on 
on 
on 
Mă gândeam astăzi la fenomenul Obama. Femeile leșină la spiciurile sale ca în fața unor cântăreți de muzică, aplaudă când Obama întrerupe spiciul pentru a sorbi o înghițitură de apă, sau pentru a-și sufla nasul, obiecte atinse de acesta sunt păstrate cu reverență (vezi concertele lui Elvis. La unul dintre acestea, Elvis era transpirat tare, o femeie îi aruncă un batic, el se șterge bine de transpirație și apoi aruncă baticul înapoi femeii. Aceasta îl prinde, îl adună ghemotoc și-și înfige nasul și fața în el… ca pentru a inspira sau a se împărtăși într-un mod misterios cu secrețiile exocrine a starului), etc.
În cazul acesta, va fi foarte greu să demonstrezi pe bune unui „închinător” la Obama defecte sau nejunsuri ale acetuia. Va fi greu ca cineva să întrerupă coerența verbală a lui Obama pentru a diseca substratul discursului său. „Scimbare” este termenul zile. Dar, ce fel de schimbare? De la ce la ce? Bush va fi schimbat oricine va ajunge președinte, nu? Schimbarea politicii americane externe? Dacă Obama ar lucra „single-handed” și ar face ce-ar vrea, probabil. Dar încă există atâtea interese peste care nu se va putea trece, ca în orice guvern! Apoi există consilieri, alți oameni politici, poli de putere în ambele partide. Ca să se producă o schimbare esențială, trebuie mai mult decât un Obama. Alte programe pe care le are Obama în minte, nu-s posibile că nu există bani. O creștere a taxelor va afecta (și mai mult) economia americană. Singurul domeniu în care mi-e frică că un președinte liberal ar aduce schimbare în rău de lungă durată ar fi Curtea Supremă de Justiție. Vreo doi dintre membri acesteia sunt bătrâni și s-ar putea retrage în următorii patru ani. Numirea a doi judecători liberali va înclina balanța spre liberalism și noi am văzut deja cum Curtea a impus legi prin pronunțarea de sentințe (e mai ușor între 9 indivizi); în SUA legile sunt propuse și votate de cele două camere a Congresului, unde orice lege are o mai mare șansă de a fi democratică și-n spiritul Constituției, nu a părerii unui judecător.
Ziceam deci că ar fi tare greu, dacă nu chiar imposibil să areți adevărul unui urmaș al lui Obama; ca și când ai încerca să deturnezi membrul unei religii (un musulman, de exemplu) de la religia sa! Am urmărit cum gașca democraților au abandonat corabia Clintonilor pentru a se alătura procesiunii în fruntea căreia merge Obama. E aproape o bucurie nedisimulată din partea lor că Hillary a căzut și s-a găsit în sfârșit cineva cu puterea de star a lui Obama care să dea speranțe democraților.
Rămâne de văzut ce se va întâmpla în lunile următare. Marți va fi o nouă „super-Tuesday” mai miculuță, și cred că dincolo de ea, Obama și McCain vor rămâne reprezentanții partidelor lor. Dacăp nu cumva chiar înainte de marți Hillary nu va ceda ca să-și salveze o umilire publică. Să vedem.
The Obama devine o religie by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.
No related posts.
Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.