Astăzi Iosua capitolele 10, 11 și 12, Luca 1:39-56

Capitolul 10

1. Adoni-Ţedec, împăratul Ierusalimului, a aflat că Iosua pusese mâna pe Ai şi o nimicise cu desăvârşire, că făcuse cetăţii Ai şi împăratului ei cum făcuse Ierihonului şi împăratului lui, şi că locuitorii Gabaonului făcuseră pace cu Israel şi erau în mijlocul lor.

2. Atunci i-a fost foarte mare frică; fiindcă Gabaon era o cetate mare ca una din cetăţile împărăteşti, mai mare chiar decât Ai, şi toţi bărbaţii ei erau viteji.

3. Adoni-Ţedec, împăratul Ierusalimului, a trimis să spună lui Hoham, împăratul Hebronului, lui Piream, împăratul Iarmutului, lui Iafia, împăratul Lachisului, şi lui Debir, împăratul Eglonului:

4. „Suiţi-vă la mine, şi ajutaţi-mă, ca să batem Gabaonul, căci a făcut pace cu Iosua şi cu copiii lui Israel”.

5. Cei cinci împăraţi ai Amoriţilor: împăratul Ierusalimului, împăratul Hebronului, împăratul Iarmutului, împăratul Lachisului, şi împăratul Eglonului, s-au adunat astfel şi s-au suit împreună cu toate oştile lor; au venit şi au tăbărât lângă Gabaon, şi au început să lupte împotriva lui.

6. Oamenii din Gabaon au trimis să spună lui Iosua, în tabăra din Ghilgal: „Nu părăsi pe robii tăi, suie-te la noi în grabă, izbăveşte-ne, dă-ne ajutor; căci toţi împăraţii Amoriţilor, care locuiesc pe munte, s-au strâns împotriva noastră”.

7. Iosua s-a suit din Ghilgal, el şi toţi oamenii de război cu el, şi toţi cei viteji.

8. Domnul a zis lui Iosua: „Nu te teme de ei, căci îi dau în mâinile tale, şi nici unul din ei nu va putea să stea împotriva ta”.

9. Iosua a venit fără veste peste ei, după ce a mers toată noaptea de la Ghilgal.

10. Domnul i-a pus în învălmăşeală dinaintea lui Israel; şi Israel le-a pricinuit o mare înfrângere la Gabaon, i-a urmărit pe drumul care suie la Bet-Horon, şi i-a bătut până la Azeca şi până la Macheda.

11. Pe când fugeau ei dinaintea lui Israel, şi se pogorau din Bet-Horon, Domnul a făcut să cadă din cer peste ei nişte pietre mari până la Azeca, şi au pierit; cei ce au murit de pietrele grindinii au fost mai mulţi decât cei ucişi cu sabia de copiii lui Israel.

12. Atunci Iosua a vorbit Domnului, în ziua când a dat Domnul pe Amoriţi în mâinile copiilor lui Israel, şi a zis în faţa lui Israel: „Opreşte-te, soare, asupra Gabaonului, Şi tu, lună, asupra văii Aialonului!”

13. Şi soarele s-a oprit, şi luna şi-a întrerupt mersul, Până ce poporul şi-a răzbunat pe vrăjmaşii lui. Lucrul acesta nu este scris oare în Cartea Dreptului? Soarele s-a oprit în mijlocul cerului, şi nu s-a grăbit să apună, aproape o zi întreagă.

14. N-a mai fost nici o zi ca aceea, nici înainte nici după aceea, când Domnul să fi ascultat glasul unui om; căci Domnul lupta pentru Israel.

15. Şi Iosua şi tot Israelul împreună cu el, s-a întors în tabără la Ghigal.

16. Cei cinci împăraţi au fugit, şi s-au ascuns într-o peşteră la Macheda.

17. S-a spus lucrul acesta lui Iosua, zicând: „Cei cinci împăraţi se află ascunşi într-o peşteră la Macheda”.

18. Iosua a zis: „Prăvăliţi nişte pietre mari la intrarea peşterii, şi puneţi nişte oameni să-i păzească.

19. Şi voi nu vă opriţi, ci urmăriţi pe vrăjmaşii voştri, şi bateţi-i pe dinapoi; nu-i lăsaţi să intre în cetăţile lor, căci Domnul, Dumnezeul vostru, i-a dat în mâinile voastre.”

20. După ce Iosua şi copiii lui Israel le-au pricinuit o foarte mare înfrângere, şi i-au bătut cu desăvârşire, cei ce au putut scăpa au intrat în cetăţile întărite,

21. şi tot poporul s-a întors liniştit în tabără la Iosua în Macheda, fără ca cineva să fi crâcnit cu limba lui împotriva copiilor lui Israel.

22. Iosua a zis atunci: „Deschideţi intrarea peşterii, scoateţi afară din ea pe cei cinci împăraţi, şi aduceţi-i la mine.”

23. Ei au făcut aşa, şi au adus la el pe cei cinci împăraţi, pe care-i scoseseră din peşteră: pe împăratul Ierusalimului, pe împăratul Hebronului, pe împăratul Iarmutului, pe împăratul Lachisului, şi pe împăratul Eglonului.

24. După ce au adus pe aceşti împăraţi înaintea lui Iosua, Iosua a chemat pe toţi bărbaţii lui Israel, şi a zis căpeteniilor oamenilor de război, care merseseră cu el: „Apropiaţi-vă şi puneţi-vă picioarele pe grumajii împăraţilor acestora.” Ei s-au apropiat, şi au pus picioarele pe grumajii lor.

25. Iosua le-a zis: „Nu vă temeţi şi nu vă spăimântaţi, ci întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă, căci aşa va face Domnul tuturor vrăjmaşilor voştri împotriva cărora vă veţi lupta”.

26. După aceea, Iosua i-a lovit, şi i-a omorât; i-a spânzurat de cinci copaci, şi au rămas spânzuraţi de copaci până seara.

27. Pe la apusul soarelui, Iosua a poruncit să-i pogoare din copaci, i-au aruncat în peştera în care se ascunseseră, şi au pus la intrarea peşterii nişte pietre mari, care au rămas acolo până în ziua de azi.

28. Iosua a luat Macheda chiar în ziua aceea, şi a trecut-o prin ascuţişul sabiei; a nimicit cu desăvârşire pe împărat, cetatea şi pe toţi cei ce se aflau în ea; n-a lăsat să scape nici unul, şi împăratului din Macheda i-a făcut cum făcuse împăratului Ierihonului.

29. Iosua, şi tot Israelul împreună cu el, a trecut din Macheda la Libna, şi a dat luptă împotriva Libnei.

30. Domnul a dat-o şi pe ea, împreună cu împăratul ei, în mâinile lui Israel, şi a trecut-o prin ascuţişul sabiei, pe ea şi pe toţi cei ce se găseau în ea; n-a lăsat să scape nici unul, şi a făcut împăratului ei cum făcuse împăratului Ierihonului.

31. Iosua, şi tot Israelul împreună cu el, a trecut din Libna în Lachis, a tăbărât înaintea ei, şi a început lupta împotriva ei.

32. Domnul a dat cetatea Lachis în mâinile lui Israel, care a luat-o a doua zi, şi a trecut-o prin ascuţişul sabiei, pe ea şi pe toţi cei ce se aflau în ea, cum făcuse cu Libna.

33. Atunci Horam, împăratul Ghezerului, s-a suit ca să dea ajutor Lachisului. Iosua l-a bătut, pe el şi pe poporul lui, fără să lase pe cineva să scape.

34. Iosua, şi tot Israelul împreună cu el, a trecut din Lachis la Eglon; au tăbărât înaintea ei, şi au început lupta.

35. Au luat-o în aceeaşi zi, şi au trecut-o prin ascuţişul sabiei, pe ea şi pe toţi cei ce se aflau în ea; Iosua a nimicit-o cu desăvârşire chiar în ziua aceea, cum făcuse cu Lachis.

36. Iosua, şi tot Israelul împreună cu el, s-a suit din Eglon la Hebron, şi au început lupta împotriva lui.

37. L-au luat, şi l-au trecut prin ascuţişul sabiei, pe el, pe împăratul lui, toate cetăţile care ţineau de el, şi pe toţi cei ce se aflau în el; Iosua n-a lăsat pe nici unul să scape, cum făcuse cu Eglonul, şi l-a nimicit cu desăvârşire împreună cu toţi cei ce se aflau în el.

38. Iosua, şi tot Israelul împreună cu el, s-a îndreptat împotriva Debirului, şi a început lupta împotriva lui.

39. L-a luat, pe el, pe împăratul lui, şi toate cetăţile care ţineau de el; le-au trecut prin ascuţişul sabiei, şi au nimicit cu desăvârşire pe toţi cei ce se aflau în ele, fără să lase să scape vreunul; Iosua a făcut Debirului şi împăratului lui cum făcuse Hebronului şi cum făcuse Libnei şi împăratului ei.

40. Iosua a bătut astfel toată ţara, muntele, partea de miazăzi, câmpia şi costişele, şi a bătut pe toţi împăraţii; n-a lăsat să scape nimeni, şi a nimicit cu desăvârşire tot ce avea suflare, cum poruncise Domnul, Dumnezeul lui Israel.

41. Iosua i-a bătut de la Cades-Barnea până la Gaza, a bătut toată ţara Gosen până la Gabaon.

42. Iosua a luat în acelaşi timp pe toţi împăraţii aceia şi ţara lor, căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, lupta pentru Israel.

43. Şi Iosua, şi tot Israelul împreună cu el, s-a întors în tabără la Ghilgal. Mare bătălie la apele Merom.

Capitolul 11

1. Iabin, împăratul Haţorului, auzind de aceste lucruri, a trimis soli la Iobab, împăratul Madonului, la împăratul Şimronului, la împăratul Acşafului,

2. la împăraţii care erau la miază noapte de munte, în câmpia de la miazăzi de Chineret, în vale, şi pe înălţimile Dorului la apus,

3. Canaaniţilor de la răsărit şi de la apus, Amoriţilor, Hetiţilor, Fereziţilor, Iebusiţilor în munte, şi Heviţilor la poalele Hermonului în ţara Miţpa.

4. Au ieşit, ei şi toate oştirile lor împreună cu ei, alcătuind un popor fără număr, ca nisipul care este pe marginea mării, şi având cai şi care în foarte mare număr.

5. Toţi împăraţii aceştia au hotărât un loc de întâlnire, şi au venit de au tăbărât împreună la apele Merom, ca să lupte împotriva lui Israel.

6. Domnul a zis lui Iosua: „Nu te teme de ei, căci mâine, pe vremea aceasta, îi voi da bătuţi pe toţi înaintea lui Israel. Cailor să le tai vinele picioarelor, iar carele lor să le arzi în foc”.

7. Iosua, cu toţi oamenii lui de război, au venit pe neaşteptate peste ei la apele Merom, şi s-au năpustit în mijlocul lor.

8. Domnul i-a dat în mâinile lui Israel; ei i-au bătut şi i-au urmărit până la Sidonul cel mare, până la Misrefot-Maim, şi până în valea Miţpa la răsărit; i-au bătut, fără să lase să scape vreunul.

9. Iosua le-a făcut cum îi spusese Domnul: cailor le-a tăiat vinele picioarelor, iar carele lor le-a ars în foc.

10. La întoarcere, şi în acelaşi timp, Iosua a luat Haţorul, şi a trecut prin sabie pe împăratul lui. Haţorul era mai înainte capitala tuturor acestor împărăţii.

11. Au trecut prin ascuţişul sabiei şi au nimicit cu desăvârşire pe toţi cei ce se găseau în el: n-a rămas nimic din ce avea suflare de viaţă, şi au pus foc Haţorului.

12. Iosua a luat de asemenea toate cetăţile împăraţilor acelora, şi pe toţi împăraţii lor i-a trecut prin ascuţişul sabiei, şi i-a nimicit cu desăvârşire, cum poruncise Moise, robul Domnului.

13. Dar Israel n-a ars nici una din cetăţile aşezate pe dealuri, afară numai de Haţor, care a fost ars de Iosua.

14. Copiii lui Israel au păstrat pentru ei toată prada cetăţilor acelora şi vitele; dar au trecut prin ascuţişul sabiei pe toţi oamenii, până i-au nimicit, fără să lase ceva din ce are suflare de viaţă.

15. Iosua a împlinit poruncile date de Domnul robului Său Moise, şi de Moise lui Iosua; n-a lăsat nimic neîmplinit din tot ce poruncise lui Moise Domnul.

16. Astfel Iosua a luat toată ţara aceasta, muntele, toată partea de miazăzi, toată ţara Gosen, valea, câmpia, muntele lui Israel şi văile lui,

17. de la muntele cel pleşuv care se înalţă spre Seir până la Baal-Gad, în valea Libanului, la poalele muntelui Hermon. A luat pe toţi împăraţii lor, i-a bătut şi i-a omorât.

18. Războiul, pe care l-a purtat Iosua împotriva tuturor acestor împăraţi, a ţinut multă vreme.

19. N-a rămas nici o cetate, care să fi făcut pace cu copiii lui Israel, afară de Heviţi, care locuiau în Gabaon; pe toate le-au luat prin luptă.

20. Căci Domnul a îngăduit ca popoarele acelea să-şi împietrească inima şi să lupte împotriva lui Israel, pentru ca Israel să le nimicească cu desăvârşire, fără să aibă milă de ele, şi să le nimicească, după cum poruncise lui Moise Domnul.

21. În acelaşi timp, Iosua a pornit, şi a nimicit pe Anachimi, din muntele Hebronului, din Debir, din Anab, din tot muntele lui Iuda şi din tot muntele lui Israel; Iosua i-a nimicit cu desăvârşire, împreună cu cetăţile lor.

22. N-au rămas deloc Anachimi în ţara copiilor lui Israel; n-au rămas decât la Gaza, la Gat şi la Asdod.

23. Iosua a pus stăpânire deci pe toată ţara, potrivit cu tot ce spusese lui Moise Domnul. Şi Iosua a dat-o de moştenire lui Israel, fiecăruia i-a dat partea lui, după seminţiile lor. Apoi ţara s-a odihnit de război.

Capitolul 12

1. Iată împăraţii pe care i-au bătut copiii lui Israel, şi a căror ţară au luat-o în stăpânire de cealaltă parte a Iordanului, spre răsăritul soarelui, de la pârâul Arnon până la muntele Hermonului, cu toată câmpia de la răsărit:

2. Pe Sihon, împăratul Amoriţilor, care locuia la Hesbon. Stăpânirea lui se întindea de la Aroer, care este pe malul pârâului Arnon, şi, de la mijlocul pârâului, peste jumătate din Galaad, până la pârâul Iaboc, hotarul copiilor lui Amon;

3. de la câmpie până la marea Chineret la răsărit, şi până la marea câmpiei, care este marea Sărată, la răsărit, spre Bet-Ieşimot; şi de la miazăzi, sub poalele muntelui Pisga.

4. Pe Og, împăratul Basanului, singura rămăşiţă a Refaimiţilor, care locuiau la Aştarot şi la Edrei.

5. Stăpânirea lui se întindea peste muntele Hermonului, peste Salca, peste tot Basanul, până la hotarul Gheşuriţilor şi Maacatiţilor, şi peste jumătate din Galaad, hotarul lui Sihon, împăratul Hesbonului.

6. Moise, robul Domnului, şi copiii lui Israel, i-au bătut; şi Moise, robul Domnului, le-a dat ţara lor în stăpânirea Rubeniţilor, Gadiţilor, şi la jumătate din seminţia lui Manase.

7. Iată împăraţii pe care i-au bătut Iosua şi copiii lui Israel dincoace de Iordan, la apus, de la Baal-Gad în valea Libanului până la muntele cel pleşuv, care se înalţă spre Seir. Iosua a dat ţara lor în stăpânire seminţiilor lui Israel, fiecăreia i-a dat partea ei,

8. în munte, în vale, în câmpie, pe costişe, în pustie, şi în partea de miazăzi ţara Hetiţilor, Amoriţilor, Canaaniţilor, Fereziţilor, Heviţilor şi Iebusiţilor.

9. Împăratul Ierihonului, unul; împăratul din Ai, lângă Betel, unul;

10. împăratul Ierusalimului, unul; împăratul Hebronului, unul;

11. împăratul Iarmutului, unul; împăratul din Lachis, unul;

12. împăratul Eglonului, unul; împăratul Ghezerului, unul;

13. împăratul Debirului unul; împăratul Ghederului, unul;

14. împăratul din Horma, unul; împăratul Aradului, unul;

15. împăratul Libnei, unul; împăratul Adulamului, unul;

16. împăratul din Macheda, unul; împăratul Betelului, unul;

17. împăratul Tapuahului, unul; împăratul Heferului, unul;

18. împăratul Afecului, unul; împăratul Laşaronului, unul;

19. împăratul Madonului, unul; împăratul Haţorului, unul;

20. împăratul Şimron-Meronului, unul; împăratul Acşafului, unul;

21. împăratul Taanacului, unul; împăratul din Meghido, unul;

22. împăratul din Chedeş, unul; împăratul Iocneamului, la Carmel, unul;

23. împăratul Dorului, pe înălţimile Dorului, unul; împăratul Goimului, lângă Ghilgal, unul;

24. împăratul din Tirţa, unul. Peste tot treizeci şi unu de împăraţi.

Luca 1:39-56

39. Maria s-a sculat chiar în zilele acelea, şi a plecat în grabă spre munţi, într-o cetate a lui Iuda.

40. A intrat în casa lui Zaharia, şi a urat de bine Elisabetei.

41. Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt.

42. Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată eşti tu între femei, şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.

43. Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu?

44. Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie.

45. Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile, care i-au fost spuse din partea Domnului, se vor împlini.”

46. Şi Maria a zis: „Sufletul meu măreşte pe Domnul,

47. şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu,

48. pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită,

49. pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt,

50. şi îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El.

51. El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gândurile, pe care le aveau cei mândri în inima lor.

52. A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi.

53. Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale.

54. A venit în ajutorul robului său Israel, căci Şi-a adus aminte de îndurarea Sa, –

55. cum făgăduise părinţilor noştri, – faţă de Avraam şi sămânţa lui în veac.”

56. Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni. Apoi s-a întors acasă.

Viewed 29 times by 18 viewers