Astăzi Numeri capitolele 23, 24 şi 25, Marcu 7:14-37

Capitolul 23

1. Balaam a zis lui Balac: „Zideşte-mi aici şapte altare, şi pregăteşte-mi aici şapte viţei şi şapte berbeci.”

2. Balac a făcut cum spusese Balaam; şi Balac şi Balaam au adus câte un viţel şi câte un berbec pe fiecare altar.

3. Balaam a zis lui Balac: „Stai lângă arderea ta de tot, şi eu mă voi depărta de ea; poate că Domnul îmi va ieşi înainte; şi ce-mi va descoperi, îţi voi spune.” Şi s-a dus pe un loc înalt.

4. Dumnezeu a venit înaintea lui Balaam; şi Balaam I-a zis: „Am ridicat şapte altare, şi pe fiecare altar am adus câte un viţel şi câte un berbec.”

5. Domnul a pus cuvinte în gura lui Balaam, şi a zis: „Întoarce-te la Balac, şi aşa să-i vorbeşti.”

6. Balaam s-a întors la Balac; şi iată că Balac stătea lângă arderea lui de tot, el şi toate căpeteniile Moabului.

7. Balaam şi-a rostit prorocia, şi a zis: „Balac m-a adus din Aram (Mesopotamia). Împăratul Moabului m-a chemat din munţii Răsăritului, zicând: ,Vino, şi blestemă-mi pe Iacov! Vino, şi defaimă-mi pe Israel!’

8. Cum să blestem eu pe cel ce nu-l blestemă Dumnezeu? Cum să defaim eu pe cel ce nu-l defaimă Domnul?

9. Îl văd din vârful stâncilor, Îl privesc de pe înălţimea dealurilor: Este un popor care locuieşte deoparte, Şi nu face parte dintre neamuri.

10. Cine poate să numere pulberea lui Iacov, Şi să spună numărul unui sfert din Israel? O, de aş muri de moartea celor neprihăniţi, Şi sfârşitul meu să fie ca al lor!”

11. Balac a zis lui Balaam: „Ce mi-ai făcut? Te-am luat să blestemi pe vrăjmaşul meu, şi iată că tu-l binecuvântezi!”

12. El a răspuns, şi a zis: „Nu trebuie oare să spun ce-mi pune Domnul în gură?”

13. Balac i-a zis: „Vino, te rog, cu mine în alt loc, de unde îl poţi vedea; căci aici nu vezi decât o parte din el, nu-l vezi întreg. Şi de acolo să mi-l blestemi.”

14. L-a dus în câmpul Ţofim, spre vârful muntelui Pisga; a zidit şapte altare, şi a adus câte un viţel şi un berbec pe fiecare altar.

15. Balaam a zis lui Balac: „Stai aici, lângă arderea ta de tot, şi eu mă voi duce înaintea lui Dumnezeu.”

16. Domnul a venit înaintea lui Balaam; i-a pus cuvinte în gură, şi a zis: „Întoarce-te la Balac, şi aşa să-i vorbeşti.”

17. Balaam s-a întors la el; şi iată că Balac stătea lângă arderea lui de tot, cu căpeteniile Moabului. Balac i-a zis: „Ce ţi-a spus Domnul?”

18. Balaam şi-a rostit prorocia, şi a zis: „Scoală-te, Balac, şi ascultă! Ia aminte la mine, fiul lui Ţipor!

19. Dumnezeu nu este un om ca să mintă, Nici un fiu al omului, ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit oare, nu va împlini?

20. Iată că am primit poruncă să binecuvântez. Da, El a binecuvântat, şi eu nu pot întoarce.

21. El nu vede nici o fărădelege în Iacov, Nu vede nici o răutate în Israel. Domnul, Dumnezeul lui, este cu el, El este Împăratul lui, veselia lui.

22. Dumnezeu i-a scos din Egipt, Tăria Lui este pentru el ca a bivolului.

23. Descântecul nu poate face nimic împotriva lui Iacov, Nici vrăjitoria împotriva lui Israel; Acum se poate spune despre Iacov şi Israel: Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu!

24. Da, poporul acesta se scoală ca o leoaică, Şi se ridică întocmai ca un leu; Nu se culcă până ce n-a mâncat prada, Şi n-a băut sângele celor ucişi.”

25. Balac a zis lui Balaam: „Nu-l blestema, dar măcar nici nu-l binecuvânta!”

26. Balaam a răspuns, şi a zis lui Balac: „Nu ţi-am spus că voi face tot ce va spune Domnul?”

27. Balac a zis lui Balaam: „Vino, te rog, te voi duce într-un alt loc; poate că Dumnezeu va găsi cu cale să-mi blestemi de acolo pe poporul acesta!”

28. Balac a dus pe Balaam pe vârful muntelui Peor, care este cu faţa spre pustie.

29. Balaam a zis lui Balac: „Zideşte-mi aici şapte altare, şi pregăteşte-mi aici şapte viţei şi şapte berbeci!”

30. Balac a făcut cum zisese Balaam, şi a adus câte un viţel şi câte un berbec pe fiecare altar.

Capitolul 24

1. Balaam a văzut că Domnul găseşte cu cale să binecuvânteze pe Israel, şi n-a mai alergat ca în celelalte rânduri la descântece; ci şi-a întors faţa spre pustie.

2. Balaam a ridicat ochii, şi a văzut pe Israel tăbărât în corturi, după seminţiile lui. Atunci Duhul lui Dumnezeu a venit peste el.

3. Balaam şi-a rostit prorocia, şi a zis: „Iată ce zice Balaam, fiul lui Beor, Omul cu ochii deschişi,

4. Cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, Cel ce vede vedenia Celui Atotputernic, Cel ce cade cu faţa la pământ, şi ai cărui ochi sunt deschişi:

5. „Ce frumoase sunt corturile tale, Iacove! Locuinţele tale, Israele!

6. Ele se întind ca nişte văi, Ca nişte grădini lângă un râu, Ca nişte copaci de aloe pe care i-a sădit Domnul, Ca nişte cedri pe lângă ape.

7. Apa curge din găleţile lui, Şi sămânţa lui este udată de ape mari. Împăratul lui se înalţă mai presus de Agag, Şi împărăţia lui ajunge puternică.

8. Dumnezeu l-a scos din Egipt, Tăria lui este ca a bivolului pentru el. El nimiceşte neamurile care se ridică împotriva lui, Le sfărâmă oasele, şi le prăpădeşte cu săgeţile lui.

9. Îndoaie genunchii, se culcă întocmai ca un leu, Ca o leoaică: Cine-l va scula? Binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta, Şi blestemat să fie oricine te va blestema!”

10. Balac s-a aprins de mânie împotriva lui Balaam; a bătut din mâini, şi a zis lui Balaam: „Eu te-am chemat să-mi blestemi vrăjmaşii, şi iată că de trei ori tu i-ai binecuvântat!

11. Fugi acum, şi du-te acasă! Spusesem că-ţi voi da cinste, dar Domnul te-a împiedicat s-o primeşti.”

12. Balaam a răspuns lui Balac: „Eh! n-am spus eu oare solilor pe care mi i-ai trimis,

13. că dacă mi-ar da Balac chiar şi casa lui plină cu argint şi cu aur, tot n-aş putea să fac de la mine însumi nici bine nici rău împotriva poruncii Domnului, ci voi spune întocmai ce va zice Domnul?

14. Şi acum iată că mă duc la poporul meu. Vino, şi-ţi voi vesti ce va face poporul acesta poporului tău în vremurile care vor urma.”

15. Balaam şi-a rostit prorocia, şi a zis: „Aşa zice Balaam, fiul lui Beor, Aşa zice omul care are ochii deschişi,

16. Aşa zice cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, Cel ce cunoaşte planurile Celui Prea Înalt, Cel ce vede vedenia Celui Atotputernic, Cel ce cade cu faţa la pământ şi ai cărui ochi sunt deschişi:

17. Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov, Un toiag de cârmuire se ridică din Israel. El străpunge laturile Moabului, Şi prăpădeşte pe toţi copiii lui Set.

18. Se face stăpân pe Edom, Se face stăpân pe Seir, vrăjmaşii lui. Israel face fapte mari.

19. Cel ce se naşte din Iacov domneşte ca stăpânitor, Şi pierde pe cei ce scapă din cetăţi.”

20. Balaam a văzut pe Amalec, şi a rostit următoarea prorocie: „Amalec este cel dintâi dintre neamuri, Dar într-o zi va fi nimicit.”

21. Balaam a văzut pe Cheniţi, şi a rostit următoarea prorocie: „Locuinţa ta este tare de tot, Şi cuibul tău este pus pe stâncă.

22. Dar Cain va fi pustiit, Până ce te va lua prins Asur.”

23. Balaam a rostit următoarea prorocie: „Vai! cine va mai putea trăi când va face Dumnezeu acest lucru?

24. Dar nişte corăbii vor veni din Chitim, Vor smeri pe Asur, vor smeri pe Eber, Şi la urmă vor fi nimicite şi ele.”

25. Balaam s-a sculat, a plecat, şi s-a întors acasă. Balac a plecat şi el acasă.

Capitolul 25

1. Israel locuia în Sitim; şi poporul a început să se dea la curvie cu fetele lui Moab.

2. Ele au poftit poporul la jertfele dumnezeilor lor; şi poporul a mâncat, şi s-a închinat până la pământ înaintea dumnezeilor lor.

3. Israel s-a alipit de Baal-Peor, şi Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel.

4. Domnul a zis lui Moise: „Strânge pe toate căpeteniile poporului, şi spânzură pe cei vinovaţi înaintea Domnului în faţa soarelui, pentru ca să se întoarcă de la Israel mânia aprinsă a Domnului.”

5. Moise a zis judecătorilor lui Israel: „Fiecare din voi să ucidă pe aceia dintre ai lui care s-au lipit de Baal-Peor.”

6. Şi iată că un bărbat dintre copiii lui Israel a venit şi a adus la fraţii lui pe o Madianită, sub ochii lui Moise şi sub ochii întregii adunări a copiilor lui Israel, pe când plângeau la uşa cortului întâlnirii.

7. La vederea acestui lucru, Fineas, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, s-a sculat din mijlocul adunării, şi a luat o suliţă în mână.

8. S-a luat după omul acela din Israel până în cortul lui, i-a străpuns prin pântece pe amândoi: atât pe bărbatul acela din Israel, cât şi pe femeia aceea. Şi a încetat astfel urgia care izbucnise printre copiii lui Israel.

9. Douăzeci şi patru de mii au murit loviţi de urgia aceea.

10. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

11. „Fineas, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, a abătut mânia Mea de la copiii lui Israel, prin râvna pe care a avut-o pentru Mine în mijlocul lor; şi n-am nimicit, în mânia Mea, pe copiii lui Israel.

12. De aceea să spui că închei cu el un legământ de pace.

13. Acesta va fi pentru el şi pentru sămânţa lui după el legământul unei preoţii veşnice, pentru că a fost plin de râvnă pentru Dumnezeul lui şi a făcut ispăşire pentru copiii lui Israel.”

14. Bărbatul acela din Israel, care a fost ucis împreună cu Madianita, se numea Zimri, fiul lui Salu; el era căpetenia unei case părinteşti a Simeoniţilor.

15. Femeia care a fost ucisă, se numea Cozbi, fata lui Ţur, căpetenia seminţiilor ieşite dintr-o casă părintească din Madian.

16. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

17. „Priviţi pe Madianiţi ca vrăjmaşi, şi ucideţi-i;

18. căci şi ei vi s-au arătat vrăjmaşi, amăgindu-vă prin vicleşugurile lor, în fapta lui Peor, şi în fapta Cozbiei, fata unei căpetenii a lui Madian, sora lor, ucisă în ziua urgiei care a avut loc cu prilejul faptei lui Peor.”

Marcu 7:14-37

14. În urmă, a chemat din nou noroadele la Sine, şi le-a zis: „Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi.

15. Afară din om nu este nimic care, intrând în el, să-l poată spurca; dar ce iese din om, aceea-l spurcă.

16. Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.”

17. După ce a intrat în casă, pe când era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta.

18. El le-a zis: „Şi voi sunteţi aşa de nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră în om de afară, nu-l poate spurca?

19. Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, şi apoi este dat afară în hazna?” A zis astfel, făcând toate bucatele curate.

20. El le-a mai zis: „Ce iese din om, aceea spurcă pe om.

21. Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile,

22. furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.

23. Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru, şi spurcă pe om.”

24. Isus a plecat de acolo, şi S-a dus în ţinutul Tirului şi al Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu ştie nimeni că este acolo; dar n-a putut să rămână ascuns.

25. Căci îndată, o femeie, a cărei fetiţă era stăpânită de un duh necurat, a auzit vorbindu-se despre El, şi a venit de s-a aruncat la picioarele Lui.

26. Femeia aceasta era o grecoaică, de obârşie Siro-feniciană. Ea îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei.

27. Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întâi copiii; căci nu este bine să iei pâinea copiilor, şi s-o arunci la căţei.”

28. „Da, Doamne”, I-a răspuns ea; „dar şi căţeii de sub masă mănâncă din fărâmiturile copiilor.”

29. Atunci Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieşit dracul din fiica ta.”

30. Şi când a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat; şi ieşise dracul din ea.

31. Isus a părăsit ţinutul Tirului, şi a venit iarăşi prin Sidon la marea Galileii, trecând prin ţinutul Decapole.

32. I-au adus un surd, care vorbea cu anevoie, şi L-au rugat să-Şi pună mâinile peste el.

33. El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele în urechi, şi i-a atins limba cu scuipatul Lui.

34. Apoi, Şi-a ridicat ochii spre cer, a suspinat, şi a zis: „Efata”, adică: „Deschide-te!”

35. Îndată, i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba, şi a vorbit foarte desluşit.

36. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cât le poruncea mai mult, cu atât Îl vesteau mai mult.

37. Ei erau uimiţi peste măsură de mult, şi ziceau: „Toate le face de minune; chiar şi pe surzi îi face să audă, şi pe muţi să vorbească.”