Astăzi Numeri capitolele 32, 33 și 34, Marcu 9:30-50

Capitolul 32

1. Fiii lui Ruben şi fiii lui Gad aveau o mare mulţime de vite, şi au văzut că ţara lui Iaezer şi ţara Galaadului erau un loc bun pentru vite.

2. Atunci fiii lui Gad, şi fiii lui Ruben au venit la Moise, la preotul Eleazar şi la mai marii adunării, şi le-au zis:

3. „Atarot, Dibon, Iaezer, Nimra, Hesbon, Eleale, Sebam, Nebo şi Beon,

4. ţara aceasta pe care a lovit-o Domnul înaintea adunării lui Israel, este un loc bun pentru vite, şi robii tăi au vite.”

5. Apoi au adăugat: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, să se dea ţara aceasta în stăpânirea robilor tăi, şi să nu ne treci peste Iordan.”

6. Moise a răspuns fiilor lui Gad şi fiilor lui Ruben: „Fraţii voştri să meargă oare la război, şi voi să rămâneţi aici?

7. Pentru ce voiţi să muiaţi inima copiilor lui Israel şi să-i faceţi să nu treacă în ţara pe care le-o dă Domnul?

8. Aşa au făcut şi părinţii voştri când i-am trimis din Cades-Barnea să iscodească ţara.

9. S-au suit până la valea Eşcol, şi, după ce au iscodit ţara, au muiat inima copiilor lui Israel, şi i-au făcut să nu intre în ţara pe care le-o dădea Domnul.

10. Şi Domnul S-a aprins de mânie în ziua aceea, şi a jurat zicând:

11. ,Oamenii aceştia care s-au suit din Egipt, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, nu vor vedea ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, căci n-au urmat în totul calea Mea,

12. afară de Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, şi Iosua, fiul lui Nun, care au urmat în totul calea Domnului.

13. Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel, şi i-a făcut să rătăcească în pustie timp de patruzeci de ani, până la stingerea întregului leat de oameni care făcuseră rău înaintea Domnului.

14. Şi iată că voi luaţi locul părinţilor voştri, ca nişte odrasle de oameni păcătoşi, ca să faceţi pe Domnul să Se aprindă şi mai tare de mânie împotriva lui Israel.

15. Căci, dacă vă întoarceţi de la El, El va lăsa mai departe pe Israel să rătăcească în pustie, şi veţi aduce pierderea poporului acestuia întreg.”

16. Ei s-au apropiat de Moise, şi au zis: „Vom face aici ocoale pentru vitele noastre şi cetăţi pentru pruncii noştri:

17. apoi ne vom înarma în grabă şi vom merge înaintea copiilor lui Israel, până îi vom duce în locul care le este rânduit; şi pruncii noştri vor locui în aceste cetăţi întărite, din pricina locuitorilor ţării acesteia.

18. Nu ne vom întoarce în casele noastre mai înainte ca fiecare din copiii lui Israel să fi pus stăpânire pe moştenirea lui,

19. şi nu vom stăpâni nimic cu ei dincolo de Iordan, nici mai departe, pentru că noi ne vom avea moştenirea noastră dincoace de Iordan, la răsărit.”

20. Moise le-a zis: „Dacă faceţi aşa, dacă vă înarmaţi ca să luptaţi înaintea Domnului,

21. dacă toţi aceia dintre voi care se vor înarma trec Iordanul înaintea Domnului, până ce va izgoni pe vrăjmaşii Lui dinaintea Lui,

22. şi dacă vă veţi întoarce înapoi numai după ce ţara va fi supusă înaintea Domnului, – atunci veţi fi fără vină înaintea Domnului şi înaintea lui Israel, şi ţinutul acesta va fi moşia voastră înaintea Domnului.

23. Dar dacă nu faceţi aşa, păcătuiţi împotriva Domnului, şi să ştiţi că păcatul vostru vă va ajunge.

24. Zidiţi cetăţi pentru pruncii voştri şi ocoale pentru vitele voastre, şi faceţi ce aţi spus cu gura voastră.”

25. Fiii lui Gad şi fiii lui Ruben au zis lui Moise: „Robii tăi vor face tot ce porunceşte domnul nostru.

26. Pruncii noştri, nevestele, turmele noastre şi toate vitele noastre, vor rămâne în cetăţile Galaadului;

27. iar robii tăi, toţi înarmaţi pentru război, vor merge să se lupte înaintea Domnului, cum zice domnul nostru.”

28. Moise a dat porunci cu privire la ei preotului Eleazar, lui Iosua, fiul lui Nun, şi capilor de familie din seminţiile copiilor lui Israel.

29. El le-a zis: „Dacă fiii lui Gad şi fiii lui Ruben trec cu voi Iordanul, înarmaţi cu toţii ca să lupte înaintea Domnului, după ce ţara va fi supusă înaintea voastră, să le daţi în stăpânire ţinutul Galaadului.

30. Dar dacă nu vor merge înarmaţi împreună cu voi, să se aşeze în mijlocul vostru în ţara Canaanului.”

31. Fiii lui Gad şi fiii lui Ruben au răspuns: „Vom face tot ce a spus robilor tăi Domnul.

32. Vom trece înarmaţi înaintea Domnului în ţara Canaanului; dar noi să ne avem moştenirea noastră dincoace de Iordan.”

33. Moise a dat fiilor lui Gad şi fiilor lui Ruben, şi la jumătate din seminţia lui Manase, fiul lui Iosif, împărăţia lui Sihon, împăratul Amoriţilor, şi împărăţia lui Og, împăratul Basanului, ţara cu cetăţile ei, cu ţinuturile cetăţilor ţării de jur împrejur.

34. Fiii lui Gad au zidit Dibonul, Atarotul, Aroerul,

35. Atrot-Şofan, Iaezer, Iogbeha,

36. Bet-Nimra şi Bet-Haran, cetăţi întărite, şi au făcut staule pentru turme.

37. Fiii lui Ruben au zidit Hesbonul, Eleale, Chiriataim,

38. Nebo şi Baal-Meon, ale căror nume au fost schimbate, şi Sibma, şi au pus alte nume cetăţilor pe care le-au zidit.

39. Fiii lui Machir, fiul lui Manase, au mers împotriva Galaadului, şi au pus mâna pe el; au izgonit pe Amoriţii care erau acolo.

40. Moise a dat Galaadului lui Machir, fiul lui Manase, care s-a aşezat acolo.

41. Iair, fiul lui Manase, a pornit şi el, şi a luat târgurile, şi le-a numit târgurile lui Iair.

42. Nobah a pornit şi el şi a luat Chenatul împreună cu cetăţile care ţineau de el, şi l-a numit Nobah, după numele lui.

Capitolul 33

1. Iată popasurile copiilor lui Israel care au ieşit din ţara Egiptului, după oştirile lor, sub povăţuirea lui Moise şi lui Aaron.

2. Moise a scris călătoriile lor din popas în popas, după porunca Domnului. Şi iată popasurile lor, după călătoriile lor.

3. Au pornit din Ramses în luna întâi, în ziua a cincisprezecea a lunii întâi. A doua zi după Paşte, copiii lui Israel au ieşit gata de luptă în faţa tuturor Egiptenilor,

4. în timp ce Egiptenii îşi îngropau pe toţi întâii lor născuţi, pe care-i lovise Domnul dintre ei. Căci Domnul făcuse chiar şi pe dumnezeii lor să simtă puterea Lui.

5. Copiii lui Israel au pornit din Ramses şi au tăbărât la Sucot.

6. Au pornit din Sucot, şi au tăbărât la Etam, care este la marginea pustiei.

7. Au pornit din Etam, s-au întors înapoi la Pi-Hahirot, faţă în faţă cu Baal-Ţefon, şi au tăbărât înaintea Migdolului.

8. Au pornit dinaintea Pi-Hahirotului, şi au trecut prin mijlocul mării înspre pustie; au făcut un drum de trei zile în pustia Etamului, şi au tăbărât la Mara.

9. Au pornit de la Mara, şi au ajuns la Elim; la Elim erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de finici: acolo au tăbărât.

10. Au pornit din Elim, şi au tăbărât lângă marea Roşie.

11. Au pornit de la marea Roşie, şi au tăbărât în pustia Sin.

12. Au pornit din pustia Sin, şi au tăbărât la Dofca.

13. Au pornit din Dofca, şi au tăbărât la Aluş.

14. Au pornit din Aluş, şi au tăbărât la Refidim, unde poporul n-a găsit apă de băut.

15. Au pornit din Refidim, şi au tăbărât în pustia Sinai.

16. Au pornit din pustia Sinai, şi au tăbărât la Chibrot-Hataava.

17. Au pornit de la Chibrot-Hataava, şi au tăbărât la Haţerot.

18. Au pornit din Haţerot, şi au tăbărât la Ritma.

19. Au pornit de la Ritma, şi au tăbărât la Rimon-Pereţ.

20. Au pornit din Rimon-Pereţ, şi au tăbărât la Libna.

21. Au pornit din Libna, şi au tăbărât la Risa.

22. Au pornit din Risa, şi au tăbărât la Chehelata.

23. Au pornit din Chehelata, şi au tăbărât la muntele Şafer.

24. Au pornit de la muntele Şafer, şi au tăbărât la Harada.

25. Au pornit din Harada, şi au tăbărât la Machelot.

26. Au pornit din Machelot, şi au tăbărât la Tahat.

27. Au pornit din Tahat, şi au tăbărât la Tarah.

28. Au pornit din Tarah, şi au tăbărât la Mitca.

29. Au pornit din Mitca, şi au tăbărât la Haşmona.

30. Au pornit din Haşmona, şi au tăbărât la Moserot.

31. Au pornit din Moserot, şi au tăbărât la Bene-Iaacan.

32. Au pornit din Bene-Iaacan, şi au tăbărât la Hor-Ghidgad.

33. Au pornit din Hor-Ghidgad, şi au tăbărât la Iotbata.

34. Au pornit din Iotbata, şi au tăbărât la Abrona.

35. Au pornit din Abrona, şi au tăbărât la Eţion-Gheber.

36. Au pornit din Eţion-Gheber, şi au tăbărât în pustia Ţin, adică la Cades.

37. Au pornit din Cades, şi au tăbărât la muntele Hor, la marginea ţării Edomului.

38. Preotul Aaron s-a suit pe muntele Hor, după porunca Domnului; şi a murit acolo, în al patruzecilea an după ieşirea copiilor lui Israel din ţara Egiptului, în luna a cincea, în cea dintâi zi a lunii.

39. Aaron era în vârstă de o sută douăzeci şi trei de ani când a murit pe muntele Hor.

40. Împăratul Aradului, Canaanitul, care locuia în partea de miazăzi a ţării Canaanului, a aflat de sosirea copiilor lui Israel.

41. Au pornit de la muntele Hor, şi au tăbărât la Ţalmona.

42. Au pornit din Ţalmona, şi au tăbărât la Punon.

43. Au pornit din Punon, şi au tăbărât la Obot.

44. Au pornit din Obot, şi au tăbărât la Iie-Abarim, la hotarul Moabului.

45. Au pornit din Iie-Abarim, şi au tăbărât la Dibon-Gad:

46. Au pornit din Dibon-Gad, şi au tăbărât la Almon-Diblataim.

47. Au pornit din Almon-Diblataim, şi au tăbărât la munţii Abarim, înaintea muntelui Nebo.

48. Au pornit de la munţii Abarim, şi au tăbărât în câmpia Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.

49. Au tăbărât lângă Iordan, de la Bet-Ieşimot până la Abel-Sitim, în câmpia Moabului.

50. Domnul a vorbit lui Moise în câmpia Moabului, lângă Iordan în faţa Ierihonului. Şi a zis:

51. „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: ,După ce veţi trece Iordanul şi veţi intra în ţara Canaanului,

52. să izgoniţi dinaintea voastră pe toţi locuitorii ţării, să le dărâmaţi toţi idolii de piatră, să le nimiciţi toate icoanele turnate, şi să le nimiciţi toate înălţimile pentru jertfe.

53. Să luaţi ţara în stăpânire, şi să vă aşezaţi în ea; căci Eu v-am dat ţara aceasta, ca să fie moşia voastră.

54. Să împărţiţi ţara prin sorţi, după familiile voastre. Celor ce sunt în număr mai mare, să le daţi o parte mai mare, şi celor ce sunt în număr mai mic, să le daţi o parte mai mică. Fiecare să stăpânească ce-i va cădea la sorţi; s-o luaţi în stăpânire, după seminţiile părinţilor voştri.

55. Dar dacă nu veţi izgoni dinaintea voastră pe locuitorii ţării, aceia dintre ei pe care îi veţi lăsa, vă vor fi ca nişte spini în ochi şi ca nişte ghimpi în coaste: vă vor fi vrăjmaşi în ţara în care veţi merge să vă aşezaţi.

56. Şi vă voi face şi vouă cum hotărâsem să le fac lor.”

Capitolul 34

1. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

2. „Dă porunca aceasta copiilor lui Israel, şi spune-le: ,Când veţi intra în ţara Canaanului, ţara aceasta va fi moştenirea voastră, ţara Canaanului, ale cărei hotare iată-le:

3. Hotarul din partea de miazăzi va începe din pustia Ţin, lângă Edom. Astfel, hotarul vostru de miază zi va începe de la marginea mării Sărate, spre răsărit;

4. se va întoarce la miază zi de înălţimea Acrabim, va trece prin Ţin, şi se va întinde până la miazăzi de Cades-Barnea; va urma mai departe prin Haţar-Adar, şi va trece spre Aţmon:

5. de la Aţmon, se va întoarce până la pârâul Egiptului, şi va ieşi la mare.

6. Hotarul vostru dinspre apus va fi Marea cea Mare (Mediterana): aceasta va fi hotarul vostru la apus.

7. Iată care va fi hotarul vostru spre miază-noapte: începând de la Marea cea Mare să trageţi hotarul până la muntele Hor;

8. de la muntele Hor, să-l trageţi prin Hamat, şi să ajungă până la Ţedad;

9. să urmeze mai departe prin Zifron, ca să ajungă la Haţar-Enan: acesta să vă fie hotarul înspre miază noapte.

10. Să vă trageţi hotarul spre răsărit de la Haţar-Enan până la Şefam;

11. să se pogoare din Şefam spre Ribla, la răsărit de Ain; se va pogorî, şi se va întinde de-a lungul mării Chineret (Ghenezaret), la răsărit;

12. se va pogorî iarăşi spre Iordan, ca să ajungă la marea Sărată. Aceasta va fi ţara voastră, cu hotarele ei de jur împrejur.”

13. Moise a dat porunca aceasta copiilor lui Israel, şi a zis: „Aceasta este ţara pe care o veţi împărţi prin sorţi, şi pe care a poruncit Domnul s-o dea celor nouă seminţii şi jumătate.

14. Căci seminţia fiilor lui Ruben, după casele lor părinteşti, şi seminţia fiilor lui Gad, după casele părinţilor lor, precum şi jumătate din seminţia lui Manase şi-au luat moştenirea.

15. Aceste două seminţii şi jumătate şi-au luat moştenirea dincoace de Iordan, în faţa Ierihonului, înspre răsărit.”

16. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

17. „Iată numele bărbaţilor care vor împărţi ţara între voi: preotul Eleazar, şi Iosua, fiul lui Nun.

18. Să mai luaţi câte o căpetenie din fiecare seminţie, ca să facă împărţirea ţării.

19. Iată numele bărbaţilor acestora. Pentru seminţia lui Iuda: Caleb, fiul lui Iefune;

20. pentru seminţia fiilor lui Simeon: Samuel, fiul lui Amihud;

21. pentru seminţia lui Beniamin: Elidad, fiul lui Chislon;

22. pentru seminţia fiilor lui Dan: căpetenia Buchi, fiul lui Iogli;

23. pentru fiii lui Iosif, – pentru seminţia fiilor lui Manase: căpetenia Haniel, fiul lui Efod; –

24. şi pentru seminţia fiilor lui Efraim: căpetenia Chemuel, fiul lui Şiftan;

25. pentru seminţia fiilor lui Zabulon: căpetenia Eliţafan, fiul lui Parnac;

26. pentru seminţia fiilor lui Isahar: căpetenia Paltiel, fiul lui Azan;

27. pentru seminţia fiilor lui Aşer: căpetenia Ahihud, fiul lui Şelomi;

28. pentru seminţia fiilor lui Neftali: căpetenia Pedahel, fiul lui Amihud.”

29. Aceştia sunt aceia cărora le-a poruncit Domnul să împartă ţara Canaanului între copiii lui Israel.

Marcu 9:30-50

30. Au plecat de acolo, şi au trecut prin Galilea. Isus nu voia să ştie nimeni că trece.

31. Căci învăţa pe ucenicii Săi, şi zicea: „Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor; ei Îl vor omorî, şi a treia zi după ce-L vor omorî, va învia.”

32. Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea, şi se temeau să-L întrebe.

33. Apoi au venit la Capernaum. Când era în casă, Isus i-a întrebat: „Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?”

34. Dar ei tăceau, pentru că pe drum se certaseră între ei, ca să ştie cine este cel mai mare.

35. Atunci Isus a şezut jos, a chemat pe cei doisprezece, şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!”

36. Şi a luat un copilaş, şi l-a aşezat în mijlocul lor; apoi l-a luat în braţe, şi le-a zis:

37. „Oricine primeşte pe unul din aceşti copilaşi, în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine; şi oricine Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte pe Mine, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”

38. Ioan I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele Tău; şi l-am oprit, pentru că nu venea după noi.”

39. „Nu-l opriţi”, a răspuns Isus, „căci nu este nimeni, care să facă minuni în Numele Meu, şi să Mă poată grăi de rău îndată după aceea.

40. Cine nu este împotriva noastră, este pentru noi.

41. Şi oricine vă va da de băut un pahar cu apă, în Numele Meu, pentru că sunteţi ucenici ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.

42. Dar, dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare.

43. Dacă mâna ta te face să cazi în păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decât să ai două mâini, şi să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge,

44. unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.

45. Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decât să ai două picioare, şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge,

46. unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.

47. Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei,

48. unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.

49. Pentru că fiecare om va fi sărat cu foc, şi orice jertfă va fi sărată cu sare.

50. Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde puterea de a săra, cu ce îi veţi da înapoi puterea aceasta? Să aveţi sare în voi înşivă, şi să trăiţi în pace unii cu alţii.”

Viewed 10 times by 6 viewers