Astăzi Iosua capitolele 16, 17 și 18, Luca 2:1-24

Capitolul 16

1. Partea căzută la sorţi fiilor lui Iosif se întindea de la Iordan, lângă Ierihon, spre apele Ierihonului, la răsărit. Hotarul urma pustia care se ridică de la Ierihon la Betel prin munte.

2. Mergea mai departe de la Betel la Luz, şi trecea spre hotarul Archiţilor prin Atarot.

3. Apoi se pogora la apus spre hotarul Iafletiţilor, până la hotarul Bet-Horonului de jos şi până la Ghezer, ieşind la mare.

4. Acolo şi-au primit moştenirea fiii lui Iosif: Manase şi Efraim.

5. Iată hotarele fiilor lui Efraim, după familiile lor. Hotarul moştenirii lor era, la răsărit, Atarot-Adar până la Bet-Horonul de sus.

6. Ieşea spre mare la Micmetat în partea de miazănoapte, se întorcea la răsărit până la Taanat-Silo, şi trecea înspre răsărit prin Ianoah.

7. Din Ianoah pogora la Atarot şi la Naarata, atingea Ierihonul, şi mergea până la Iordan.

8. Din Tapuah mergea spre apus până la pârâul Cana, şi ieşea la mare. Aceasta a fost moştenirea seminţiei fiilor lui Efraim, după familiile lor.

9. Fiii lui Efraim aveau şi cetăţi deosebite în mijlocul moştenirii fiilor lui Manase, toate cu satele lor.

10. Ei n-au izgonit pe Canaaniţii care locuiau în Ghezer, şi Canaaniţii au locuit în mijlocul lui Efraim până în ziua de azi, dar au fost puşi să plătească un bir.

Capitolul 17

1. O parte a căzut prin sorţi seminţiei lui Manase, căci el era întâiul născut al lui Iosif. Machir, întâiul născut al lui Manase şi tatăl lui Galaad, avusese Galaadul şi Basanul, pentru că era un bărbat de război.

2. Au dat prin sorţi o parte celorlalţi fii ai lui Manase, după familiile lor, fiilor lui Abiezer, fiilor lui Helec, fiilor lui Asriel, fiilor lui Sihem, fiilor lui Hefer, fiilor lui Şemida: aceştia sunt copiii de parte bărbătească ai lui Manase, fiul lui Iosif, după familiile lor.

3. Ţelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, n-a avut fii, dar a avut fiice, ale căror nume sunt acestea: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa.

4. Ele s-au înfăţişat înaintea preotului Eleazar, înaintea lui Iosua, fiul lui Nun, şi înaintea mai marilor, şi au zis: „Domnul a poruncit lui Moise să ne dea o moştenire între fraţii noştri.” Şi li s-a dat, după porunca Domnului, o moştenire între fraţii tatălui lor.

5. Au căzut zece părţi lui Manase, afară de ţara Galaadului şi a Basanului, care este de cealaltă parte a Iordanului.

6. Căci fetele lui Manase au avut o moştenire între fiii lui, şi ţara Galaadului a fost pentru ceilalţi fii ai lui Manase.

7. Hotarul lui Manase se întindea de la Aşer până la Micmetat, care este la răsărit de Sihem, şi ducea la dreapta până la locuitorii din En-Tapuah.

8. Ţara Tapuahului era a fiilor lui Manase, dar Tapuahul de pe hotarul lui Manase era al fiilor lui Efraim.

9. Hotarul se pogora până la pârâul Cana, la miazăzi de pârâu. Cetăţile acestea ale lui Efraim erau în mijlocul cetăţilor lui Manase. Hotarul lui Manase era pe partea de miazănoapte a pârâului şi ieşea la mare.

10. Ţinutul de la miazăzi era al lui Efraim, cel de la miazănoapte al lui Manase, şi marea le slujea ca hotar; la miazănoapte se întâlneau cu Aşer şi la răsărit cu Isahar.

11. Manase stăpânea în Isahar şi în Aşer: Bet-Şean cu satele lui, Ibleam cu satele lui, locuitorii Dorului cu satele lui, locuitorii din En-Dor cu satele lui, locuitorii din Taanac cu satele lui, şi locuitorii din Meghido cu satele lui, cele trei înălţimi.

12. Fiii lui Manase n-au putut să izgonească pe locuitorii din aceste cetăţi, şi Canaaniţii au izbutit astfel să rămână în ţara aceasta.

13. Când copiii lui Israel au fost destul de tari, au supus pe Canaaniţi la un bir, dar nu i-au izgonit.

14. Fiii lui Iosif au vorbit lui Iosua, şi i-au zis: „Pentru ce ne-ai dat de moştenire numai un sorţ şi numai o parte, când noi suntem un popor mare la număr şi Domnul ne-a binecuvântat până acum?”

15. Iosua le-a zis: „Dacă sunteţi un popor mare la număr, suiţi-vă în pădure, şi tăiaţi-o, ca să vă faceţi loc în ţara Fereziţilor şi a Refaimiţilor, fiindcă muntele lui Efraim este prea strâmt pentru voi.”

16. Fiii lui Iosif au zis: „Muntele nu ne va ajunge, şi toţi Canaaniţii care locuiesc în vale, cei ce sunt la Bet-Şean şi în satele lui, şi cei ce sunt în valea lui Izreel au care de fier.”

17. Iosua a zis casei lui Iosif, lui Efraim şi lui Manase: „Voi sunteţi un popor mare la număr, şi puterea voastră este mare, nu veţi avea un singur sorţ.

18. Ci veţi avea muntele, căci veţi tăia pădurea, şi ieşirile ei vor fi ale voastre, şi veţi izgoni pe Canaaniţi, cu toate carele lor de fier şi cu toată tăria lor.”

Capitolul 18

1. Toată adunarea copiilor lui Israel s-a strâns la Silo, şi au aşezat acolo cortul întâlnirii. Ţara era supusă înaintea lor.

2. Mai rămâneau şapte seminţii ale copiilor lui Israel, care nu-şi primiseră încă partea de moştenire.

3. Iosua a zis copiilor lui Israel: „Până când vă veţi lenevi să mergeţi să luaţi în stăpânire ţara pe care v-a dat-o Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri?

4. Alegeţi trei bărbaţi de fiecare seminţie, şi-i voi porni. Să se scoale, să străbată ţara, să facă un plan în vederea împărţelii, şi să se întoarcă la mine.

5. S-o împartă în şapte părţi; Iuda să rămână în hotarele lui la miazăzi, şi casa lui Iosif să rămână în hotarele ei la miază noapte.

6. Voi dar, să faceţi un plan al ţării împărţite în şapte părţi, şi să mi-l aduceţi aici. Voi arunca sorţul pentru voi înaintea Domnului, Dumnezeului nostru.

7. Dar Leviţii să n-aibă parte în mijlocul vostru, căci moştenirea lor este preoţia Domnului; şi Gad, Ruben şi jumătate din seminţia lui Manase, şi-au primit moştenirea, pe care le-a dat-o Moise, robul Domnului, de cealaltă parte a Iordanului, la răsărit.”

8. Când s-au sculat bărbaţii şi au pornit să facă planul ţării, Iosua le-a dat porunca aceasta: „Duceţi-vă, străbateţi ţara, faceţi-mi un plan, şi întoarceţi-vă la mine; apoi eu voi arunca pentru voi sorţul înaintea Domnului, la Silo.”

9. Bărbaţii aceştia au plecat, au străbătut ţara, şi au făcut planul după cetăţi, într-o carte, împărţind-o în şapte părţi, şi s-au întors la Iosua în tabără la Silo.

10. Iosua a aruncat înaintea Domnului sorţi pentru ei la Silo, şi a împărţit ţara între copiii lui Israel, dând fiecăruia partea lui.

11. Sorţul a căzut pe seminţia fiilor lui Beniamin, după familiile lor, şi partea care le-a căzut prin sorţi îşi avea hotarele între fiii lui Iuda şi fiii lui Iosif.

12. Înspre miază-noapte, hotarul lor pornea de la Iordan. Suia pe la miază noapte de Ierihon, se ridica în munte spre apus, şi ieşea în pustia Bet-Aven.

13. De acolo trecea prin Luz, la miazăzi de Luz, adică Betel, şi se pogora la Atarot-Adar, peste muntele care este la miază-zi de Bet-Horonul de jos.

14. Înspre apus, hotarul mergea şi se întorcea pe la miazăzi de muntele care este în faţa Bet-Horonului; mergea spre miazăzi, şi ieşea la Chiriat-Baal, care este Chiriat-Iearim, cetatea fiilor lui Iuda. Aceasta era partea de apus.

15. Partea de miazăzi începea de la capătul Chiriat-Iearimului. Hotarul mergea spre apus până la izvorul apelor Neftoahului.

16. Se pogora pe la capătul muntelui care este în faţa văii Ben-Hinom, în valea Refaimiţilor, la miazănoapte. Se pogora prin valea Hinom, pe partea de miazăzi a Iebusiţilor, până la En-Roguel.

17. Se îndrepta spre miază noapte la En-Şemeş, apoi la Ghelilot, care este în faţa suişului Adumim, şi se pogora pe la piatra lui Bohan, fiul lui Ruben.

18. Trecea pe partea de miazănoapte în faţa Arabei, se pogora pe la Araba,

19. mergea înainte pe partea de miazănoapte de Bet-Hogla, şi ieşea la sânul de miazănoapte al mării Sărate, spre îmbucătura Iordanului la miazăzi. Acesta era hotarul de miazăzi.

20. Înspre răsărit hotarul îl făcea Iordanul. Aceasta a fost moştenirea fiilor lui Beniamin, după familiile lor, cu hotarele ei de jur împrejur.

21. Cetăţile seminţiei fiilor lui Beniamin, după familiile lor, erau: Ierihonul, Bet-Hogla, Emec-Cheţiţ,

22. Bet-Araba, Ţemaraim, Betel,

23. Avim, Para, Ofra,

24. Chefar-Amonai, Ofni şi Gheba; douăsprezece cetăţi, şi satele lor.

25. Gabaon, Rama, Beerot,

26. Miţpe, Chefira, Moţa

27. Rechem, Iirpeel, Tareala,

28. Ţela, Elef, Iebus, adică Ierusalimul, Ghibeat şi Chiriat; patrusprezece cetăţi, şi satele lor. Aceasta a fost moştenirea fiilor lui Beniamin, după familiile lor.

Luca 2:1-24

1. În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea.

2. Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius.

3. Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.

4. Iosif s-a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în cetatea lui David, numită Betleem, – pentru că era din casa şi din seminţia lui David, –

5. să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.

6. Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria.

7. Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.

8. În ţinutul acela erau nişte păstori, care stăteau afară în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.

9. Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare.

10. Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul:

11. astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.

12. Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.”

13. Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu, şi zicând:

14. „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.”

15. După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem până la Betleem, şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.”

16. S-au dus în grabă, şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi pruncul culcat în iesle.

17. După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc.

18. Toţi cei ce i-au auzit, s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii.

19. Maria păstra toate cuvintele acelea, şi se gândea la ele în inima ei.

20. Şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră, şi care erau întocmai cum li se spusese.

21. Când a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur pruncul, I-au pus numele ISUS, nume, care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pântece.

22. Şi, când s-au împlinit zilele pentru curăţirea lor, după Legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului, –

23. după cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut de partea bărbătească va fi închinat Domnului”,

24. şi ca să aducă jertfă: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului.

Viewed 30 times by 18 viewers