Cei doi frați erau foarte răi așa că părinții s-au decis să-l roage pe păstor să vorbească cu băieții. Pastorul a chemat în biroul său pe cel mai tânăr dintre cei doi, și după ce l-a fixat cu privirea preț de câteva minute, l-a întrebat pe un ton serios: „Unde este Dumnezeu?”. Băiatul îl privi țintă pe păstor, fără să zică nimic. Păstorul îl întrebă din nou, tot serios, dar cu un ton mai ridicat: „Unde este Dumnezeu?”. Băiatul continuă să tacă. La care, păstorul aproape pierzându-și sumpătul repetă întrebarea, aproape țipând: „Unde este Dumnezeu?”
Băiatul nu răspunse nici de data aceasta. Dimpotrivă, se ridică în picioare și părăsi biroul păstorului în mare grzbă. Fratele său aflat în anticamera biroului se luă după el. Îl ajuse din urmă tocmai acasă, pe când fratele mai tânăr se ascundea într-un dulap. „Care-i problema? Ce-ai pățit? Ce ți-o făcut păstorul de ai părăsit biroul lui ca o furtună?” „Să știi că suntem la mare ananghie!” răspunse frățiorul. „Dumnezeu a dispărut și păstorul crede că noi L-am ascuns!”

on 6 April, 2008 at 3:25 am #
Nu este deloc o glumă… “Ascunde-rea” lui Dumnezeu o face societatea umană de mii de ani. În timpul lui Moise era foarte simplu să ştii unde e Dumnezeu, urcai pe munte şi-L chemai. Acum societatea a învăţat să-L ascunde dibaci pentru a obţine foloase. După atât timp, cei care ştiau unde este, au murit, au murit şi cei care au cunoscut pe cei care ştiau unde este. Astăzi nu mai avem certitudini ci credinţă.
„Să știi că suntem la mare ananghie!” răspunse frățiorul. „Dumnezeu a dispărut și păstorul crede că noi L-am ascuns!”
Asta spun şi eu, foarte îngrijorat.
on 8 April, 2008 at 7:44 am #
Bibliotecaru »
credinta nu trebuie privita ca o lipsa de certitudine. Scriitorul epistolei catre Evrei spune ca credinta ESTE o mare certitudine! Dumnezeu a “disparut” de pe munte pentru a se ascunde acum dupa invierea lui Christos, in inima celor ce cred in El! Asa ca Dumnezeu nu-i departe de noi…