Se știe că unul dintre pilonii relației bune atât în familie cât și în societate este comunicația. Cuplurile cele mai fericite care le-am întâlnit vreodată au descoperit secretul unei bune comunicații. Să spui ce simți, ce gândești, iar la capătul celălalt să fii ascultat, înțeles. Să discuți, să negociezi, să explici, să te înțelegi. Există puține probleme care să nu se rezolve când doi comunică în iubire și respect reciproc.
Ca unul care-s căsătorit de mulți ani, am înțeles asta din urmărirea relației dintre părinții mei și din proprie experiență. Adesea ne înțelegem cu coția din priviri, sau pur-și-simplu știm ce gândește celălalt. Nu o dată muncesc seara în biroul de acasă, și mă gândesc de exemplu, că mi-ar prinde bine un suc, sau ceva. Nu trece mult, și o surprind pe soție venind la mine, să vadă ce mai fac, și-mi aduce un suc, sau alte lucruri, exact acelea la care m-am gândit că mi-ar place!
Ei, dar desigur capacitatea de a ne cunoaște astfel nu a apărut peste noapte și nu a fost întodeauna ușor drumul către comunicație. Dar astea ar fi subiecte pentru volume… cum cred că ar fi și-n viețile altora! Acum câțiva ani soția a început să se plângă de dureri la ochi. După ´jde vizite la medici, am ajuns în cele din urmă la una dintre clinicile cele mai prestigioase din SUA pentru afecțiuni ale ochilor: Casey Eye Institute din Portland. Acolo, un expert în „macular degeneration” (cred că românește i se zice maculă degenerativă, dar nu-s sigur și nici soția, care e farmacistă de profesie, nu știe) a descoperit că aceasta este afecțiunea de care suferă. E o boală a ochilor ce apare de regulă doar la femei, și la vârste mult mai înaintate decât cea a soției mele. Boala se manifestă printr-o sensibilitate deosebită la lumină, la frig sau cald, la vânt sau uscăciunea aerului, la orice cu alte cuvinte. După două operații, medicii au ajuns la concluzia că nu se poate face nimic, doar să se menajeze ochii și să se ia vitamine și minerale care ajută la păstrarea lor pentru cât mai mulți ani.
Unul dintre lucrurile care o supără pe soția mea este aburul. Așa că odată cu renunțarea la munca ei (boala duce treptat la pierderea vederii și soția mea, deși vede încă binișor, a pierdut ceva din acuitatea vizuală) a renunțat la a mai găti atât de des. Oricum, când o face trebuie s-o ajut la parte din operațiile culinare, partea care ține de scoaterea din cuptor a produselor fierbinți, de exemplu! Acum, cineva o să citească și-o să exclame: „Big Deal!”, adică, mare scofală să scoți ceva din cuptor sau să amesteci în ceva ce fierbe pe sobă. Așa e: nu-i mare scofală. Numai că eu, în copilărie fiind „fata cea mai mare” din casa noastră, am învățat să gătesc. Și-mi chiar place! Am un gust la mâncăruri, fantastic! Asta zice soția și oricine a mâncat din cele gătite de mine.
Așa că, m-am apucat (nu prea des, că nu am timp) și de gătit, din când în când. Mie îmi plac ciorbele și supele, așa că de 3-4 ori pe lună fac câte una. Săptămâna trecută făcusem o ciorbă de cartogi de să-ți bați pisica. Luni, după ce ne-am întors din Canada, am văzut că nu mai este ciorbă, și am spus soției „mâine o să fac o ciorbă de fasole”, fără să spun ce fel de fasole. Eu mă gândisem la fasole verde, ea boabe. Ba chiar am și cumpărat fasolea, pe care ea o pusese în cămarăm până a doua zi. Ieri mă sună la biroul din Seattle și mă întreabă dacă nu vreau să bag ceva afumătură în ciorba mea. Eu nu prea suport afumăturile, așa că a trebuit să negociem aspectul acesta. Dar eram preocupat de munca mea, și nu am făcut relația dintre ciolan și fasolea verde. Am decis că o să pun dacă are ceva costițe sau ciolan afumat.
Aseară, am sosit acasă de la muncă și m-am apucat de gătit. Într-un vas mă aștepta stând cuminte în apă, câteva costițe afumate. După ce am prăjit puțin ceapa, le-am aruncat în oală, le-am prăjit și pe ele doar așa, un pic, apoi am turnat apă și le-am fiert. Oricum carnea se fierbe mai greu decât fasolea. Când veni vremea fasolei, am aruncat în fiertură și fasolea, și câteva roșii tăiate mărunt. I-am dat ciorbei gustul, apoi a mai rămas ultimul element: de obicei nouă ne place pătrunjelul. Avem mereu pătrunjel proaspăt în casă. Doar că acum nu știam unde este, așa că am strigat la soție întrebarea dacă știe unde-i pătrunjelul. Ea mi-a răspuns unde este, dar mi-a spus că ar prefera în ciorba de fasole tarhon!
Nici atunci nu ne-a căzut fisa la nici unul că noi vorbim de două produse cu rețete total diferite… Eu am gândit fasole verde tot timpul, ea fasole uscată. De aceea, ciolan și tarhon. Eu, pătrunjel și roșii. Și iacă-așa am trântit aseară o ciorbă de fasole verde, cu tarhon și un pic de oțet (de pe tarhonul conservat cu oțet), cu ciolan afumat, dar și cu roșii… O să vedem astăzi „cum gustă”. Cum se asociază gustul dens și solid al afumăturii cu intenția de a fi ușoară și răcoritoare a ciorbei de fasole verde! Dar am râs aseară cu nevastă-mea de ne-am prăpădit! Bine că nu ne-am certat! Că probabil acum peste 20 de ani, o asemenea ispravă s-ar fi lăsat cu niște tunete și fulgere de ambele părți. Dar acum, suntem dispuși să înțelegem și scurt-circuiturile din comunicație!
The Comunicatia si… ciorba de fasole by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.
Comments
on 26 March, 2008 at 10:16 am #
Tocmai am venit de la breakfast si citind “procesul” de pregatire a ciorbei, mi-a venit din nou foamea. Cred ca pana la urma a iesit buna, ca ingredientele au fost bune, nu avea cum sa nu iasa o ciorba gustoasa.
on 26 March, 2008 at 2:39 pm #
fr Ted se merita macar odata la 30 zile sa scrii din retetele culinare pastorale ,poate asa si noi nu uitam sa mai trecem prin bucatarie la preparat ciorbe… nu numai la amvoane!
on 26 March, 2008 at 3:04 pm #
Ne -ai cam lasat gura apa chiar cu confuzia creata 
. Ma duc sa infulec o ciorba de miel gatita de sotie . Oricum felicitari pt frumusetea cu care scrii aceste ,,neinsemnate ” aspecte ale vietii .
on 26 March, 2008 at 8:40 pm #
Marcel Urs »
nu stiu ce sa cred despre micul tău dejun. Io nu mă ridic niciodată flămând de la el! Apoi, ciorba mea să știi că a ieșit destul de bine. Neobișnuit gustul de tarhon la o astfel de ciorbă (adică, neobișnuit pentru gusturile bucătăriei noastre) dar în rest, mâncabilă. N-o să mai pun nici carne afumată în ciorba de fasole verde și nici tahon.
on 26 March, 2008 at 8:42 pm #
vyky »
problema cu păstorii zilelor noastre este că au uitat să mai facă corturi. Unii chiar s-au făcut păstori ca să scape de facerea de corturi. Pe alții îi menajează soțiile de orice efort gospodăresc… O să mai scriu!
on 26 March, 2008 at 8:43 pm #
wes »
sunt convins că ciorba de miel este excelentă! Accept felicitările, dar nu-s chiar atât de neînsemnate! Viața e alcătuită din mii de astfel de lucruri, și când și când altele mai mari, dar fiecare își are propria însemnătate.
Ted, ce-i tarhonul?
on 27 March, 2008 at 8:28 am #
Dan H. »
vezi prima definitie de aici http://dexonline.ro/search.php?cuv=tarhon
on 27 March, 2008 at 8:46 am #
N-am rezistat sa nu preluam si acest articol si sa-l postam pe pagina noastra de Opinii si marturii de familie… necenzurate. Asteptam din partea dumneavoastra si alte marturii de familie la fel de sincere si de haioase !
on 28 March, 2008 at 2:13 am #
Ted,
Nu credeam ca tu mai ai timp sa stai si prin bucatarie! Oricum, articolul tau mi-a dat peste cap cunostintele culinare. In viata mea n-am mancat ciorba din fasole verde… nici nu stiam ca exista asa ceva! Pana acum am mancat mancare de fasole (si boabe si verde) si ciorba de fasole boabe. Poate ca impartasesti reteta, cum si eu ma mai amestec in bucatarie din cand in cand, o voi incerca si iti voi comunica feed-back-ul familiei!
on 28 March, 2008 at 9:11 am #
Mihai »
Păi, și statul în bucătărie îmi ia din timp… de-aia nu am destul! Dar, oricum, de dragul nevestei, o fac cu bucurie. Ca să nu mai adaug că-mi și place să bucătăresc. Cu idea de a deschide un restaurant am cochetat nu o dată! Și nu-i sigur dacă nu o să ajung până la urmă să deschid ceva… Acum ciorba de fasole verde nu se deosebește mult de „mâncarea de fasole verde”: ultima e mai scăzută, prima are mai mull lichid.
Ai nevoie de o ceapă de mărime media, de 2-3 morcovi, o țelină mică, 1/2 kg de păstăi fragede de fasole verde, 1/2 kg de roșii proaspete, eventual un ardei roșu, frunze de pătrunjel, puțin ulei (eu folosesc numai de măsline), sare, eventual smântână. Se taie ceapa mărunt de tot, și se călește în puțin ulei. Acum eu tai felii și morcovii și pătrunjelul, și le călesc împreună cu ceapa. Alții vor fierbe morcovii și pătrunjelul întregi și cor scoate din ciorbă zarzavaturile când ciorba e gata (ca să dea gust mâncării dar să nu se mănânce). Tot acolo călesc puțin și ardeiul roșu, tăiat în cubulețe micuțe. Când acestea-s călite, le sting cu apă. Adaug o linguriță de sare. Apoi adaug fasolea verde, curățată la capete și ruptă în 2-3. Se fierbe la foc potrivit. Între timp iau roșiile și le opăresc pentru a le descoji, apoi le tai în cuburi mai măricele (1 pe 1 cm). Când fasolea este apropae fiartă, adaug roșiile. La sfârșit de tot, pentru o ultimă fierbere, câteva frunze de pătrunjel.
Unii preferă să facă un fel de slobozitură cu smântână și o lingură de făină albă. Alții pun smântână în farfurie, când mănâncă. Alții o mănâncă așa cum este, fără smântână. Dacă gustul permite, se poate adauga și puțin borș (ciorba devine mai acră, mai „răcoritoare”). În ceea ce privește câtă apă pui, așa cum ziceam, dacă adaugi puțină apă, la fierbere se va evapora și amestecul devine o mâncare scăzută de fasole verde. Dacă adaugi mai multă apă, devine.. ciorbă.
În sfârșit, poți experimenta cu ingredientele. Așa cum ziceam, de data asta am pus tot ce-ai citit aici, plus un ciolan și tarhon în loc de pătrunjel. Nu a ieșit rău, doar că noi nu am fost obișnuiți cu gustul cărnii afumate asociat cu ciorba de fasole. La mâncarea scăzută cred că se pretează carnea, fie în amests, fie separat (mâncarea devenind un fel de garnitură la carne). Succes. Apoi, spune-mi și mie ce-a zis familia. La noi e o mâncare ce se gătește foarte repede, și este extrem de ușoară la stomac. În absența cărnii, nu conține grăsimi (decât din puținul ulei și eventual din smântână, dacă folosești), deci este și … dietetică!?
on 29 March, 2008 at 1:05 pm #
Hei, Ted,
Pe când o invitaţie de a gusta din bucatele tale, pe care toţi le laudă (pe nevăzute şi pe negustate)?
Apropo, nu cumva îţi aminteşti cine scria pe vremuri rubrica gastronomică la, fie Contermporanul, fie România Literară, de te făcea să salivezi citind-o? Cred că numele de familie era Stoica …
on 29 March, 2008 at 5:23 pm #
Ted,
Multumesc pentru reteta! Am notat-o. Între timp am mai pus întrebari si am aflat ca ciorba (borsul) de fasole verde e destul de cunoscut în Ardeal… Dehhh… ce sa faci cu un regatean ca mine… doar sa-i dai retete! Oricum o sa o incerc cat de curând, mai ales ca eu la supe / ciorbe nu m-am bagat niciodata, aici sotia mea este experta. Asa ca am curaj sa intru pe piata cu o reteta noua… macar nimeni nu stie cum ar trebui sa fie produsul final, asa ca poate vor fi ingaduitori cu mine!
Ne mai auzim!
on 29 March, 2008 at 11:47 pm #
Gellius »
esti prin Seattle? Cu placere! Numai mi-e frica de pomul laudat si sacul… Ca experienta m-a invatat ca de cite ori am vrut sa fac ceva ca sa reuseasca perfect, nu a iesit chiar asa… Nu imi amintesc cine scria rubrica aceea. De fapt, bucataria ma pasioneaza doar prin prisma nevoii, nu atit a placerii. Ca nu prea stau bine cu timpul.
on 29 March, 2008 at 11:47 pm #
Mihai »
asa cum zici, daca nu stiu ai tai ce gust trebe sa aiba, fa-i cobai si incearca! Poate va place!
on 28 July, 2008 at 8:20 pm #
Fara suparare, dar povestea asta e pur si simplu ridicola. Nici macar nu e amuzanta si nici frumos scris .
Ce probleme de comunicatie mai sunt si astea? “Big deal” ati facut ciorba de fasole verde din greseala.
Nu am mai comentat vreodata pe web, nu o fac ca sa ofensez pe cineva.. daca nu ar fi fost comentariile de mai sus asa de entuziasmate as fi tacut din gura.
on 28 July, 2008 at 10:16 pm #
@hlizitu:
deci, te-am făcut să râzi? Sau ai zâmbit numai? Mă mir! Că mi se pare că eşti cam „acru” şi mi-e teamă ca zâmbetul să nu-ţi ştirbească morga! Îmi pare rău că la primul tău comentariu, ai şi călcat în străchini! Erau orcium goale, pentru că fasolea am mâncat-o deja… Mai citeşte o dată! Hai, poate chiar înţelegi că nu despre o ciorbă a fost vorba aici, ci de comunicaţie. Aşa, ca între mine şi tine! Eu am zis una, tu ai înţeles alta! Acum, iar o să înţelegi alta! Dar, poate o să-mi răspunzi, acum dacă ai spar ghiaţa… comunicaţiei!
-
Motto:
„Fiecare om poartă cu el lumea în care trăieşte” TDP -
-
Sunteti vizitatorul
-
Online now:
-
-
-
-
$$$$$
My blog is worth $22,017.06.
How much is your blog worth?
-
Ze List
Designed By :
