Exod capitolele 31, 32 și 33, Matei capitolul 22:1-22

Exod 31

1 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

2 „Să ştii că am ales pe Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda.

3 L-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de înţelepciune, pricepere şi ştiinţă pentru tot felul de lucrări,

4 i-am dat putere să născocească tot felul de lucrări meşteşugite, să lucreze în aur, în argint şi în aramă,

5 să sape în pietre şi să le lege, să lucreze în lemn şi să facă tot felul de lucrări.

6 Şi iată că i-am dat ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan. Am dat pricepere în mintea tuturor celor ce Sunt iscusiţi, ca să facă tot ce ţi-am poruncit:

7 Cortul Întâlnirii, chivotul mărturiei, capacul ispăşirii care va fi deasupra lui şi toate uneltele cortului;

8 masa cu uneltele ei, sfeşnicul din aur curat cu toate uneltele lui, altarul tămâierii;

9 altarul arderilor-de-tot cu toate uneltele lui, ligheanul cu piciorul lui;

10 veşmintele pentru slujbă, veşmintele sfinte ale preotului Aaron, veşmintele fiilor lui pentru slujbele preoţeşti;

11 untdelemnul pentru ungere şi tămâia mirositoare pentru Sfântul locaş. Le vor face după toate poruncile pe care ţi le-am dat.”

12 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

13 „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Să nu care cumva să nu ţineţi sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine şi voi, şi urmaşii voştri, un semn după care se va cunoaşte că Eu Sunt Domnul, care vă sfinţesc.

14 Să ţineţi Sabatul, căci el va fi pentru voi ceva Sfânt. Cine îl va călca, va fi pedepsit cu moartea; cine va face vreo lucrare în ziua aceasta, va fi nimicit din mijlocul poporului său.

15 Să lucrezi şase zile; dar a şaptea este Sabatul, ziua de odihnă, închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua Sabatului, va fi pedepsit cu moartea.

16 Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei şi urmaşii lor, ca un legământ necurmat.

17 Acesta va fi între Mine şi copiii lui Israel un semn veşnic; căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pământul, iar în ziua a şaptea S-a odihnit şi a răsuflat.”

18 Când a isprăvit Domnul de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat cele două table ale mărturiei, table din piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu.

Exod 32

1 Poporul, văzând că Moise zăboveşte să se pogoare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron, şi i-a zis: „Haide! Fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a întâmplat cu el.”

2 Aaron le-a răspuns: „Scoateţi cerceii de aur din urechile nevestelor, fiilor şi fiicelor voastre şi aduceţi-i la mine.”

3 Şi toţi şi-au scos cerceii de aur din urechi şi i-au adus lui Aaron.

4 El i-a luat din mâinile lor, a bătut aurul cu dalta, şi a făcut un viţel turnat. Şi ei au zis: „Israele! Iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului.”

5 Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui şi a strigat: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!”

6 A doua zi, s-au sculat dis-de-dimineaţă şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţumire. Poporul a şezut de a mâncat şi a băut; apoi s-au sculat să joace.

7 Domnul i-a zis lui Moise: „Scoală şi pogoară-te; căci poporul tău pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a stricat.

8 Foarte curând s-au abătut de la calea pe care le-o poruncisem Eu; şi-au făcut un viţel turnat, s-au închinat până la pământ înaintea lui, i-au adus jertfe şi au zis: „Israele! Iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului!”

9 Domnul i-a zis lui Moise: „Văd că poporul acesta este un popor încăpăţînat.

10 Acum, lasă-Mă; mânia Mea are să se aprindă împotriva lor şi-i voi mistui; dar pe tine te voi face strămoşul unui neam mare.”

11 Moise s-a rugat Domnului, Dumnezeului său şi a zis: „Pentru ce să se aprindă, Doamne, mânia Ta împotriva poporului Tău pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu mare putere şi cu mână tare?

12 Pentru ce să zică Egiptenii: „Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munţi şi ca să-i şteargă de pe faţa pământului?” Întoarce-Te din iuţeala mâniei Tale şi lasă-Te de răul acesta pe care vrei să-l faci poporului Tău.

13 Adu-ţi aminte de Avraam, de Isaac şi de Israel, robii Tăi, cărora le-ai spus, jurându-Te pe Tine însuţi: „Voi înmulţi sămânţa voastră ca stelele cerului, voi da urmaşilor voştri toată ţara aceasta despre care v-am vorbit şi ei o vor stăpâni în veac.”

14 Şi Domnul S-a lăsat de răul pe care spusese că vrea să-l facă poporului Său.

15 Moise s-a întors şi s-a pogorât de pe munte cu cele două table ale mărturiei în mână. Tablele erau scrise pe amândouă părţile, şi pe o parte şi pe cealaltă.

16 Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, săpat pe table.

17 Iosua a auzit glasul poporului care scotea strigăte şi i-a zis lui Moise: „În tabără este un strigăt de război!”

18 Moise a răspuns: „Strigătul aceasta nu-i nici strigăt de biruitori, nici strigăt de biruiţi; ce aud eu, este glasul unor oameni care cântă!”

19 Şi, pe când se apropia de tabără, a văzut viţelul şi jocurile. Moise s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mână şi le-a sfărîmat de piciorul muntelui.

20 A luat viţelul pe care-l făcuseră ei şi l-a ars în foc; l-a prefăcut în cenuşă, a presărat cenuşa pe faţa apei şi a dat-o copiilor lui Israel s-o bea.

21 Moise i-a zis lui Aaron: „Ce ţi-a făcut poporul acesta, de ai adus asupra lui un păcat atât de mare?”

22 Aaron a răspuns: „Să nu se aprindă de mânie domnul meu! Tu singur ştii că poporul acesta este pornit la rău.

23 Ei mi-au zis: „Fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a întâmplat cu el!”

24 Eu le-am zis: „Cine are aur, să-l scoată!” Şi mi l-au dat; l-am aruncat în foc, şi din el a ieşit viţelul acesta.”

25 Moise a văzut că poporul era fără frâu, căci Aaron îl făcuse să fie fără frâu, spre batjocura vrăjmaşilor săi; -

26 S-a aşezat la uşa taberii şi a zis: „Cine este pentru Domnul, să vină la mine!” Şi toţi copiii lui Levi s-au strâns la el.

27 El le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Fiecare din voi să se încingă cu sabia; mergeţi şi străbateţi tabăra de la o poartă la alta şi fiecare să omoare pe fratele, pe prietenul şi pe ruda sa.”

28 Copiii lui Levi au făcut după porunca lui Moise; şi aproape trei mii de oameni au pierit în ziua aceea din popor.

29 Moise a zis: „Predaţi-vă azi în slujba Domnului, chiar cu jertfa fiului şi fratelui vostru, pentru ca binecuvântarea Lui să vină astăzi peste voi!”

30 A doua zi, Moise a zis poporului: „Aţi făcut un păcat foarte mare. Am să mă sui acum la Domnul: poate că voi căpăta iertare pentru păcatul vostru.”

31 Moise s-a întors la Domnul şi a zis: „Ah! poporul acesta a făcut un păcat foarte mare! Şi-au făcut un dumnezeu din aur.

32 Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci, şterge-mă din cartea Ta pe care ai scris-o!”

33 Domnul i-a zis lui Moise: „Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea.

34 Du-te, deci, şi du poporul unde ţi-am spus. Iată, Îngerul Meu va merge înaintea ta, dar în ziua răzbunării Mele, îi voi pedepsi pentru păcatul lor!”

35 Domnul a lovit cu urgie poporul, pentru că făcuse viţelul făurit de Aaron.

Exod 33

1 Domnul i-a zis lui Moise: „Du-te şi porneşte de aici cu poporul pe care l-ai scos din ţara Egiptului; suie-te în ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, zicând: „Seminţei tale o voi da!”

2 Voi trimite înaintea ta un înger şi voi izgoni pe Canaaniţi, Amoriţi, Hetiţi, Fereziţi, Heviţi şi Iebusiţi.

3 Suie-te în ţara aceasta unde curge lapte şi miere. Dar Eu nu Mă voi sui în mijlocul tău ca să nu te prăpădesc pe drum, căci eşti un popor încăpăţînat.”

4 Când a auzit poporul aceste triste cuvinte, toţi s-au întristat; şi nimeni nu şi-a pus podoabele pe el.

5 Şi Domnul i-a zis lui Moise: „Spune copiilor lui Israel: „Voi Sunteţi un popor încăpăţînat; numai o clipă dacă M-aş sui în mijlocul tău, te-aş prăpădi. Aruncă-ţi acum podoabele de pe tine şi voi vedea ce-ţi voi face.”

6 Copiii lui Israel şi-au scos de pe ei podoabele şi au plecat de la muntele Horeb.

7 Moise a luat cortul lui şi l-a întins afară din tabără, la o depărtare oarecare; l-a numit Cortul Întâlnirii. Şi toţi cei ce întrebau pe Domnul, se duceau la Cortul Întâlnirii, care era afară din tabără.

8 Când se ducea Moise la cort, tot poporul se scula în picioare; fiecare stătea la uşa cortului său şi urmărea cu ochii pe Moise, până intra el în cort.

9 Şi când intra Moise în cort, stâlpul de nor se pogora şi se oprea la uşa cortului şi Domnul vorbea cu Moise.

10 Tot poporul vedea stâlpul de nor oprindu-se la uşa cortului; tot poporul se scula şi se arunca cu faţa la pământ la uşa cortului lui.

11 Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui. Apoi Moise se întorcea în tabără, dar tânărul lui slujitor, Iosua, fiul lui Nun, nu ieşea deloc din mijlocul cortului.

12 Moise a zis Domnului: „Iată, Tu îmi zici: „Du pe poporul acesta!” Şi nu-mi arăţi pe cine vei trimite cu mine. Însă Tu ai zis: „Eu te cunosc pe nume şi ai căpătat trecere înaintea Mea!”

13 Acum, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, arată-mi căile Tale; atunci Te voi cunoaşte şi voi avea trecere înaintea Ta. Şi gândeşte-Te că neamul aceasta este poporul Tău!”

14 Domnul a răspuns: „Voi merge Eu însumi cu tine şi îţi voi da odihnă.”

15 Moise i-a zis: „Dacă nu mergi Tu însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici.

16 Cum se va şti că am căpătat trecere înaintea Ta, eu şi poporul Tău? Oare nu când vei merge Tu cu noi şi când prin aceasta vom fi deosebiţi, eu şi poporul Tău, de toate popoarele de pe faţa pământului?”

17 Domnul i-a zis lui Moise: „Voi face şi ceea ce-mi ceri acum, căci ai căpătat trecere înaintea Mea şi te cunosc pe nume!”

18 Moise a zis: „Arată-mi slava Ta!”

19 Domnul a răspuns: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea şi voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă!”

20 Domnul a zis: „Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască!”

21 Domnul a zis: „Iată un loc lângă Mine; vei sta pe stâncă.

22 Şi când va trece slava Mea, te voi pune în crăpătura stâncii şi te voi acoperi cu mâna Mea până voi trece.

23 Iar când Îmi voi trage mâna la o parte de la tine Mă vei vedea pe dinapoi; dar Faţa Mea nu se poate vedea.”

Matei 22

1 Isus a luat cuvântul, şi le-a vorbit iarăşi în pilde. Şi a zis:

2 „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a făcut nuntă fiului său.

3 A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n-au vrut să vină.

4 A trimis iarăşi alţi robi, şi le-a zis: „Spuneţi celor poftiţi: „Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate Sunt gata, veniţi la nuntă.”

5 Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, şi altul la negustoria lui.

6 Ceilalţi au pus mâna pe robi, şi-au bătut joc de ei, şi i-au omorât.

7 Când a auzit împăratul s-a mâniat; a trimis oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia, şi le-a ars cetatea.

8 Atunci a zis robilor săi: „Nunta este gata; dar cei poftiţi n-au fost vrednici de ea.

9 Duceţi-vă, deci, la răspântiile drumurilor, şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi.”

10 Robii au ieşit la răspântii, au strâns pe toţi pe care i-au găsit, şi buni şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi.

11 Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii; şi a zărit acolo pe un om, care nu era îmbrăcat în haina de nuntă.

12 „Prietene” i-a zis el „cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?” Omul acela a amuţit.

13 Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: „Legaţi-i mâinile şi picioarele, şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrîşnirea dinţilor.

14 Căci mulţi Sunt chemaţi, dar puţini Sunt aleşi.”

15 Atunci Fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba.

16 Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu Irodianii, care I-au zis: „Învăţătorule, ştim că eşti adevărat, şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor.

17 Spune-ne, deci, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?”

18 Isus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor?

19 Arătaţi-Mi banul birului.” Şi ei I-au adus un ban (Greceşte: dinar.).

20 El i-a întrebat: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui Sunt?”

21 „Ale Cezarului” I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Daţi, deci, Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”

22 Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat, şi au plecat.”

Viewed 9 times by 7 viewers