Astăzi Numeri capitolele 26, 27 şi 28, Marcu 8

Capitolul 26

1. În urma acestei urgii, Domnul a zis lui Moise şi lui Eleazar, fiul preotului Aaron:

2. „Faceţi numărătoarea întregii adunări a copiilor lui Israel, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, după casele părinţilor lor, a tuturor celor din Israel care sunt în stare să poarte armele.”

3. Moise şi preotul Eleazar le-au vorbit în câmpia Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului. Şi au zis:

4. „Să se facă numărătoarea, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, cum poruncise lui Moise şi copiilor lui Israel Domnul, când au ieşit din ţara Egiptului.”

5. Ruben, întâiul născut al lui Israel. Fiii lui Ruben au fost: Enoh, din care se coboară familia Enohiţilor; Palu, din care se coboară familia Paluiţilor;

6. Heţron, din care se coboară familia Heţroniţilor; Carmi, din care se pogoară familia Carmiţilor.

7. Acestea sunt familiile Rubeniţilor: cei ieşiţi la numărătoare au fost patruzeci şi trei de mii şapte sute treizeci. –

8. Fiii lui Palu au fost: Eliab.

9. Fiii lui Eliab au fost: Nemuel, Datan şi Abiram. Datan acesta şi Abiram acesta au fost din cei ce erau chemaţi la adunare, şi care s-au răsculat împotriva lui Moise şi Aaron, în adunarea lui Core, când cu răscoala lor împotriva Domnului.

10. Pământul şi-a deschis gura, şi i-a înghiţit împreună cu Core, când au murit cei ce se adunaseră, şi când a mistuit focul pe cei două sute cinci zeci de oameni: ei au slujit poporului ca pildă.

11. Fiii lui Core, n-au murit.

12. Fiii lui Simeon, după familiile lor: din Nemuel se pogoară familia Nemueliţilor; din Iamin, familia Iaminiţilor; din Iachin, familia Iachiniţilor;

13. din Zerah, familia Zerahiţilor; din Saul, familia Sauliţilor.

14. Acestea sunt familiile Simeoniţilor: douăzeci şi două de mii două sute.

15. Fiii lui Gad, după familiile lor: din Ţefon se pogoară familia Ţefoniţilor; din Haghi, familia Haghiţilor; din Şuni, familia Şuniţilor;

16. din Ozni, familia Ozniţilor; din Eri, familia Eriţilor;

17. din Arod, familia Arodiţilor; din Areli, familia Areliţilor.

18. Acestea sunt familiile fiilor lui Gad, după cei ieşiţi la numărătoare: patruzeci de mii cinci sute.

19. Fiii lui Iuda: Er şi Onan; dar Er şi Onan au murit în ţara Canaanului.

20. Iată fiii lui Iuda, după familiile lor: din Şela se pogoară familia Şelaniţilor; din Pereţ, familia Pereţiţilor; din Zerah, familia Zerahiţilor.

21. Fiii lui Pereţ au fost: Heţron, din care se pogoară familia Heţroniţilor; Hamul, din care se pogoară familia Hamuliţilor.

22. Acestea sunt familiile lui Iuda, după numărătoarea lor: şaptezeci şi şase de mii cinci sute.

23. Fiii lui Isahar, după familiile lor: din Tola se pogoară familia Tolaiţilor; din Puva, familia Puviţilor;

24. din Iaşub, familia Iaşubiţilor; din Şimron, familia Şimroniţilor.

25. Acestea sunt familiile lui Isahar, după numărătoarea lor: şaizeci şi patru de mii trei sute.

26. Fiii lui Zabulon, după familiile lor: din Sered se pogoară familia Serediţilor; din Elon, familia Eloniţilor; din Iahleel, familia Iahleeliţilor.

27. Acestea sunt familiile Zabuloniţilor, după numărătoarea lor: şaizeci de mii cinci sute.

28. Fiii lui Iosif, după familiile lor: Manase şi Efraim.

29. Fiii lui Manase: din Machir se pogoară familia Machiriţilor. – Machir a născut pe Galaad. Din Galaad se pogoară familia Galaadiţilor.

30. Iată fiii lui Galaad: Iezer, din care se pogoară familia Iezeriţilor; Helec, familia Helechiţilor;

31. Asriel, familia Asrieliţilor; Sihem, familia Sihemiţilor;

32. Şemida, familia Şemidaiţilor; Hefer, familia Heferiţilor.

33. Ţelofhad, fiul lui Hefer, n-a avut fii, dar a avut fete. Iată numele fetelor lui Ţelofhad: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa.

34. Acestea sunt familiile lui Manase, după numărătoarea lor: cincizeci şi două de mii şapte sute.

35. Iată fiii lui Efraim, după familiile lor: din Şutelah se pogoară familia Şutelahiţilor; din Becher, familia Becheriţilor; din Tahan, familia Tahaniţilor.

36. Iată fiii lui Şutelah: din Eran se pogoară familia Eraniţilor.

37. Acestea sunt familiile fiilor lui Efraim, după numărătoarea lor: treizeci şi două de mii cinci sute. Aceştia sunt fiii lui Iosif, după familiile lor.

38. Fiii lui Beniamin, după familiile lor: din Bela se pogoară familia Belaiţilor; din Aşbel, familia Aşbeliţilor; din Ahiram, familia Ahiramiţilor;

39. din Şufam, familia Şufamiţilor; din Hufam, familia Hufamiţilor. –

40. Fiii lui Bela au fost: Ard şi Naaman. Din Ard se pogoară familia Ardiţilor; din Naaman, familia Naamaniţilor.

41. Aceştia sunt fiii lui Beniamin, după familiile lor şi după numărătoarea lor: patruzeci şi cinci de mii şase sute.

42. Iată fiii lui Dan, după familiile lor: din Şuham se pogoară familia Şuhamiţilor. Acestea sunt familiile lui Dan, după familiile lor.

43. Toate familiile Şuhamiţilor, după numărătoarea lor: şaizeci şi patru de mii patru sute.

44. Fiii lui Aşer, după familiile lor: din Imna se pogoară familia Imniţilor; din Işvi, familia Işviţilor; din Beria, familia Beriiţilor. –

45. Din fiii lui Beria se pogoară: din Heber, familia Heberiţilor; din Malchiel, familia Malchieliţilor.

46. Numele fetei lui Aşer era Serah.

47. Acestea sunt familiile fiilor lui Aşer, după numărătoarea lor: cinci zeci şi trei de mii patru sute.

48. Fiii lui Neftali, după familiile lor: din Iahţeel se pogoară familia Iahţeeliţilor; din Guni, familia Guniţilor;

49. din Ieţer, familia Ieţeriţilor; din Şilem, familia Şilemiţilor.

50. Acestea sunt familiile lui Neftali, după familiile lor şi după numărătoarea lor: patruzeci şi cinci de mii patru sute.

51. Aceştia sunt cei ieşiţi la numărătoare dintre copiii lui Israel: şase sute una de mii şapte sute treizeci.

52. Domnul a vorbit lui Moise, şi i-a zis:

53. „Ţara să se împartă între ei, ca să fie moştenirea lor, după numărul numelor.

54. Celor ce sunt în număr mai mare să le dai o parte mai mare, şi celor ce sunt în număr mai mic să le dai o parte mai mică; să se dea fiecăruia partea lui după cei ieşiţi la numărătoare.

55. Dar împărţirea ţării să se facă prin sorţi; s-o ia în stăpânire după numele seminţiilor părinţilor lor.

56. Ţara să fie împărţită prin sorţi între cei ce sunt în mare număr şi între cei ce sunt în mic număr.

57. Iată Leviţii a căror numărătoare s-a făcut după familiile lor: din Gherşon se pogoară familia Gherşoniţilor; din Chehat, familia Chehatiţilor; din Merari, familia Merariţilor. –

58. Iată familiile lui Levi: familia Libniţilor, familia Hebroniţilor, familia Mahliţilor, familia Muşiţilor, familia Coriţilor. Chehat a născut pe Amram.

59. Numele nevestei lui Amram era Iochebed, fata lui Levi, care i s-a născut lui Levi, în Egipt; ea a născut lui Amram: pe Aaron, pe Moise, şi pe Maria, sora lor.

60. Lui Aaron i s-au născut: Nadab şi Abihu, Eleazar şi Itamar.

61. Nadab şi Abihu au murit, când au adus înaintea Domnului foc străin.

62. Cei ieşiţi la numărătoare, toţi bărbaţii de la vârsta de o lună în sus, au fost de douăzeci şi trei de mii. Ei n-au fost cuprinşi în numărătoarea copiilor lui Israel, pentru că nu li s-a dat moştenire în mijlocul copiilor lui Israel.

63. Aceştia sunt aceia dintre copiii lui Israel a căror numărătoare au făcut-o Moise şi preotul Eleazar în câmpia Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.

64. Între ei, nu era nici unul din copiii lui Israel a căror numărătoare o făcuse Moise şi preotul Aaron în pustia Sinai.

65. Căci Domnul zisese: „Vor muri în pustie, şi nu va rămâne nici unul din ei, afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun.”

Capitolul 27

1. Fetele lui Ţelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, din familiile lui Manase, fiul lui Iosif, şi ale căror nume erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa,

2. s-au apropiat şi s-au înfăţişat înaintea lui Moise, înaintea preotului Eleazar, înaintea mai marilor şi înaintea întregii adunări, la uşa cortului întâlnirii. Ele au zis:

3. „Tatăl nostru a murit în pustie; el nu era în mijlocul cetei celor ce s-au răzvrătit împotriva Domnului, în mijlocul cetei lui Core, ci a murit pentru păcatul lui, şi n-a avut fii.

4. Pentru ce să se stingă numele tatălui nostru din mijlocul familiei lui, pentru că n-a avut fii? Dă-ne şi nouă deci o moştenire între fraţii tatălui nostru.”

5. Moise a adus pricina lor înaintea Domnului.

6. Şi Domnul a zis lui Moise:

7. „Fetele lui Ţelofhad au dreptate. Să le dai de moştenire o moşie între fraţii tatălui lor, şi să treci asupra lor moştenirea tatălui lor.

8. Iar copiilor lui Israel, să le vorbeşti şi să le spui: „Când un om va muri fără să le lase fii, să treceţi moştenirea lui asupra fetei lui.

9. Dacă n-are nici o fată, moştenirea lui s-o daţi fraţilor lui.

10. Dacă n-are nici fraţi, moştenirea lui s-o daţi fraţilor tatălui său.

11. Şi dacă nici tatăl lui n-are fraţi, moştenirea lui s-o daţi rudei celei mai apropiate din familia lui, şi ea s-o stăpânească. Aceasta să fie o lege şi un drept pentru copiii lui Israel, cum a poruncit lui Moise Domnul.”

12. Domnul a zis lui Moise: „Suie-te pe muntele acesta Abarim, şi priveşte ţara pe care am dat-o copiilor lui Israel.

13. S-o priveşti, dar şi tu vei fi adăugat la poporul tău, cum a fost adăugat fratele tău Aaron;

14. pentru că v-aţi împotrivit poruncii Mele, în pustia Ţin, când cu cearta adunării, şi nu M-aţi sfinţit înaintea lor cu prilejul apelor.” (Acestea sunt apele de ceartă, la Cades, în pustia Ţin.)

15. Moise a vorbit Domnului, şi a zis:

16. „Domnul, Dumnezeul duhurilor oricărui trup, să rânduiască peste adunare un om

17. care să iasă înaintea lor, şi să intre înaintea lor, care să-i scoată afară şi să-i vâre înăuntru, pentru ca adunarea Domnului să nu fie ca nişte oi care n-au păstor.”

18. Domnul a zis lui Moise: „Ia-ţi pe Iosua, fiul lui Nun, bărbat în care este Duhul Meu, şi să-ţi pui mâna peste el.

19. Să-l aşezi înaintea preotului Eleazar şi înaintea întregii adunări, şi să-i dai porunci sub ochii lor.

20. Să-l faci părtaş la dregătoria ta, pentru ca toată adunarea copiilor lui Israel să-l asculte.

21. Să se înfăţişeze înaintea preotului Eleazar, care să întrebe pentru el judecata lui Urim înaintea Domnului; şi Iosua, toţi copiii lui Israel, împreună cu el, şi toată adunarea, să iasă după porunca lui Eleazar şi să intre după porunca lui.

22. Moise a făcut cum îi poruncise Domnul. A luat pe Iosua, şi l-a pus înaintea preotului Eleazar şi înaintea întregii adunări.

23. Şi-a pus mâinile peste el, şi i-a dat porunci, cum spusese Domnul prin Moise.

Capitolul 28

1. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

2. „Porunceşte copiilor lui Israel, şi spune-le: ,Să aveţi grijă să-Mi aduceţi la vremea hotărâtă, darul Meu de mâncare, hrana jertfelor Mele mistuite de foc, care Îmi sunt de un plăcut miros.’

3. Să le spui: ,Iată jertfa mistuită de foc pe care o veţi aduce Domnului: în fiecare zi, câte doi miei de un an fără cusur, ca ardere de tot necurmată.

4. Să aduci un miel dimineaţa, şi celălalt miel seara;

5. iar, ca dar de mâncare, să aduci a zecea parte dintr-o efă de floarea făinii, frământată într-un sfert de hin de untdelemn de măsline sfărâmate.

6. Aceasta este arderea de tot necurmată, care a fost adusă la muntele Sinai; o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.

7. Jertfa de băutură să fie de un sfert de hin pentru fiecare miel; jertfa de băutură de vin s-o faci Domnului în locul sfânt.

8. Al doilea miel să-l aduci seara, ca un dar de mâncare şi o jertfă de băutură ca cele de dimineaţă; aceasta este o jertfă mistuită prin foc, de un miros plăcut Domnului.

9. În ziua Sabatului, să aduceţi doi miei de un an fără cusur, şi ca dar de mâncare, două zecimi de efă din floarea făinii, frământată cu untdelemn, împreună cu jertfa de băutură.

10. Aceasta este arderea de tot pentru fiecare zi de Sabat, afară de arderea de tot necurmată şi jertfa ei de băutură.

11. La începutul lunilor voastre, să aduceţi ca ardere de tot Domnului: doi viţei, un berbec, şi şapte miei de un an fără cusur;

12. şi, ca dar de mâncare pentru fiecare viţel, trei zecimi de efă din floarea făinii, frământată cu untdelemn; ca dar de mâncare pentru berbec, să aduceţi două zecimi de efă din floarea făinii, frământată cu untdelemn;

13. ca dar de mâncare pentru fiecare miel, să aduceţi o zecime de efă din floarea făinii, frământată cu untdelemn. Aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.

14. Jertfele de băutură să fie de o jumătate de hin de vin pentru un viţel, a treia parte dintr-un hin pentru un berbec, şi un sfert de hin pentru un miel. Aceasta este arderea de tot pentru începutul lunii, în fiecare lună, în toate lunile anului.

15. Să se aducă Domnului un ţap, ca jertfă de ispăşire, afară de arderea de tot necurmată şi jertfa ei de băutură.

16. În luna întâi, în ziua a patrusprezecea a lunii, vor fi Paştele Domnului.

17. Ziua a cincisprezecea a acestei luni să fie o zi de sărbătoare. Timp de şapte zile să se mănânce azimi.

18. În ziua dintâi, să fie o adunare sfântă: să nu faceţi nici o lucrare de slugă în ea.

19. Să aduceţi ca ardere de tot Domnului o jertfă mistuită de foc: doi viţei, un berbec, şi şapte miei de un an fără cusur.

20. Să mai adăugaţi şi darul lor de mâncare din floarea făinii, frământată cu untdelemn, trei zecimi de efă pentru un viţel, două zecimi pentru un berbec,

21. şi o zecime pentru fiecare din cei şapte miei.

22. Să aduceţi un ţap ca jertfă de ispăşire, ca să facă ispăşire pentru voi.

23. Să aduceţi aceste jertfe, afară de arderea de tot de dimineaţă, care este o ardere de tot necurmată.

24. să le aduceţi în fiecare zi, timp de şapte zile, ca hrana unei jertfe mistuite de foc, de un miros plăcut Domnului. Să fie aduse afară de arderea de tot necurmată şi jertfa ei de băutură.

25. În ziua a şaptea să aveţi o adunare sfântă: să nu faceţi nici o lucrare de slugă în ea.

26. În ziua celor dintâi roade, când veţi aduce Domnului un dar de mâncare, la sărbătoarea încheierii săptămânilor (Cincizecimea), să aveţi o adunare sfântă; să nu faceţi nici o lucrare de slugă în ea.

27. Să aduceţi ca ardere de tot, de un miros plăcut Domnului: doi viţei, un berbec, şi şapte miei de un an.

28. Să mai adăugaţi darul lor de mâncare din floarea făinii, frământată cu untdelemn, câte trei zecimi de fiecare viţel, două zecimi pentru berbec,

29. şi o zecime pentru fiecare din cei şapte miei.

30. Să aduceţi şi un ţap, ca să facă ispăşire pentru voi.

31. Să aduceţi aceste jertfe, afară de arderea de tot necurmată şi darul ei de mâncare. Mieii să fie fără cusur, şi să adăugaţi şi jertfele lor de băutură.

Marcu 8

1. În zilele acelea, fiindcă se strânsese din nou mult norod, şi n-avea ce mânca, Isus a chemat pe ucenicii Săi, şi le-a zis:

2. „Mi-e milă de norodul acesta; căci iată că de trei zile stau lângă Mine, şi n-au ce mânca.

3. Dacă le voi da drumul acasă flămânzi, au să leşine de foame pe drum, fiindcă unii din ei au venit de departe.”

4. Ucenicii I-au răspuns: „Cum ar putea cineva să sature cu pâine pe oamenii aceştia, aici într-un loc pustiu?”

5. „Câte pâini aveţi?” i-a întrebat Isus. „Şapte”, I-au răspuns ei.

6. Atunci a poruncit norodului să şadă pe pământ; a luat cele şapte pâini; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă; şi ei le-au împărţit norodului.

7. Mai aveau şi câţiva peştişori: şi Isus, după ce i-a binecuvântat, a poruncit să-i împartă şi pe aceia.

8. Au mâncat şi s-au săturat; şi au ridicat şapte coşniţe, pline cu rămăşiţele de fărâmituri.

9. Erau aproape patru mii de inşi. În urmă Isus le-a dat drumul.

10. Isus a intrat îndată în corabie cu ucenicii Săi, şi a venit în părţile Dalmanutei.

11. Fariseii au venit deodată, şi au început o ceartă de vorbe cu Isus; şi, ca să-L pună la încercare, I-au cerut un semn din cer.

12. Isus a suspinat adânc în duhul Său, şi a zis: „Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun că neamului acestuia nu i se va da deloc un semn.”

13. Apoi i-a lăsat, şi a intrat iarăşi în corabie, ca să treacă de cealaltă parte.

14. Ucenicii uitaseră să ia pâini; cu ei în corabie n-aveau decât o pâine.

15. Isus le dădea în grijă, şi le zicea: „Luaţi seama, să vă păziţi bine de aluatul Fariseilor şi de aluatul lui Irod!”

16. Ucenicii se gândeau şi ziceau între ei: „Fiindcă n-avem pâini.”

17. Isus a înţeles lucrul acesta, şi le-a zis: „Pentru ce vă gândiţi că n-aveţi pâini? Tot nu pricepeţi şi tot nu înţelegeţi? Aveţi inima împietrită?

18. Aveţi ochi, şi nu vedeţi? Aveţi urechi, şi nu auziţi? Şi nu vă aduceţi aminte deloc?

19. Când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de bărbaţi, câte coşuri pline cu fărâmituri aţi ridicat?” „Douăsprezece”, I-au răspuns ei.

20. „Şi când am frânt cele şapte pâini la cei patru mii de bărbaţi, câte coşniţe pline cu fărâmituri aţi ridicat?” „Şapte”, I-au răspuns ei.

21. Şi El le-a zis: „Tot nu înţelegeţi?”

22. Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb, şi L-au rugat să Se atingă de el.

23. Isus a luat pe orb de mână, şi l-a scos afară din sat; apoi i-a pus scuipat pe ochi, Şi-a pus mâinile peste el, şi l-a întrebat: „Vezi ceva?”

24. El s-a uitat, şi a zis: „Văd nişte oameni umblând, dar mi se par ca nişte copaci.”

25. Isus i-a pus din nou mâinile pe ochi; i-a spus să se uite ţintă; şi când s-a uitat, a fost tămăduit, şi a văzut toate lucrurile desluşit.

26. Atunci Isus l-a trimis acasă, şi i-a zis: „Să nu intri în sat, şi nici să nu spui cuiva în sat.”

27. Isus a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le-a pus următoarea întrebare: „Cine zic oamenii că sunt Eu?”

28. Ei I-au răspuns: „Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Unul din prooroci.”

29. „Dar voi”, i-a întrebat El, „cine ziceţi că sunt Eu?” „Tu eşti Hristosul!” I-a răspuns Petru.

30. Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El.

31. Atunci a început să-i înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât, şi după trei zile să învie.

32. Le spunea lucrurile acestea pe faţă. Petru însă L-a luat de o parte, şi a început să-L mustre.

33. Dar Isus S-a întors şi S-a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru, şi i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.”

34. Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi, şi le-a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze.

35. Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mântui.

36. Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?

37. Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?

38. Pentru că de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.”