, aşa ca pieptarul să stea ţeapăn deasupra brâului efodului, şi să nu se poată mişca de pe efod, cum poruncise lui Moise Domnul. Facerea mantiei efodului.
22. Au făcut mantia de sub efod, ţesută toată cu meşteşug din materie albastră.
23. La mijlocul mantiei, sus, era o gură ca gura unei platoşe; gura aceasta era tivită de jur împrejur, ca să nu se rupă.
24. Pe marginea mantiei au făcut nişte rodii de culoare albastră, purpurie şi cărămizie, din fir răsucit;
25. au făcut şi nişte clopoţei de aur curat, şi clopoţeii i-au pus între rodii, de jur împrejurul mantiei:
26. venea un clopoţel şi o rodie, un clopoţel şi o rodie pe toată marginea dimprejurul mantiei, pentru slujbă, cum poruncise lui Moise Domnul.
27. Au făcut şi tunicile de in subţire ţesute cu măiestrie, pentru Aaron şi fiii lui;
28. mitra de in subţire, şi scufiile de in subţire care slujeau ca podoabă; izmenele de in subţire răsucit;
29. brâul de in subţire răsucit, lucrat la gherghef, şi de culoare albastră, purpurie şi cărămizie, cum poruncise lui Moise Domnul.
30. Au făcut apoi şi placa de aur curat, cununa împărătească sfântă, şi au săpat pe ea, cum se sapă pe o pecete: „Sfânt Domnului”.
31. Au legat-o de mitră sus, cu o sfoară albastră, cum poruncise lui Moise Domnul.
32. Astfel au fost isprăvite toate lucrările locaşului cortului întâlnirii. Copiii lui Israel au făcut tot ce poruncise lui Moise Domnul: aşa au făcut.
33. Au adus locaşul la Moise: cortul şi toate uneltele lui, copcile, scândurile, drugii, stâlpii şi picioarele lui;
34. învelitoarea de piei de berbec vopsite în roşu, învelitoarea de piei de viţel de mare, şi perdeaua de despărţire;
35. chivotul mărturiei şi drugii lui, şi capacul ispăşirii;
36. masa cu toate uneltele ei, şi pâinile pentru punerea înaintea Domnului;
37. sfeşnicul de aur curat, candelele lui aşezate în rând şi toate uneltele lui, şi untdelemnul pentru sfeşnic;
38. altarul de aur, curat, untdelemnul pentru ungere şi tămâia mirositoare, şi perdeaua de la uşa cortului;
39. altarul de aramă, grătarul lui de aramă, drugii lui şi toate uneltele lui; ligheanul cu piciorul lui;
40. pânzele curţii, stâlpii ei şi picioarele lor, perdeaua de la poarta curţii, funiile ei, ţăruşii ei, şi toate uneltele pentru slujba locaşului cortului întâlnirii;
41. veşmintele pentru slujbă, pentru făcut slujba în Locul sfânt, veşmintele sfinte pentru preotul Aaron, şi veşmintele fiilor lui pentru slujbele preoţeşti.
42. Copiii lui Israel au făcut toate aceste lucrări după toate poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul.
43. Moise a cercetat toate lucrările; şi iată, le făcuseră cum poruncise Domnul, aşa le făcuseră. Şi Moise i-a binecuvântat.
Capitolul 40
1. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
2. „În ziua întâi a lunii întâi, să întinzi locaşul cortului întâlnirii.
3. Să pui în el chivotul mărturiei, şi înaintea chivotului să atârni perdeaua dinăuntru.
4. Apoi să aduci masa, şi să pui pe ea cele rânduite. După aceea, să aduci sfeşnicul, şi să-i aşezi candelele.
5. Altarul de aur pentru tămâie să-l aşezi înaintea chivotului mărturiei, şi să atârni perdeaua la uşa cortului.
6. Să aşezi altarul pentru arderile de tot înaintea uşii locaşului cortului întâlnirii.
7. Ligheanul să-l aşezi între cortul întâlnirii şi altar, şi să pui apă în el.
8. Să aşezi curtea de jur împrejur, şi să pui perdeaua la poarta curţii.
9. Să iei untdelemnul pentru ungere, să ungi cu el cortul şi tot ce cuprinde el, şi să-l sfinţeşti, cu toate uneltele lui; şi va fi sfânt.
10. Să ungi altarul pentru arderile de tot şi toate uneltele lui, şi să sfinţeşti altarul; şi altarul va fi prea sfânt.
11. Să ungi ligheanul cu piciorul lui, şi să-l sfinţeşti.
12. Apoi să aduci pe Aaron şi pe fiii lui la uşa cortului întâlnirii, şi să-i speli cu apă.
13. Să îmbraci pe Aaron cu veşmintele sfinte, să-l ungi, şi să-l sfinţeşti, ca să-Mi facă slujba de preot.
14. Să chemi şi pe fiii lui, să-i îmbraci cu tunicile,
15. şi să-i ungi cum ai uns pe tatăl lor, ca să-Mi facă slujba de preoţi. În puterea acestei ungeri, ei vor avea pururea dreptul preoţiei, printre urmaşii lor.”
16. Moise a făcut întocmai cum îi poruncise Domnul; aşa a făcut.
17. În ziua întâi a lunii întâi a anului al doilea, cortul era aşezat.
18. Moise a aşezat cortul; i-a pus picioarele, a aşezat scândurile şi verigile, şi a ridicat stâlpii.
19. A întins învelitoarea care slujea de acoperiş deasupra cortului, şi pe deasupra a pus învelitoarea acoperişului cortului, cum poruncise lui Moise Domnul.
20. Apoi a luat mărturia, şi a pus-o în chivot; a pus drugii la chivot, şi a aşezat capacul ispăşirii deasupra chivotului.
21. A adus chivotul în cort; a atârnat perdeaua despărţitoare înaintea lui, şi a acoperit astfel chivotul mărturiei, cum poruncise lui Moise Domnul.
22. A aşezat masa în cortul întâlnirii, în partea de miazănoapte a cortului, dincoace de perdeaua dinăuntru;
23. şi a pus pe ea pâinile, înaintea Domnului, cum poruncise lui Moise Domnul.
24. Apoi a aşezat sfeşnicul în cortul întâlnirii, în faţa mesei, în partea de miazăzi a cortului;
25. şi i-a aşezat candelele, înaintea Domnului, cum poruncise lui Moise Domnul.
26. Apoi a aşezat altarul de aur în cortul întâlnirii în faţa perdelei dinăuntru;
27. a ars pe el tămâie mirositoare, cum poruncise lui Moise Domnul.
28. A aşezat perdeaua la uşa cortului.
29. A aşezat altarul pentru arderile de tot la uşa locaşului cortului întâlnirii; şi a adus pe el arderea de tot şi jertfa de mâncare, cum poruncise lui Moise Domnul.
30. A aşezat ligheanul între cortul întâlnirii şi altar, şi a pus în el apă pentru spălat.
31. Moise, Aaron şi fiii lui şi-au spălat mâinile şi picioarele în el;
32. când intrau în cortul întâlnirii şi se apropiau de altar, se spălau, cum poruncise lui Moise Domnul.
33. Apoi a ridicat curtea împrejurul cortului şi altarului, şi a pus perdeaua la poarta curţii. Astfel a isprăvit Moise lucrarea.
34. Atunci norul a acoperit cortul întâlnirii, şi slava Domnului a umplut cortul.
35. Moise nu putea să intre în cortul întâlnirii, pentru că norul stătea deasupra lui, şi slava Domnului umplea cortul.
36. Cât au ţinut călătoriile lor, copiii lui Israel porneau numai când se ridica norul deasupra cortului.
37. Şi când nu se ridica norul, nu porneau, până ce nu se ridica.
38. Norul Domnului era deasupra cortului ziua; iar noaptea, era un foc, înaintea întregii case a lui Israel, în timpul tuturor călătoriilor lor.
Matei 23:23-39
23. Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.
24. Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!
25. Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire şi de necumpătare.
26. Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, pentru ca şi partea de afară să fie curată.
27. Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care, pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie.
28. Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.
29. Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi zidiţi mormintele proorocilor, împodobiţi gropile celor neprihăniţi,
30. şi ziceţi: Dacă am fi trăit noi în zilele părinţilor noştri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sângelui proorocilor.
31. Prin aceasta mărturisiţi despre voi înşivă că sunteţi fiii celor ce au omorât pe prooroci.
32. Voi dar umpleţi măsura părinţilor voştri!
33. Şerpi, pui de năpârci! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei?
34. De aceea, iată, vă trimit prooroci, înţelepţi şi cărturari. Pe unii din ei îi veţi omorî şi răstigni, pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre, şi-i veţi prigoni din cetate în cetate;
35. ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat, care a fost vărsat pe pământ, de la sângele neprihănitului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorât între Templu şi altar.
36. Adevărat vă spun, că toate acestea vor veni peste neamul acesta.
37. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!
38. Iată că vi se lasă casa pustie;
39. căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: ,Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!”

on 6 February, 2008 at 2:13 am #
Este evident că în acele vremi, de dinainte de Isus Hristos, ținuta preoților cât și toată ”logistica” unui templu trebuiau să atragă atenția maselor de oameni! Erau vremuri în care ținuta preoțească trebuia să se evidențieze! Erau vremuri în care oamenii nu erau știutori de carte ca și astăzi, drept pentru care se impunea recunoașterea preotului - vestimentația fiind un element important în această recunoaștere! Aurul, argintul și celelalte pietre prețioase erau menite să atragă atenția în același fel, ca o emblemă a neobișnuitului și de ce nu, a nelumescului! Nici pe departe acele porunci dumnezeiești nu trebuiesc interpretate ca fiind o apologie adusă bogăției, splendorii, risipei și etcetera! Dumnezeu, în înțelepciunea Sa, a hotărât tipare comportamentale pentru fiecare eră a evoluției spirituale umane! Nu înseamnă că versetele de mai sus ar intra în contradicție cu smerenia impusă ucenicilor de către Domnul Isus Hristos! Domnul Isus Hristos a umblat pe măgăruș nu pentru a strica orânduirile Legii ci pentru a le împlini, ținta fiind dragostea - cea mai mare avere, sau nestemată, sau ”piatră prețioasă” pe care o poate îmbrăca un ucenic, un păstor…
Dumnezeu nu ține cont de vremile de neștiință, și este firesc ca în vremi de neștiință să le fi vorbit noroadelor pe putința priceperii lor! Dar astăzi, ce vedem la cei care pretind a fi ”preoți” ai Lui și a înțelege voința Lui: lux exorbitant, lipsa grijei pentru ziua de mîine etcetera: o fabrică, un SRL capabil să satisfacă întrutotul cele mai ascunse dorințe de înavuțire! Și dacă ne gândim că undeva scrie să adunăm comori în Cer și nu pe pământ, unde le fură hoții, unde le mănâncă moliile și rugina!
Toți proorocii Lui au înțeles, mereu mai mult decât preoții leviți - au fost înainte mergători unui mesaj cu adevărat important, Mântuirea! Leviții au fost doar intermediari unor înțelegeri sărace, drept pentru care pentru a atrage atenția au fost primit o ținută strălucitoare, un soi de icoană a strălucirii Lui Dumnezeu… dar doar o icoană și nimic mai mult!
on 6 February, 2008 at 2:38 am #
http://nazireat4him.blogspot.com A fi revolutionar
on 6 February, 2008 at 3:33 pm #
Alexander »
multumim