Astăzi Iosua capitolele 13, 14 și 15, Luca 1:57-80

Capitolul 13

1. Iosua era bătrân, înaintat în vârstă. Domnul i-a zis atunci: „Tu ai îmbătrânit, ai înaintat în vârstă, şi ţara care-ţi mai rămâne de supus este foarte mare.

2. Iată ţara care mai rămâne: toate ţinuturile Filistenilor şi tot ţinutul Gheşuriţilor,

3. de la Şihor, care curge înaintea Egiptului, până la hotarul Ecronului la miazănoapte, ţinut care trebuie socotit drept Canaanit, şi care este stăpânit de cei cinci domnitori ai Filistenilor: cel din Gaza, cel din Asdod, cel din Ascalon, cel din Gat şi cel din Ecron, şi de Aviţi;

4. începând de la miazăzi, toată ţara Canaaniţilor, şi Meara, care este a Sidoniţilor, până la Afec, până la hotarul Amoriţilor;

5. ţara Ghibliţilor şi tot Libanul spre răsăritul soarelui, de la Baal-Gad, la poalele muntelui Hermon, până la intrarea Hamatului;

6. toţi locuitorii de pe munte, de la Liban până la Misrefot-Maim, toţi Sidoniţii. Eu îi voi izgoni dinaintea copiilor lui Israel. Dă numai ţara aceasta de moştenire prin sorţi lui Israel, cum ţi-am poruncit;

7. şi împarte acum ţara aceasta ca moştenire între cele nouă seminţii şi între jumătate din seminţia lui Manase”.

8. Rubeniţii şi Gadiţii, cu cealaltă jumătate din seminţia lui Manase, şi-au primit moştenirea, pe care le-a dat-o Moise de cealaltă parte a Iordanului, la răsărit, cum le-a dat-o Moise, robul Domnului:

9. de la Aroer, care este pe malurile pârâului Arnon, şi de la cetatea care este în mijlocul văii, toată câmpia Medeba, până la Dibon;

10. toate cetăţile lui Sihon, împăratul Amoriţilor, care domnea la Hesbon, până la hotarul copiilor lui Amon;

11. Galaadul, ţinutul Gheşuriţilor şi al Maacatiţilor, tot muntele Hermonului, şi tot Basanul, până la Salca;

12. toată împărăţia lui Og în Basan, care domnea în Aştarot şi în Edrei, şi care era singura rămăşiţă a Refaimiţilor. Moise a bătut pe aceşti împăraţi, şi i-a izgonit.

13. Dar copiii lui Israel n-au izgonit pe Gheşuriţi şi pe Maacatiţi, care au locuit în mijlocul lui Israel până în ziua de azi.

14. Seminţia lui Levi a fost singura căreia Moise nu i-a dat parte de moştenire; jertfele mistuite de foc înaintea Domnului, Dumnezeului lui Israel, aceasta a fost moştenirea lui, cum îi spusese El.

15. Moise dăduse seminţiei fiilor lui Ruben o parte de moştenire, după familiile lor.

16. Ei au avut ca ţinut al lor: de la Aroer, care este pe malurile pârâului Arnon, şi cetatea care este în mijlocul văii, toată câmpia de lângă Medeba,

17. Hesbonul, şi toate cetăţile lui din câmpie, Dibonul, Bamot-Baal, Bet-Baal-Meon,

18. Iahaţ, Chedemot, Mefaat,

19. Chiriataim, Sibma, Ţeret-Haşahar, pe muntele văii,

20. Bet-Peor, poalele muntelui Pisga, Bet-Ieşimot,

21. toate cetăţile câmpiei, şi toată împărăţia lui Sihon, împăratul Amoriţilor, care domnea la Hesbon: Moise îl bătuse, pe el şi pe domnitorii Madianului, pe Evi, Rechem, Ţur, Hur şi Reba, domnitori care se trăgeau din Sihon, şi care locuiau în ţară.

22. Între cei pe care i-au ucis copiii lui Israel, nimiciseră cu sabia şi pe ghicitorul Balaam, fiul lui Beor.

23. Hotarul ţinutului fiilor lui Ruben era Iordanul. Aceasta este moştenirea fiilor lui Ruben, după familiile lor: cetăţile şi satele lor.

24. Moise dăduse seminţiei lui Gad, fiilor lui Gad, o parte de moştenire, după familiile lor.

25. Ţinutul lor a fost Iaezerul, toate cetăţile Galaadului, jumătate din ţara copiilor lui Amon până la Aroer, faţă în faţă cu Raba,

26. de la Hesbon până la Ramat-Miţpe şi Betonim, de la Mahanaim până la hotarul Debirului,

27. şi, în vale, Bet-Haram, Bet-Nimra, Sucot şi Ţafon, rămăşiţă din împărăţia lui Sihon, împăratul Hesbonului, având ca hotar Iordanul până la marginea mării Chineret, de cealaltă parte a Iordanului, la răsărit.

28. Aceasta este moştenirea fiilor lui Gad, după familiile lor: cetăţile şi satele lor.

29. Moise dăduse la jumătate din seminţia lui Manase, fiilor lui Manase, o parte de moştenire după familiile lor.

30. Ţinutul lor a fost: de la Mahanaim, tot Basanul, toată împărăţia lui Og, împăratul Basanului, şi toate târguşoarele lui Iair în Basan, şaizeci de cetăţi.

31. Jumătate din Galaad, Aştarot şi Edrei, cetăţi din împărăţia lui Og, în Basan, au căzut fiilor lui Machir, fiul lui Manase, adică la jumătate din fiii lui Machir, după familiile lor.

32. Acestea sunt părţile de moştenire pe care le-a dat Moise, când era în câmpia Moabului, de cealaltă parte a Iordanului, în faţa Ierihonului, la răsărit.

33. Moise n-a dat nici o moştenire seminţiei lui Levi; Domnul, Dumnezeul lui Israel, este moştenirea lui, cum îi spusese El.

Capitolul 14

1. Iată locurile pe care le-au primit copiii lui Israel ca moştenire în ţara Canaanului, pe care li le-au împărţit între ei preotul Eleazar, Iosua, fiul lui Nun, şi căpeteniile de familie ale seminţiilor copiilor lui Israel.

2. Împărţirea s-a făcut prin sorţi, cum poruncise Domnul prin Moise, pentru cele nouă seminţii şi jumătate.

3. Căci Moise dăduse o moştenire celor două seminţii şi jumătate de cealaltă parte a Iordanului; dar Leviţilor nu le dăduse moştenire printre ei.

4. Fiii lui Iosif, alcătuiau două seminţii: Manase şi Efraim; şi Leviţilor nu li s-a dat parte în ţară, afară de cetăţile pentru locuit, cu locurile goale dimprejurul lor pentru turmele şi averile lor.

5. Copiii lui Israel au făcut întocmai după poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul, şi au împărţit ţara.

6. Fiii lui Iuda s-au apropiat de Iosua, la Ghilgal; şi Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, i-a zis: „Ştii ce a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, cu privire la mine şi cu privire la tine, la Cades-Barnea.

7. Eram în vârstă de patruzeci de ani când m-a trimis Moise, robul Domnului, din Cades-Barnea, ca să iscodesc ţara, şi i-am adus ştiri aşa cum îmi spunea inima mea curată.

8. Fraţii mei care se suiseră împreună cu mine au tăiat inima poporului, dar eu am urmat în totul calea Domnului, Dumnezeului meu.

9. Şi în ziua aceea Moise a jurat, şi a zis: „Ţara în care a călcat piciorul tău, va fi moştenirea ta pe vecie, pentru tine şi pentru copiii tăi, pentru că ai urmat în totul voia Domnului, Dumnezeului meu”.

10. Acum iată că Domnul m-a ţinut în viaţă, cum a spus. Sunt patruzeci şi cinci de ani de când vorbea Domnul astfel lui Moise, când umbla Israel prin pustie; şi acum iată că azi sunt în vârstă de optzeci şi cinci de ani.

11. Şi astăzi, sunt tot aşa de tare ca în ziua când m-a trimis Moise; am tot atâta putere cât aveam atunci, fie pentru luptă, fie pentru ca să merg în fruntea voastră.

12. Dă-mi dar muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea; căci ai auzit atunci că acolo sunt Anachimi, şi că sunt cetăţi mari şi întărite. Domnul va fi, poate, cu mine, şi-i voi izgoni, cum a spus Domnul”.

13. Iosua a binecuvântat pe Caleb, fiul lui Iefune, şi i-a dat ca moştenire Hebronul.

14. Astfel Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, a avut de moştenire până în ziua de azi Hebronul, pentru că urmase în totul calea Domnului, Dumnezeului lui Israel.

15. Hebronul se chema mai înainte Chiriat-Arba: Arba fusese omul cel mai mare dintre Anachimi. Şi ţara s-a odihnit de război.

Capitolul 15

1. Partea căzută prin sorţi seminţiei fiilor lui Iuda, după familiile lor, se întindea spre hotarul Edomului până la pustia Ţin, la miazăzi. Acesta a fost hotarul cel mai de miazăzi.

2. Astfel, hotarul lor de miazăzi pornea de la capătul mării Sărate, de la sânul care caută spre miazăzi.

3. Ieşea spre miazăzi de suişul Acrabim, trecea prin Ţin, şi se suia la miazăzi de Cades-Barnea; de acolo trecea înainte prin Heţron, suia spre Adar, şi se întorcea la Carcaa;

4. trecea apoi prin Aţmon, mergea până la pârâul Egiptului, şi ieşea la mare. Acesta să vă fie hotarul de miazăzi.

5. Hotarul de răsărit era marea Sărată până la îmbucătura Iordanului. Hotarul de miazănoapte pornea de la sânul mării care este la îmbucătura Iordanului.

6. Suia spre Bet-Hogla, trecea pe la miazănoapte de Bet-Araba, şi se ridica până la piatra lui Bohan, fiul lui Ruben;

7. suia mai departe la Debir, la o depărtare bunicică de valea Acor, şi se îndrepta spre miazănoapte înspre Ghilgal, care este în faţa suişului Adumim la miazăzi de pârâu. Trecea pe lângă apele En-Şemeş, şi mergea până la En-Roguel.

8. Suia de-acolo prin valea Ben-Hinom înspre miazăzi de Iebus, care este Ierusalimul; apoi se ridica până în vârful muntelui, care este în dreptul văii Hinom la apus, şi la capătul văii Refaimiţilor la miazănoapte.

9. Din vârful muntelui, hotarul se întindea până la izvorul apelor Neftoah, ieşea la cetăţile muntelui Efron, şi trecea prin Baala, sau Chiriat-Iearim.

10. Din Baala se întorcea la apus spre muntele Seir, trecea prin partea de miazănoapte a muntelui Iearim, sau Chesalon, se pogora la Bet-Şemeş, şi trecea prin Timna.

11. Apoi ieşea în latura de miazănoapte a Ecronului, se întindea spre Şicron, trecea prin muntele Baala, ajungea până la Iabneel şi ieşea la mare.

12. Hotarul de apus era marea cea mare şi ţărmul ei. Acestea au fost, de jur împrejur, hotarele fiilor lui Iuda, după familiile lor.

13. Lui Caleb, fiul lui Iefune, i-au dat o parte în mijlocul fiilor lui Iuda, cum poruncise lui Iosua Domnul; lui i-au dat Chiriat-Arba, adică Hebronul: Arba era tatăl lui Anac.

14. Caleb a izgonit de acolo pe cei trei fii ai lui Anac: Şeşai, Ahiman şi Talmai, copiii lui Anac.

15. De acolo s-a suit împotriva locuitorilor Debirului: Debirul se numea mai înainte Chiriat-Sefer.

16. Caleb a zis: „Celui ce va bate cetatea Chiriat-Sefer şi o va lua, îi voi da de nevastă pe fiica mea Acsa.”

17. Otniel, fiul lui Chenaz, fratele lui Caleb, a pus mâna pe ea; şi Caleb i-a dat de nevastă pe fiica sa Acsa.

18. După ce a intrat ea la Otniel, l-a sfătuit să ceară de la tatăl ei un ogor. Ea s-a pogorât de pe măgarul ei, şi Caleb i-a zis: „Ce vrei?”

19. Ea a răspuns: „Fă-mi un dar, căci mi-ai dat un pământ secetos; dă-mi şi izvoare de apă.” Şi el i-a dat izvoarele de sus şi izvoarele de jos.

20. Aceasta a fost moştenirea fiilor lui Iuda, după familiile lor.

21. Cetăţile aşezate în ţinutul de la miazăzi, la marginea cea mai depărtată a seminţiei fiilor lui Iuda, spre hotarul Edomului, erau: Cabţeel, Eder, Iagur,

22. China, Dimona, Adada,

23. Chedeş, Haţor, Itnan,

24. Zif, Telem, Bealot,

25. Haţor-Hadata, Cheriot-Heţron, care este Haţor,

26. Amam, Şema, Molada,

27. Haţar-Gada, Heşmon, Bet-Palet,

28. Haţar-Şual, Beer-Şeba, Biziotia,

29. Baala, Iim, Aţem,

30. Eltolad, Chesil, Horma,

31. Ţiclag, Madmana, Sansana,

32. Lebaot, Şilhim, Ain, şi Rimon. Toate cetăţile: douăzeci şi nouă, împreună cu satele lor.

33. În câmpie: Eştaol, Ţorea, Aşna,

34. Zanoah, En-Ganim, Tapuah, Enam,

35. Iarmut, Adulam, Soco, Azeca,

36. Şaaraim, Aditaim, Ghedera, şi Ghederotaim; patruzeci de cetăţi, şi satele lor.

37. Ţenan, Hadaşa, Migdal-Gad,

38. Dilean, Miţpe, Iocteel,

39. Lachis, Boţcat, Eglon,

40. Cabon, Lahmas, Chitliş,

41. Ghederot, Bet-Dagon, Naama, şi Macheda; şaisprezece cetăţi, şi satele lor.

42. Libna, Eter, Aşan,

43. Iiftah, Aşna, Neţib,

44. Cheila, Aczib, şi Mareşa; nouă cetăţi, şi satele lor.

45. Ecron, cetăţile şi satele lui;

46. de la Ecron şi la apus, toate cetăţile de lângă Asdod, şi satele lor,

47. Asdod, cetăţile şi satele lui; Gaza, cetăţile şi satele ei, până la pârâul Egiptului, şi la marea cea mare, care slujeşte ca hotar.

48. În munte: Şamir, Iatir, Soco,

49. Dana, Chiriat-Sana, care este Debirul,

50. Anab, Eştemo, Anim,

51. Gosen, Holon, şi Ghilo, unsprezece cetăţi şi satele lor.

52. Arab, Duma, Eşean,

53. Janum, Bet-Tapuah, Afeca,

54. Humta, Chiriat-Arba, care este Hebronul, şi Ţior; nouă cetăţi, şi satele lor.

55. Maon, Carmel, Zif, Iuta,

56. Iizreel, Iocdeam, Zanoah,

57. Cain, Ghibea, şi Timna; zece cetăţi şi satele lor.

58. Halhul, Bet-Ţur, Ghedor,

59. Maarat, Bet-Anot, şi Eltecon; şase cetăţi şi satele lor.

60. Chiriat-Baal, care este Chiriat-Iearim, şi Raba; două cetăţi, şi satele lor.

61. În pustie: Bet-Araba, Midin, Secaca,

62. Nibşan, Ir-Hamelah, şi En-Ghedi; şase cetăţi şi satele lor.

63. Fiii lui Iuda n-au putut izgoni pe Iebusiţii care locuiau la Ierusalim; şi Iebusiţii au locuit cu fiii lui Iuda la Ierusalim până în ziua de azi.

Luca 1:57-80

57. Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască; şi a născut un fiu.

58. Vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare faţă de ea, şi se bucurau împreună cu ea.

59. În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur, şi voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său.

60. Dar mama lui a luat cuvântul, şi a zis: „Nu. Ci are să se cheme Ioan.”

61. Ei i-au zis: „Nimeni din rudeniile tale nu poartă numele acesta.”

62. Şi au început să facă semne tatălui său, ca să ştie cum ar vrea să-i pună numele.

63. Zaharia a cerut o tăbliţă de scris, şi a scris, zicând: „Numele lui este Ioan.” Şi toţi s-au minunat.

64. În clipa aceea, i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, şi el vorbea şi binecuvânta pe Dumnezeu.

65. Pe toţi vecinii i-a apucat frica, şi în tot ţinutul acela muntos al Iudeii, se vorbea despre toate aceste lucruri.

66. Toţi cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, şi ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?” Şi mâna Domnului era într-adevăr cu el.

67. Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt, a prorocit, şi a zis:

68. „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său.

69. Şi ne-a ridicat o mântuire puternică (Greceşte: un corn de mântuire.) în casa robului Său David,

70. cum vestise prin gura sfinţilor Săi prooroci, care au fost din vechime; –

71. mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc!

72. Astfel Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri, şi Îşi aduce aminte de legământul Lui cel sfânt,

73. potrivit jurământului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam,

74. că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să-I slujim fără frică,

75. trăind înaintea Lui în sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii noastre.

76. Şi tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea Înalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui,

77. şi să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui; –

78. datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălţime,

79. ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul şi în umbra morţii, şi să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!”

80. Iar pruncul creştea şi se întărea în duh. Şi a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.