Astăzi Deuteronom 32, 33 și 34, Marcu 15:26-47

Capitolul 32

1. „Luaţi aminte ceruri, şi voi vorbi; Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele.

2. Ca ploaia să curgă învăţăturile mele, Ca roua să cadă cuvântul meu, Ca ploaia repede pe verdeaţă, Ca picăturile de ploaie pe iarbă!

3. Căci voi vesti Numele Domnului. Daţi slavă Dumnezeului nostru!

4. El este Stânca; lucrările Lui sunt desăvârşite, Căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios şi fără nedreptate, El este drept şi curat.

5. Ei s-au stricat; Netrebnicia copiilor Lui, este ruşinea lor! Neam îndărătnic şi stricat!

6. Pe Domnul îl răsplătiţi astfel! Popor nechibzuit şi fără înţelepciune! Nu este El oare Tatăl tău, care te-a făcut, Te-a întocmit, şi ţi-a dat fiinţă?

7. Adu-ţi aminte de zilele din vechime, Socoteşte anii, vârstă de oameni după vârstă de oameni, Întreabă pe tatăl tău, şi te va învăţa, Pe bătrânii tăi, şi îţi vor spune.

8. Când Cel Prea Înalt a dat o moştenire neamurilor, Când a despărţit pe copiii oamenilor, A pus hotare popoarelor, După numărul copiilor lui Israel,

9. Căci partea Domnului, este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moştenire.

10. El l-a găsit într-un ţinut pustiu, Într-o singurătate plină de urlete înfricoşate; L-a înconjurat, l-a îngrijit, Şi l-a păzit ca lumina ochiului Lui.

11. Ca vulturul care îşi scutură cuibul, Zboară deasupra puilor, Îşi întinde aripile, îi ia, Şi-i poartă pe penele lui:

12. Aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său, Şi nu era nici un dumnezeu străin cu El.

13. L-a suit pe înălţimile ţării, Şi Israel a mâncat roadele câmpului, I-a dat să sugă miere din stâncă, Untdelemnul care iese din stânca cea mai tare,

14. Untul de la vaci şi laptele oilor, Cu grăsimea mieilor, A berbecilor din Basan şi a ţapilor, Cu grăsimea grâului, Şi ai băut vinul, sângele strugurelui.

15. Israel s-a îngrăşat, şi a azvârlit din picior; – Te-ai îngrăşat, te-ai îngroşat şi te-ai lăţit! – Şi a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, A nesocotit Stânca mântuirii lui,

16. L-au întărâtat la gelozie prin dumnezei străini, L-au mâniat prin urâciuni;

17. Au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei, Unor dumnezei pe care nu-i cunoşteau, Dumnezei noi, veniţi de curând, De care nu se temuseră părinţii voştri.

18. Ai părăsit Stânca cea care te-a născut, Şi ai uitat pe Dumnezeul, care te-a întocmit.

19. Domnul a văzut lucrul acesta, şi S-a mâniat, S-a supărat pe fiii şi fiicele Lui.

20. El a zis: „Îmi voi ascunde Faţa de ei, Şi voi vedea care le va fi sfârşitul, Căci sunt un neam stricat, Sunt nişte copii necredincioşi.

21. Mi-au întărâtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu, M-au mâniat prin idolii lor deşerţi; Şi Eu îi voi întărâta la gelozie printr-un popor care nu este un popor. Îi voi mânia printr-un neam fără pricepere.

22. Căci focul mâniei Mele s-a aprins, Şi va arde până în fundul locuinţei morţilor, Va nimici pământul şi roadele lui, Va arde temeliile munţilor.

23. Voi îngrămădi toate nenorocirile peste ei, Îmi voi arunca toate săgeţile împotriva lor.

24. Vor fi topiţi de foame, stinşi de friguri, Şi de boli cumplite; Voi trimite în ei dinţii fiarelor sălbatice Şi otrava şerpilor.

25. Afară, vor pieri de sabie, Şi înăuntru, vor pieri de groază: Şi tânărul şi fata, Şi copilul de ţâţă ca şi bătrânul.

26. Voiam să zic: ,Îi voi lua cu o suflare’, Le voi şterge pomenirea dintre oameni!

27. Dar Mă tem de ocările vrăjmaşului, Mă tem ca nu cumva vrăjmaşii lor să se amăgească, Şi să zică: ,Mână noastră cea puternică, Şi nu Domnul a făcut toate aceste lucruri’.

28. Ei nu sunt un neam care şi-a pierdut bunul simţ, Şi nu-i pricepere în ei.

29. Dacă ar fi fost înţelepţi, ar înţelege, Şi s-ar gândi la ce li se va întâmpla.

30. Cum ar urmări unul singur o mie din ei, Şi cum ar pune doi pe fugă zece mii, Dacă nu i-ar fi vândut Stânca, Dacă nu i-ar fi vândut Domnul?

31. Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră, Vrăjmaşii noştri înşişi sunt judecători în această privinţă.

32. Ci viţa lor este din sadul Sodomei Şi din ţinutul Gomorei; Strugurii lor sunt struguri otrăviţi, Bobiţele lor sunt amare;

33. Vinul lor este venin de şerpi, Este otravă cumplită de aspidă.

34. Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine, Pecetluit în comorile Mele?

35. A Mea este răzbunarea şi Eu voi răsplăti, Când va începe să le alunece piciorul! Căci ziua nenorocirii lor este aproape, Şi ceea ce-i aşteaptă nu va zăbovi.” –

36. Domnul va judeca pe poporul Său, Dar va avea milă de robii Săi, Văzând că puterea le este sleită, Şi că nu mai este nici rob nici slobod.

37. El va zice: „Unde sunt dumnezeii lor, Stânca aceea care le slujea de adăpost,

38. Dumnezeii aceia care mâncau grăsimea jertfelor lor, Care beau vinul jertfelor lor de băutură? Să se scoale, să vă ajute, Şi să vă ocrotească!

39. Să ştiţi dar că Eu sunt Dumnezeu, Şi că nu este alt dumnezeu afară de Mine; Eu dau viaţă şi Eu omor, Eu rănesc şi Eu tămăduiesc, Şi nimeni nu poate scoate pe cineva din mâna Mea.

40. Căci Îmi ridic mâna spre cer, Şi zic: ,Cât este de adevărat că trăiesc în veci,

41. Atât este de adevărat că atunci când voi ascuţi fulgerul sabiei Mele, Şi voi pune mâna să fac judecată, Mă voi răzbuna împotriva potrivnicilor Mei, Şi voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc;

42. Sabia Mea le va înghiţi carnea, Şi-Mi voi îmbăta săgeţile de sânge, De sângele celor ucişi şi prinşi, Din capetele fruntaşilor vrăjmaşului.’

43. Neamuri, cântaţi laudele poporului Lui! Căci Domnul răzbună sângele robilor Săi, El Se răzbună împotriva potrivnicilor Săi, Şi face ispăşire pentru ţara Lui, pentru poporul Lui.”

44. Moise a venit şi a rostit toate cuvintele cântării acesteia în faţa poporului; Iosua, fiul lui Nun, era cu el.

45. După ce a isprăvit Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel,

46. le-a zis: „Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le porunciţi copiilor voştri, ca să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia.

47. Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viaţa voastră, şi prin aceasta vă veţi lungi zilele în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul.

48. În aceeaşi zi, Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

49. ,Suie-te pe muntele acesta Abarim, pe muntele Nebo în ţara Moabului, în faţa Ierihonului; şi priveşte ţara Canaanului pe care o dau în stăpânire copiilor lui Israel.

50. Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui, şi vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor şi a fost adăugat la poporul lui,

51. pentru că aţi păcătuit împotriva Mea în mijlocul copiilor lui Israel, lângă apele Meriba, la Cades, în pustia Ţin, şi nu M-aţi sfinţit în mijlocul copiilor lui Israel.

52. Tu vei vedea doar de departe ţara dinaintea ta; dar nu vei intra în ţara pe care o dau copiilor lui Israel.’

Capitolul 33

1. Iată binecuvântarea cu care Moise, omul lui Dumnezeu, a binecuvântat pe copiii lui Israel, înainte de moartea lui.

2. El a zis: ,Domnul a venit din Sinai, Şi a răsărit peste ei din Seir, A strălucit din muntele Paran, Şi a ieşit din mijlocul zecilor de mii de sfinţi, Având în dreapta Lui focul legii.

3. Da, El iubeşte popoarele; Toţi sfinţii sunt în mâna Ta. Ei au stat la picioarele Tale, Au primit cuvintele Tale.

4. Moise ne-a dat legea, Moştenirea adunării lui Iacov.

5. El era împărat în Israel, Când se adunau căpeteniile poporului Şi seminţiile lui Israel.

6. Trăiască Ruben şi să nu moară, Şi bărbaţii lui să fie mulţi la număr!’

7. Iată ce a zis despre Iuda: ,Ascultă, Doamne, glasul lui Iuda, Şi adu-l la poporul lui. Puternice să-i fie mâinile, Şi să-i fii în ajutor împotriva vrăjmaşilor lui!’

8. Despre Levi a zis: ,Tumim şi urim au fost încredinţaţi bărbatului sfânt, Pe care l-ai ispitit la Masa, Şi cu care Te-ai certat la apele Meriba.’

9. Levi a zis despre tatăl său şi despre mama sa: ,Nu i-am văzut!’ Şi despre fraţii lui: ,Nu vă cunosc!’ Iar de copii n-a vrut să mai ştie.” Căci ei păzesc Cuvântul Tău, Şi ţin legământul Tău;

10. Ei învaţă pe Iacov poruncile Tale, Şi pe Israel legea Ta; Ei pun tămâie sub nările Tale, Şi ardere de tot pe altarul Tău.

11. Binecuvântează tăria lui, Doamne! Primeşte lucrarea mâinilor lui! Frânge şalele potrivnicilor lui, Şi vrăjmaşii lui să nu se mai scoale!”

12. Despre Beniamin a zis: „El este preaiubitul Domnului, El va locui la adăpost lângă Dânsul. Domnul îl va ocroti totdeauna, Şi se va odihni între umerii Lui.”

13. Despre Iosif a zis: „Ţara lui va primi de la Domnul, ca semn de binecuvântare, Cel mai bun dar al cerului, roua, Cele mai bune ape care sunt jos,

14. Cele mai bune roade ale soarelui, Cele mai bune roade ale fiecărei luni,

15. Cele mai bune roade din munţii cei vechi, Cele mai bune roade de pe dealurile cele veşnice,

16. Cele mai bune roade ale pământului şi din tot ce cuprinde el. Bunăvoinţa Celui ce S-a arătat în rug Să vină peste capul lui Iosif, Pe creştetul capului domnului fraţilor lui!

17. El are frumuseţea întâiului născut al taurului; Coarnele lui sunt cum sunt coarnele bivolului; Cu ele va împunge pe toate popoarele, Până la marginile pământului: Ele sunt zecile de mii ale lui Efraim, Ele sunt miile lui Manase.”

18. Despre Zabulon a zis: „Bucură-te, Zabuloane, de alergările tale, Şi tu, Isahar, de corturile tale!

19. Ei vor chema popoarele pe munte; Acolo, vor aduce jertfe de dreptate, Căci vor suge bogăţia mării, Şi comorile ascunse în nisip.”

20. Despre Gad a zis: „Binecuvântat să fie cine lărgeşte pe Gad: Gad se odihneşte ca un leu, şi sfâşie la braţe şi capete.

21. El a ales cea dintâi parte a ţării, Căci acolo stă ascunsă moştenirea legiuitorului; El a mers cu fruntaşii poporului, A adus la îndeplinire dreptatea Domnului, Şi poruncile Lui faţă de Israel.”

22. Despre Dan a zis: „Dan este un pui de leu, Care s-aruncă din Basan.”

23. Despre Neftali a zis: „Neftali, sătul de bunăvoinţă, Şi copleşit cu binecuvântări de la Domnul, Ia în stăpânire partea de apus şi miazăzi!”

24. Despre Aşer a zis: „Binecuvântat să fie Aşer între copiii lui Israel! Plăcut să fie fraţilor lui, Şi să-şi înmoaie piciorul în untdelemn!

25. Zăvoarele tale să fie de fier şi de aramă, Şi puterea ta să ţină cât zilele tale!”

26. Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Israel, El trece pe ceruri ca să-ţi vină în ajutor, Trece cu măreţie pe nori.

27. Dumnezeul cel veşnic este un loc de adăpost, Şi sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare. El a izgonit pe vrăjmaş dinaintea ta, Şi a zis: „Nimiceşte-l.”

28. Israel este fără frică în locuinţa lui, Izvorul lui Iacov este deoparte Într-o ţară plină de grâu şi de must, Şi cerul lui picură roua.

29. Ferice de tine, Israele! Cine este ca tine, Un popor mântuit de Domnul, Scutul care îţi dă ajutor, Şi sabia care te face slăvit? Vrăjmaşii tăi vor face pe prietenii înaintea ta, Şi tu vei călca peste înălţimile lor.”

Capitolul 34

1. Moise s-a suit din câmpia Moabului pe muntele Nebo, pe vârful muntelui Pisga, în faţa Ierihonului. Şi Domnul i-a arătat toată ţara: de la Galaad până la Dan,

2. tot ţinutul lui Neftali, ţara lui Efraim şi Manase, toată ţara lui Iuda până la marea de apus,

3. partea de miază-zi, împrejurimile Iordanului, valea Ierihonului, cetatea finicilor, până la Ţoar.

4. Domnul i-a zis: „Aceasta este ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, zicând: ,O voi da seminţei tale.’ Ţi-am arătat ca s-o vezi cu ochii tăi; dar nu vei intra în ea.”

5. Moise, robul Domnului, a murit acolo, în ţara Moabului, după porunca Domnului.

6. Şi Domnul l-a îngropat în vale, în ţara Moabului, faţă în faţă cu Bet-Peor. Nimeni nu i-a cunoscut mormântul până în ziua de azi.

7. Moise era în vârstă de o sută douăzeci de ani când a murit; vederea nu-i slăbise, şi puterea nu-i trecuse.

8. Copiii lui Israel au plâns pe Moise treizeci de zile, în câmpia Moabului; şi zilele acelea de plâns şi de jale pentru Moise s-au sfârşit.

9. Iosua, fiul lui Nun, era plin de duhul înţelepciunii, căci Moise îşi pusese mâinile peste el. Copiii lui Israel au ascultat de el, şi au făcut potrivit cu poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul.

10. În Israel nu s-a mai ridicat prooroc ca Moise, pe care Domnul să-l fi cunoscut faţă în faţă.

11. Nici unul nu poate fi pus alături de el, în ce priveşte toate semnele şi minunile pe care a trimis Dumnezeu să le facă în ţara Egiptului împotriva lui Faraon, împotriva supuşilor lui şi împotriva întregii ţări,

12. şi în ce priveşte toate semnele înfricoşătoare pe care le-a făcut Moise cu mână tare înaintea întregului Israel.

Marcu 15:26-47

26. Deasupra Lui era scrisă vina Lui: „Împăratul Iudeilor.”

27. Împreună cu El au răstignit doi tâlhari, unul la dreapta şi altul la stânga Lui.

28. Astfel s-a împlinit Scriptura, care zice: „A fost pus în numărul celor fărădelege.”

29. Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap, şi ziceau: „Uă! Tu, care strici Templul, şi-l zideşti la loc în trei zile,

30. mântuieşte-Te pe Tine însuţi, şi pogoară-Te de pe cruce!”

31. Tot astfel şi preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii îşi băteau joc de El între ei, şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit, şi pe Sine însuşi nu Se poate mântui!

32. Hristosul, Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, ca să vedem şi să credem!” Cei răstigniţi împreună cu El, de asemenea îşi băteau joc de El.

33. La ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste toată ţara, până la ceasul al nouălea.

34. Şi în ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eloi, Eloi, lama sabactani” care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”

35. Unii din cei ce stăteau acolo, când L-au auzit, ziceau: „Iată, cheamă pe Ilie!”

36. Şi unul din ei a alergat de a umplut un burete cu oţet, l-a pus într-o trestie, şi I-a dat să bea, zicând: „Lăsaţi să vedem dacă va veni Ilie să-L pogoare de pe cruce!”

37. Dar Isus a scos un strigăt tare, şi Şi-a dat duhul.

38. Perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două de sus până jos.

39. Sutaşul, care sta în faţa lui Isus, când a văzut că Şi-a dat astfel duhul, a zis: „Cu adevărat, omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!”

40. Acolo erau şi nişte femei, care priveau de departe. Printre ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel mic şi a lui Iose, şi Salome,

41. care, pe când era El în Galilea, mergeau după El şi-I slujeau; şi multe alte femei, care se suiseră împreună cu El în Ierusalim.

42. Când s-a înserat – fiindcă era ziua Pregătirii, adică, ziua dinaintea Sabatului. –

43. a venit Iosif din Arimatea, un sfetnic cu vază al soborului, care şi el aştepta Împărăţia lui Dumnezeu. El a îndrăznit să se ducă la Pilat ca să ceară trupul lui Isus.

44. Pilat s-a mirat că murise aşa de curând; a chemat pe sutaş, şi l-a întrebat dacă a murit de mult.

45. După ce s-a încredinţat de la sutaş că a murit, a dăruit lui Iosif trupul.

46. Şi Iosif a cumpărat o pânză subţire de in, a dat jos pe Isus de pe cruce, L-a înfăşurat în pânza de in, şi L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră la uşa mormântului.

47. Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iose, se uitau unde-L puneau.