PERSPECTIVE CRESTINE

Astăzi Judecători capitolele 11 și 12, Luca 6:1-26

Capitolul 11

1. Iefta, Galaaditul, era un om viteaz. El era fiul unei curve. Galaad născuse pe Iefta.

2. Nevasta lui Galaad i-a născut fii, care, făcându-se mari, au izgonit pe Iefta, şi i-au zis: „Tu nu vei avea moştenire în casa tatălui nostru, căci eşti fiul unei alte femei.”

3. Şi Iefta a fugit de la fraţii lui, şi a locuit în ţara Tob. Nişte oameni fără căpătâi s-au strâns la Iefta, şi făceau plimbări cu el.

4. După câtva timp, fiii lui Amon au pornit cu război împotriva lui Israel.

5. Şi pe când fiii lui Amon făceau război cu Israel, bătrânii Galaadului s-au dus să caute pe Iefta din ţara Tob.

6. Ei au zis lui Iefta: „Vino de fii căpetenia noastră, şi să batem pe fiii lui Amon.”

7. Iefta a răspuns bătrânilor Galaadului: „Nu m-aţi urât voi, şi nu m-aţi izgonit voi din casa tatălui meu? Pentru ce veniţi la mine acum când sunteţi în strâmtorare?”

8. Bătrânii Galaadului au zis lui Iefta: „Ne întoarcem la tine acum, ca să mergi cu noi, să baţi pe fiii lui Amon, şi să fii căpetenia noastră, căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului.”

9. Iefta a răspuns bătrânilor Galaadului: „Dacă mă aduceţi înapoi ca să bat pe fiii lui Amon, şi dacă Domnul îi va da înaintea mea, voi fi eu oare căpetenia voastră?”

10. Bătrânii Galaadului au zis lui Iefta: „Domnul să ne audă, şi să judece, dacă nu vom face ce spui.”

11. Şi Iefta a pornit cu bătrânii Galaadului. Poporul l-a pus în fruntea lui, şi l-a aşezat căpetenie, şi Iefta a spus din nou înaintea Domnului, la Miţpa, toate cuvintele pe care le rostise.

12. Iefta a trimis soli împăratului fiilor lui Amon, ca să-i spună: „Ce ai cu mine de vii împotriva mea să faci război împotriva ţării mele?”

13. Împăratul fiilor lui Amon a răspuns solilor lui Iefta: „Pentru că Israel, când s-a suit din Egipt, a pus mâna pe ţara mea, de la Arnon până la Iaboc şi Iordan. Dă-mi-o înapoi acum de bună voie.”

14. Iefta a trimis iarăşi soli împăratului fiilor lui Amon,

15. ca să-i spună: „Aşa vorbeşte Iefta. ,Israel n-a pus mâna pe ţara Moabului, nici pe ţara fiilor lui Amon.

16. Căci, când s-a suit Israel din Egipt, a mers în pustie până la marea Roşie şi a ajuns la Cades.

17. Atunci Israel a trimis soli împăratului Edomului, ca să-i spună: ,Lasă-mă să trec prin ţara ta.’ Dar împăratul Edomului n-a voit. A trimis şi la împăratul Moabului, şi nici el n-a vrut. Şi Israel a rămas la Cades.

18. Apoi a mers prin pustie, a ocolit ţara Edomului şi ţara Moabului, şi a venit la răsăritul ţării Moabului; au tăbărât dincolo de Arnon, fără să intre pe ţinutul Moabului, căci Arnonul era hotarul Moabului.

19. Israel a trimis soli lui Sihon, împăratul Amoriţilor, împăratul Hesbonului. Şi Israel i-a zis: ,Lasă-mă să trec prin ţara ta până la locul spre care mergem.’

20. Dar Sihon n-a avut încredere în Israel, ca să-l lase să treacă pe ţinutul lui; şi-a strâns tot poporul, a tăbărât la Iahat, şi a luptat împotriva lui Israel.

21. Domnul, Dumnezeul lui Israel, a dat pe Sihon şi pe tot poporul lui în mâinile lui Israel, care i-a bătut. Israel a pus mâna pe toată ţara Amoriţilor, care erau aşezaţi în ţara aceasta.

22. Au pus mâna pe tot ţinutul Amoriţilor, de la Arnon până la Iaboc, şi de la pustie până la Iordan.

23. Şi acum, când Domnul, Dumnezeul lui Israel, a izgonit pe Amoriţi dinaintea poporului Său Israel, tu să le stăpâneşti ţara?

24. Oare ce-ţi dă în stăpânire dumnezeul tău Chemoş, nu vei stăpâni? Şi tot ce ne-a dat în stăpânire Domnul, Dumnezeul nostru, înaintea noastră, noi să nu stăpânim!

25. Eşti tu mai bun decât Balac, fiul lui Ţipor, împăratul Moabului? S-a certat el cu Israel sau a făcut el război împotriva lui?

26. Iată că sunt trei sute de ani de când locuieşte Israel la Hesbon şi în satele din jurul lui, la Aroer şi în satele din jurul lui şi în toate cetăţile care sunt pe malul Arnonului: pentru ce nu i le-aţi luat în tot timpul acesta?

27. Eu nu te-am supărat deloc, şi rău te-ai purtat cu mine, făcându-mi război. Domnul să judece lucrul acesta. El să fie astăzi judecător între fiii lui Israel şi fiii lui Amon.”

28. Împăratul fiilor lui Amon n-a ascultat cuvintele pe care a trimis Iefta să i le spună.

29. Duhul Domnului a venit peste Iefta. Iefta a străbătut Galaadul şi Manase; a trecut la Miţpe în Galaad; şi din Miţpe din Galaad, a pornit împotriva fiilor lui Amon.

30. Iefta a făcut o juruinţă Domnului, şi a zis: „Dacă vei da în mâinile mele pe fiii lui Amon,

31. oricine va ieşi pe porţile casei mele înaintea mea, la întoarcerea mea fericită de la fiii lui Amon, va fi închinat Domnului, şi-l voi aduce ca ardere de tot.”

32. Iefta a pornit împotriva fiilor lui Amon, şi Domnul i-a dat în mâinile lui.

33. Le-a pricinuit o foarte mare înfrângere, de la Aroer până spre Minit, loc care cuprindea douăzeci de cetăţi, şi până la Abel-Cheramim. Şi fiii lui Amon au fost smeriţi înaintea copiilor lui Israel.

34. Iefta s-a întors acasă la Miţpa. Şi iată că fiica sa i-a ieşit înainte cu timpane şi jocuri. Ea era singurul lui copil; n-avea fii şi nici altă fată.

35. Cum a văzut-o, el şi-a rupt hainele, şi a zis: „Ah! fata mea! adânc mă loveşti şi mă tulburi! Am făcut o juruinţă Domnului, şi n-o pot întoarce.”

36. Ea i-a zis: „Tată, ai făcut o juruinţă Domnului, fă-mi potrivit cu ceea ce ţi-a ieşit din gură, acum când Domnul te-a răzbunat pe vrăjmaşii tăi, pe fiii lui Amon.”

37. Şi ea a zis tatălui său: „Atât îngăduie-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă pogor în munţi, şi să-mi plâng fecioria cu tovarăşele mele.”

38. El a răspuns: „Du-te!” Şi a lăsat-o slobodă două luni. Ea s-a dus cu tovarăşele ei, şi şi-a plâns fecioria pe munţi.

39. După cele două luni, s-a întors la tatăl ei, şi el a împlinit cu ea juruinţa pe care o făcuse. Ea nu cunoscuse împreunarea cu bărbat. De atunci s-a făcut în Israel obiceiul

40. că, în toţi anii, fetele lui Israel se duc să prăznuiască pe fiica lui Iefta, Galaaditul, patru zile pe an.

Capitolul 12

1. Bărbaţii lui Efraim s-au strâns, au pornit spre miază noapte, şi au zis lui Iefta: „Pentru ce te-ai dus să baţi pe fiii lui Amon, fără să ne fi chemat şi pe noi să mergem cu tine? Vrem să-ţi dăm foc casei şi să te ardem împreună cu ea.”

2. Iefta le-a răspuns: „Eu şi poporul meu am avut mari certuri cu fiii lui Amon; şi când v-am chemat, nu m-aţi scăpat din mâinile lor.

3. Văzând că nu-mi vii în ajutor, mi-am pus viaţa în joc, şi am pornit împotriva fiilor lui Amon. Domnul i-a dat în mâinile mele. Pentru ce vă suiţi dar azi împotriva mea ca să-mi faceţi război?”

4. Iefta a strâns pe toţi bărbaţii Galaadului, şi a început lupta cu Efraim. Bărbaţii Galaadului au bătut pe Efraim, pentru că Efraimiţii ziceau: „Sunteţi nişte fugari ai lui Efraim! Galaadul este în mijlocul lui Efraim, în mijlocul lui Manase!”

5. Galaadiţii au pus mâna pe vadurile Iordanului dinspre Efraim. Şi când unul din fugarii lui Efraim, zicea: „Lasă-mă să trec!” bărbaţii Galaadului îl întrebau: „Eşti Efraimit?” Dacă răspundea: „Nu”,

6. atunci îi ziceau: „Ei bine, zi Şibolet.” Şi el zicea: „Sibolet”, căci nu putea să-l spună bine. Atunci bărbaţii Galaadului îl apucau, şi-l înjunghiau lângă vadurile Iordanului. Astfel au pierit în vremea aceea patruzeci şi două de mii de bărbaţi din Efraim.

7. Iefta a fost judecător în Israel zece ani; apoi Iefta, Galaaditul, a murit, şi a fost îngropat într-una din cetăţile Galaadului.

8. După el, a fost judecător în Israel Ibţan din Betleem.

9. El a avut treizeci de fii, a măritat treizeci de fete în afară, şi a adus pentru fiii lui treizeci de fete de afară. El a fost judecător în Israel şapte ani;

10. apoi Ibţan a murit, şi a fost îngropat în Betleem.

11. După el a fost judecător în Israel Elon din Zabulon. El a fost judecător în Israel zece ani;

12. apoi Elon din Zabulon a murit, şi a fost îngropat la Aialon, în ţara lui Zabulon.

13. După el, a fost judecător în Israel, Abdon, fiul lui Hilel, Piratonitul.

14. El a avut patruzeci de fii şi treizeci de nepoţi, care călăreau pe şaptezeci de mânji de măgari. El a fost judecător în Israel opt ani;

15. apoi Abdon, fiul lui Hilel, Piratonitul, a murit şi a fost la îngropat Piraton, în ţara lui Efraim, pe muntele Amaleciţilor.

Luca 6:1-26

1. Într-o zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile, şi le mâncau.

2. Unii dintre Farisei le-au zis: „Pentru ce faceţi ce nu este îngăduit să faceţi în ziua Sabatului?”

3. Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce a făcut David, când a flămânzit, el, şi cei ce erau împreună cu el?

4. Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, a luat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, a mâncat din ele, şi a dat şi celor ce erau cu el, măcar că nu era îngăduit să le mănânce decât preoţii?”

5. Şi le zicea: „Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.”

6. În altă zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus a intrat în sinagogă, şi învăţa pe norod. Acolo era un om, care avea mâna dreaptă uscată.

7. Cărturarii şi Fariseii pândeau pe Isus, să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să aibă de ce să-L învinuiască.

8. Dar El le ştia gândurile; şi a zis omului, care avea mâna uscată: „Scoală-te, şi stai în mijloc.” El s-a sculat, şi a stat în picioare.

9. Şi Isus le-a zis: „Vă întreb: Este îngăduit în ziua Sabatului a face bine ori a face rău? A scăpa o viaţă sau a o pierde?”

10. Atunci, Şi-a rotit privirile peste toţi, şi a zis omului: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o, şi mâna i s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.

11. Ei turbau de mânie, şi s-au sfătuit ce ar putea să facă lui Isus.

12. În zilele acela, Isus S-a dus în munte să Se roage, şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.

13. Când s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi, şi a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, şi anume:

14. Pe Simon, pe care l-a numit şi Petru; pe Andrei, fratele lui; pe Iacov; pe Ioan; pe Filip; pe Bartolomeu;

15. pe Matei; pe Toma; pe Iacov, fiul lui Alfeu; pe Simon, numit Zilotul;

16. pe Iuda, fiul lui Iacov; şi pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut vânzător.

17. S-a pogorât împreună cu ei, şi S-a oprit într-un podiş unde se aflau mulţi ucenici de ai Lui, şi o mare mulţime de oameni, care veniseră din toată Iudea, din Ierusalim, şi de pe lângă marea Tirului şi a Sidonului, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor.

18. Cei chinuiţi de duhuri necurate, erau vindecaţi.

19. Şi tot norodul căuta să se atingă de El, pentru că din El ieşea o putere, care-i vindeca pe toţi.

20. Atunci Isus Şi-a ridicat ochii spre ucenicii Săi, şi a zis: „Ferice de voi, care sunteţi săraci, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră!

21. Ferice de voi, care sunteţi flămânzi acum, pentru că voi veţi fi săturaţi! Ferice de voi care plângeţi acum, pentru că voi veţi râde!

22. Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî, şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului!

23. Bucuraţi-vă în ziua aceea, şi săltaţi de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii.

24. Dar, vai de voi, bogaţilor, pentru că voi v-aţi primit aici mângâierea!

25. Vai de voi, care sunteţi sătui acum! Pentru că voi veţi flămânzi! Vai de voi, care râdeţi acum, pentru că voi veţi plânge şi vă veţi tângui!

26. Vai de voi, când toţi oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii mincinoşi!

Word Count: 2005

Trackback URI | Comments RSS