Astăzi Deuteronom 30 și 31, Marcu 15:1-25

Capitolul 30

1. „Când se vor întâmpla toate aceste lucruri, binecuvântarea şi blestemul pe care le pun înaintea ta, dacă le vei pune la inimă în mijlocul tuturor neamurilor între care te va risipi Domnul, Dumnezeul tău,

2. dacă te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, şi dacă vei asculta de glasul Lui din toată inima ta şi din tot sufletul tău, tu şi copiii tăi, potrivit cu tot ce-ţi poruncesc azi,

3. atunci Domnul, Dumnezeul tău, va aduce înapoi robii tăi şi va avea milă de tine, te va strânge iarăşi din mijlocul tuturor popoarelor la care te va împrăştia Domnul, Dumnezeul tău.

4. Chiar dacă ai fi risipit până la cealaltă margine a cerului, chiar şi de acolo te va strânge Domnul, Dumnezeul tău, şi acolo Se va duce să te caute.

5. Domnul, Dumnezeul tău, te va aduce în ţara pe care o stăpâneau părinţii tăi, şi o vei stăpâni; îţi va face bine, şi te va înmulţi mai mult decât pe părinţii tăi.

6. Domnul, Dumnezeul tău, îţi va tăia împrejur inima ta şi inima seminţei tale, şi vei iubi pe Domnul Dumnezeul tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău, ca să trăieşti.

7. Domnul, Dumnezeul tău, va face ca toate aceste blesteme să cadă peste vrăjmaşii tăi, peste cei ce te vor urî şi te vor prigoni.

8. Şi tu, te vei întoarce la Domnul, vei asculta de glasul Lui, şi vei împlini toate aceste porunci pe care ţi le dau astăzi.

9. Domnul, Dumnezeul tău, te va umple de bunătăţi, făcând să propăşească tot lucrul mâinilor tale, rodul trupului tău, rodul turmelor tale şi rodul pământului tău; căci Domnul se va bucura din nou de fericirea ta, cum se bucura de fericirea părinţilor tăi,

10. dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, păzind poruncile şi rânduielile Lui scrise în cartea aceasta a legii, dacă te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău.

11. Porunca aceasta pe care ţi-o dau eu azi, nu este mai presus de puterile tale, nici departe de tine.

12. Nu este în cer, ca să zici: „Cine se va sui pentru noi în cer şi să ne-o aducă, pentru ca s-o auzim şi s-o împlinim?”

13. Nu este nici dincolo de mare, ca să zici: „Cine va trece pentru noi dincolo de mare şi să ne-o aducă, pentru ca s-o auzim şi s-o împlinim?”

14. Dimpotrivă, este foarte aproape de tine, în gura ta şi în inima ta, ca s-o împlineşti.

15. Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul.

16. Căci îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui, şi să păzeşti poruncile Lui, legile Lui şi rânduielile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti, şi ca Domnul, Dumnezeul tău să te binecuvânteze în ţara pe care o vei lua în stăpânire.

17. Dar dacă inima ta se va abate, dacă nu vei asculta, şi te vei lăsa amăgit să te închini înaintea altor dumnezei şi să le slujeşti,

18. vă spun astăzi că veţi pieri, şi nu veţi avea zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul.

19. Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta,

20. iubind pe Domnul, Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui, şi lipindu-te de El: căci de aceasta atârnă viaţa ta şi lungimea zilelor tale, şi numai aşa vei putea locui în ţara pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor tăi, lui Avraam, Isaac şi Iacov”.

Capitolul 31

1. Moise s-a dus şi a mai spus următoarele cuvinte întregului Israel:

2. „Astăzi”, le-a zis el, „eu sunt în vârstă de o sută douăzeci de ani: nu voi mai putea merge în fruntea voastră şi Domnul mi-a zis: „Tu să nu treci Iordanul!”

3. Domnul, Dumnezeul tău, va merge El însuşi înaintea ta, va nimici neamurile acestea dinaintea ta, şi vei pune stăpânire pe ele. Iosua va merge înaintea ta, cum a spus Domnul.

4. Domnul va face neamurilor acestora cum a făcut lui Sihon şi Og, împăraţii Amoriţilor şi ţării lor, pe care i-a nimicit.

5. Domnul vi le va da în mână, şi le veţi face după poruncile pe care vi le-am dat.

6. Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă! Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi de ei, căci Domnul, Dumnezeul tău, va merge El însuşi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa”.

7. Moise a chemat pe Iosua, şi i-a zis în faţa întregului Israel: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te. Căci tu vei intra cu poporul acesta în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor lor că le-o va da, şi tu îi vei pune în stăpânirea ei.

8. Domnul însuşi va merge înaintea ta, El însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme, şi nu te înspăimânta!”

9. Moise a scris legea aceasta, şi a încredinţat-o preoţilor, fiii lui Levi, care duceau chivotul legământului Domnului, şi tuturor bătrânilor lui Israel.

10. Moise le-a dat porunca aceasta: „La fiecare şapte ani, pe vremea anului iertării, la sărbătoarea corturilor,

11. când tot Israelul va veni să se înfăţişeze înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege El, să citeşti legea aceasta înaintea întregului Israel, în auzul lor.

12. Să strângi poporul, bărbaţii, femeile, copiii şi străinul care va fi în cetăţile tale, ca să audă, şi să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul vostru, să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia.

13. Pentru ca şi copiii lor, care n-o vor cunoaşte, s-o audă, şi să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul vostru, în tot timpul cât veţi trăi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul.”

14. Domnul a zis lui Moise: „Iată că se apropie clipa când vei muri. Cheamă pe Iosua, şi înfăţişaţi-vă în cortul întâlnirii. Eu voi da poruncile Mele.” Moise şi Iosua s-au dus şi s-au înfăţişat în cortul întâlnirii.

15. Şi Domnul S-a arătat în cort, într-un stâlp de nor: şi stâlpul de nor s-a oprit la uşa cortului.

16. Domnul a zis lui Moise: „Iată, tu vei adormi împreună cu părinţii tăi. Şi poporul acesta se va scula şi va curvi după dumnezeii străini ai ţării în care intră. Pe Mine Mă va părăsi, şi va călca legământul Meu, pe care l-am încheiat cu el.

17. În ziua aceea, Mă voi aprinde de mânie împotriva lui. Îi voi părăsi, şi-Mi voi ascunde Faţa de ei. El va fi prăpădit, şi-l vor ajunge o mulţime de rele şi necazuri; şi atunci va zice: ,Oare nu m-au ajuns aceste rele din pricină că Dumnezeul meu nu este în mijlocul meu?’

18. Şi Eu Îmi voi ascunde Faţa în ziua aceea, din pricina tot răului pe care-l va face, întorcându-se spre alţi dumnezei.

19. Acum, scrieţi-vă cântarea aceasta. Învaţă pe copiii din Israel s-o cânte, pune-le-o în gură, şi cântarea aceasta să-Mi fie martoră împotriva copiilor lui Israel.

20. Căci voi duce pe poporul acesta în ţara pe care am jurat părinţilor lui că i-o voi da, ţară unde curge lapte şi miere; el va mânca, se va sătura şi se va îngrăşa; apoi se va întoarce la alţi dumnezei şi le va sluji, iar pe Mine Mă va nesocoti şi va călca legământul Meu.

21. Când va fi lovit atunci cu o mulţime de rele şi necazuri, cântarea aceasta, care nu va fi uitată şi pe care uitarea n-o va şterge din gura urmaşilor, va sta ca martoră împotriva acestui popor. Căci Eu îi cunosc pornirile, care se arată şi azi, înainte chiar ca să-l fi dus în ţara pe care am jurat că i-o voi da”.

22. În ziua aceea, Moise a scris cântarea aceasta, şi a învăţat pe copiii lui Israel s-o cânte.

23. Domnul a poruncit lui Iosua, fiul lui Nun, şi a zis: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te, căci tu vei duce pe copiii lui Israel în ţara pe care am jurat că le-o voi da; şi Eu însumi voi fi cu tine”.

24. După ce a isprăvit Moise în totul de scris într-o carte cuvintele legii acesteia,

25. a dat următoarea poruncă Leviţilor, care duceau chivotul legământului Domnului:

26. „Luaţi cartea aceasta a legii, şi puneţi-o lângă chivotul legământului Domnului, Dumnezeului vostru, ca să fie acolo ca martoră împotriva ta.

27. Căci eu îţi cunosc duhul tău de răzvrătire şi încăpăţânarea ta cea mare. Dacă vă răzvrătiţi voi împotriva Domnului cât trăiesc eu încă în mijlocul vostru, cu cât mai răzvrătiţi veţi fi după moartea mea!

28. Strângeţi înaintea mea pe toţi bătrânii seminţiilor voastre şi pe căpeteniile oştirii voastre; voi spune cuvintele acestea în faţa lor, şi voi lua martor împotriva lor cerul şi pământul.

29. Căci ştiu că după moartea mea vă veţi strica, şi vă veţi abate de la calea pe care v-am arătat-o; şi în cele din urmă vă va ajunge nenorocirea, dacă veţi face ce este rău înaintea Domnului, până acolo încât să-L mâniaţi prin lucrul mâinilor voastre”.

30. Moise a rostit toate cuvintele cântării acesteia, în faţa întregii adunări a lui Israel:

Marcu 15:1-25

1. Dimineaţa, preoţii cei mai de seamă au făcut îndată sfat cu bătrânii, cărturarii şi tot Soborul. După ce au legat pe Isus, L-au dus şi L-au dat în mâinile lui Pilat.

2. Pilat L-a întrebat: „Eşti Tu Împăratul Iudeilor?” „Da, sunt”, i-a răspuns Isus.

3. Preoţii cei mai de seamă Îl învinuiau de multe lucruri.

4. Pilat L-a întrebat din nou: „Nu răspunzi nimic? Uite de câte lucruri Te învinuiesc ei!”

5. Isus n-a mai dat nici un răspuns, lucru care a mirat pe Pilat.

6. La fiecare praznic al Paştelor, Pilat le slobozea un întemniţat, pe care-l cereau ei.

7. În temniţă era unul numit Baraba, închis împreună cu tovarăşii lui, din pricina unui omor, pe care-l săvârşiseră într-o răscoală.

8. Norodul s-a suit, şi a început să ceară lui Pilat să le dea ce avea obicei să le dea totdeauna.

9. Pilat le-a răspuns: „Voiţi să vă slobozesc pe Împăratul Iudeilor?”

10. Căci pricepuse că preoţii cei mai de seamă din pizmă Îl dăduseră în mâna lui.

11. Dar preoţii cei mai de seamă au aţâţat norodul să ceară lui Pilat să le slobozească mai bine pe Baraba.

12. Pilat a luat din nou cuvântul, şi le-a zis: „Dar ce voiţi să fac cu Acela, pe care-L numiţi Împăratul Iudeilor?”

13. Ei au strigat din nou: „Răstigneşte-L!”

14. „Dar ce rău a făcut?” le-a zis Pilat. Însă ei au început să strige şi mai tare: „Răstigneşte-L!”

15. Pilat a vrut să facă pe placul norodului, şi le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat să fie răstignit.

16. Ostaşii au adus pe Isus în curte, adică în palat, şi au adunat toată ceata ostaşilor.

17. L-au îmbrăcat într-o haină de purpură, au împletit o cunună de spini, şi I-au pus-o pe cap.

18. Apoi au început să-I ureze, şi să zică: „Plecăciune, Împăratul Iudeilor!”

19. Şi-L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau şi I se închinau.

20. După ce şi-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina de purpură, L-au îmbrăcat în hainele Lui, şi L-au dus să-L răstignească.

21. Au silit să ducă crucea lui Isus pe un trecător, care se întorcea de la câmp, numit Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf.

22. Şi au adus pe Isus la locul numit Golgota, care, tălmăcit, înseamnă: „Locul căpăţânii.”

23. I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El nu l-a luat.

24. După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi, ca să ştie ce să ia fiecare.

25. Când L-au răstignit, era ceasul al treilea.

Viewed 17 times by 11 viewers