Le am și eu în casă: detectoare care sună alarma în caz de incendiu, sau în caz de monoxid de carbon în aer.  O dată pe an încep să emită scurte semnale care sunt menite să mă anunțe că trebuie să le schimb bateriile.  Trebuie menținute în stare de funcționare, viața ar putea depinde de semnalele lor în caz de pericol.  Nu mi-au fost de nici un folos în ultimii 20 de ani, dar nici nu doresc să-mi folosească, adică nu vreau să existe în casa mea elementele pe care sunt desemnate să le detecteze.

Cine a venit cu ideea detectoarelor, a fost genial.  Dar și el se inspira probabil după corpul și alcătuirea omului.  Noi avem în noi astfel de detectoare: de temperatură, de durere, de schimbări bruște, de verticalitate, de echilibru, etc.  Le zicem „simțuri”.  Sistemul nostru nervos culege informații de la o mulțime de senzori și le procesează cu viteze inimaginabile pentru a ne pune în alertă cu privire la tot felul de pericole existente sau schimbări în jurul nostru.  Ce ne-am face fără aceste detectoare?  De exemplu, eu nu fac temperatură.  Nu pot detecta o răceală după reacția organismului la atacul bacteriilor.  În schimb sunt foarte sensibil la schimbări de temperatură în jurul meu.  Și sunt de asemenea în stare să detectez mirosuri foarte subtile, sau să gust mâncarea și să spun aproape toate ingredientele din ea (dacă desigur le-am mai gustat anterior).

Spiritual noi suntem de asemenea prevăzuți cu tot felul de senzori care ne avertizează când ceva nu este în regulă.  Conștiința ne mustră pentru vorbe spuse sau lucruri făcute, nepotrivite cu anumite standarde spirituale, sociale și culturale dobândite în dezvoltarea noastră de la copilărie la maturitate.  La nașterea din nou, conștiința noastră dobândește o altă dimensiune și sensibilitate.  Duhul lui Dumnezeu vine și locuiește în noi și aduce cu sine sensibilitatea lui Dumnezeu.  Alarmele ridicate de Duhul Sfânt sunt prețioase și ne feresc de înaintare în păcat, ne ajută să depistăm falsul, demonicul, activități spirituale, etc.

În sfârșit, toate acestea merită o abordare mult mai adâncă și mai detaliată poate altă dată.  Acum vorbind despre alarme, că de aici am pornit, voiam să spun că m-am gândit întotdeauna, cum poate un detector de incendiu scula din somn un surd?  Că alarma este sonoră, un sunet foarte puternic și pătrunzător.  Ei bine, japonezii s-au gândit și ei și au făcut ceva cu privire la asta: au inventat un detector de incendiu care emite o alarmă olfactică: e un miros pătrunzător și înțepător de hrean!  Surzii, chiar de nu vor „auzi” alarma, o vor mirosi!

The Alarmă pentru surzi by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.