Dragul meu priueten, de-ai şti cât m-ai tulburat… Uneori suferinţa se împacă atât de bine cu sublimul… Atunci când barierele nimicniciei omeneşti sunt trecute, o bucată dintr-un om e mai frumoasă decât mulţi oameni “întregi”…

Draga Ionatan,
sper sa te fi tulburat spre bine! Am urmarit clipul de mai multe ori. Intiia data, nu am vrut sa ma uit pina la capat. Abia dupa a doua privire am reusit sa-l privesc si am inceput sa-l apreciez. Gindesti ca, e mai usor sa urmaresti cum cucereste Everestul unul lipsit de picioare decit sa urmaresti baletul unora fara un madular sau altul. Cumva, alaturarea frumosului cu handicapul m-a tulburat si pe mine. Apoi am descoperit poezia!

şi oamenii sunt îngeri, când iubesc.

omar »
da! si fain ar fi de-ar avea puterea de a ramine ingeri! Experientele triste i-au facut pe unii sa nu iubeasca deplin (pentru ca sa nu fie raniti mai apoi), nici sa nu se lase iubiti puternic (din aceleasi motive). Doar citeodata esti “rapit” din moderatia auto-impusa si te trezesti sacrificind din iubire. Pentru ca, asta face iubirea: sacrifica! Nu?