Reporterii Brent și Jen Nims au călătorit prin India, China și Africa de Sud pentru a filma documentare despre copiii acelor țări. Interesul lor i-a dus prin case sărăcăcioase, orfelinate, sate și biserici în care au filmat copii povestinsu-și istoriile, unele dintre acestea zdrobind inima. Persecuții, sărăcie, boli, condiții de trai inimaginabile, pericole, și tot felul de suferințe. Cu toate acestea, dincolo de ele, copiii au descoperit credința, nădejdea și dragostea.

Web site-ul www.onemillionchildren.com povestește istoriile acestor copii și arată importanța aducerii Cuvântului lui Dumnezeu la acești copii. Cuvântul are un impact pozitiv nu doar în viața lor și a familiilor lor, ci și a comunităților în care trăiesc.

Vizitarea siteului mi-a adus aminte de aspecte ale copilăriei mele. Asta, pe fundalul învățării copiilor în bisericile noastre, care este o cenușăreasă a slujbelor și o activitate trecută mereu cu vederea. Apropo, adesea școlile duminicale ale copiilor nu-s altceva decât niște „grădinițe” în care-s ținuți copiii noștri pentru a nu ne deranja pe noi sau pe păstor în timpul predicii.

Acum peste 45 de ani nu aveam școală duminicală a copiilor. Biserica baptistă în care am crescut avea o oră de școală duminicală pentru întreaga biserică; noi copiii trebuia să participăm. Nu cred că am fost o duminică în care să nu spun Cuvântul de aur. Dacă s-ar fi întâmplat să nu-l știu sau să nu-l recit, era vai de fundu´meu acasă. De asemenea, se aștepta de la noi să cântăm sau să spunem o poezie în (aproape) fiecare duminică după-masa. La rugăciunea „pe rând” când se rugau bărbații, am adormit cu o ocazie și mi-a trecut rândul. M-a trezit palma după cap a mamei. Mi-a sărit somnul pentru o viață.

Cum „l-am învățat pe Isus” fără școală duminicală a copiilor/adolescenților? Păi, în mare parte acasă. Dimineața la orele 5 ne sculam cu toții. Tata citea un text și noi ne rugam pe rând. Apoi, unii ne mai culcam, alții ne pregăteam de școală. Ăsta a fost programul nostru ani de zile! Fără întrerupere. La masă erau mereu discuții despre Biblie. Părinții ne învățau mereu cum să abordăm anumite situații de viață, sau cum să privim aspecte ale culturii, ateismului, școlii, sexuale, sau de altă natură.

Propun eu oare ca să abandonăm total școlile duminicale ale copiilor noștri? Departe de mine gândul acesta. Doar că părinții nu trebuie să uite că responsabilitatea principală de a-și învăța copiii este a lor, nu a școlii duminicale! Astfel, părinții sunt obligați să monitorizeze mereu stadiul dezvoltării spirituale a copiilor lor și să intervină imediat ce observă lipsuri. Poate că petrecerea de mai mult timp cu copiii noștri acasă în activități spirituale nu ar trebui trecută cu vederea.

Până una-alta, mergeți pe la site-ul de mai sus și implicați-vă dacă vă pune Domnul pe inimă lucrul acesta. Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător!

The Un milion de copii by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.