Capitolul 3
1. Războiul a ţinut mult între casa lui Saul şi casa lui David. David era tot mai tare, şi casa lui Saul mergea slăbind.
2. Lui David i s-au născut fii la Hebron. Întâiul lui născut a fost Amnon, din Ahinoam din Izreel;
3. al doilea, Chileab, din Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal; al treilea, Absalom, fiul Maachei, fata lui Talmai, împăratul Gheşurului;
4. al patrulea, Adonia, fiul Hagitei; al cincilea, Şefatia, fiul Abitalei;
5. şi al şaselea, Itream, din Egla, nevasta lui David. Aceştia i s-au născut lui David la Hebron.
6. În timpul războiului dintre casa lui Saul şi casa lui David, Abner a ţinut cu tărie la casa lui Saul.
7. Dar Saul avusese o ţiitoare, numită Riţpa, fata lui Aiia. Şi Iş-Boşet a zis lui Abner: „Pentru ce ai intrat la ţiitoarea tatălui meu?”
8. Abner s-a mâniat foarte rău de cuvintele lui Iş-Boşet, şi a răspuns: „Oare cap de câine sunt eu, şi ţin cu Iuda? Eu dau astăzi dovadă de bunăvoinţă faţă de casa tatălui tău Saul, faţă de fraţii şi prietenii lui, nu te-am dat în mâinile lui David, şi astăzi îmi bagi vină pentru un păcat făcut cu femeia aceasta?
9. Dumnezeu să pedepsească cu toată asprimea pe Abner, dacă nu voi face cum a jurat Domnul lui David,
10. când i-a spus că împărăţia va fi luată de la casa lui Saul, şi că scaunul de domnie al lui David va fi ridicat peste Israel şi peste Iuda, de la Dan până la Beer-Şeba”.
11. Iş-Boşet n-a îndrăznit să mai răspundă o vorbă lui Abner, pentru că se temea de el.
12. Abner a trimis soli la David, să-i spună din partea lui: „A cui este ţara? Fă legământ cu mine, şi mâna mea te va ajuta să întorci la tine pe tot Israelul”.
13. El a răspuns: „Bine! voi face legământ cu tine, dar îţi cer un lucru: să nu-mi vezi faţa decât dacă-mi vei aduce mai întâi pe Mical, fata lui Saul când vei veni la mine”.
14. Şi David a trimis soli lui Iş-Boşet, fiul lui Saul, să-i spună: „Dă-mi pe nevasta mea Mical, cu care m-am logodit pentru o sută de prepuţuri de la Filisteni”.
15. Iş-Boşet a trimis s-o ia de la bărbatul ei Paltiel, fiul lui Laiş.
16. Şi bărbatul ei a mers după ea plângând până la Bahurim. Atunci Abner i-a zis: „Pleacă, şi întoarce-te!” Şi el s-a întors.
17. Abner a stat de vorbă cu bătrânii lui Israel, şi le-a zis: „Odinioară voi doreaţi să aveţi împărat pe David;
18. puneţi-l acum, căci Domnul a zis despre el: ,Prin robul Meu David voi izbăvi pe poporul Meu Israel din mâna Filistenilor şi din mâna tuturor vrăjmaşilor lui.”
19. Abner a vorbit şi lui Beniamin, şi s-a dus să spună în auzul lui David la Hebron ce hotărâse Israel şi toată casa lui Beniamin.
20. A ajuns la David în Hebron, însoţit de douăzeci de oameni; şi David a dat un ospăţ în cinstea lui Abner şi acelor care erau cu el.
21. Abner a zis lui David: „Mă voi scula, şi voi pleca să strâng tot Israelul la domnul meu împăratul, ca să facă legământ cu tine, şi să domneşti în totul după dorinţa ta”. David a dat drumul lui Abner, care a plecat în pace.
22. Ioab şi oamenii lui David s-au întors de la urmărirea unei cete, şi au adus cu ei o mare pradă. Abner nu mai era la David în Hebron, căci David îi dăduse drumul, şi plecase în pace.
23. Când a venit Ioab cu toată ceata lui, i s-a spus: „Abner, fiul lui Ner, a venit la împărat, care i-a dat drumul, şi s-a dus în pace”.
24. Ioab s-a dus la împărat, şi a zis: „Ce ai făcut? Abner a venit la tine; pentru ce i-ai dat drumul şi l-ai lăsat să plece?
25. Tu cunoşti pe Abner, fiul lui Ner! A venit să te înşele, ca să-ţi pândească paşii, şi să ştie tot ce faci.”
26. Şi Ioab, după ce a plecat de la David, a trimis pe urmele lui Abner nişte soli care l-au adus înapoi de la fântâna fără apă Sira: David nu ştia nimic.
27. Când s-a întors Abner la Hebron, Ioab l-a tras deoparte în mijlocul porţii, ca să-i vorbească în taină, şi l-a lovit acolo în pântece şi l-a omorât, ca să răzbune moartea fratelui său Asael.
28. David a aflat apoi, şi a zis: „Nevinovat sunt eu şi împărăţia mea pe vecie, înaintea Domnului, de sângele lui Abner, fiul lui Ner.
29. Sângele acesta să cadă asupra lui Ioab şi asupra întregii case a tatălui său! Totdeauna să fie în casa lui Ioab cineva, atins de o scurgere de sămânţă sau de lepră, sau care să se reazeme în cârjă, sau să cadă ucis de sabie, sau să ducă lipsă de pâine!”
30. Astfel Ioab şi fratele său Abişai, au omorât pe Abner, pentru că omorâse pe fratele lor Asael în lupta de la Gabaon.
31. David a zis lui Ioab şi întregului popor care era cu el: „Rupeţi-vă hainele, încingeţi-vă cu saci, şi bociţi-vă înaintea lui Abner!” Şi împăratul David mergea în urma sicriului.
32. Au îngropat pe Abner la Hebron. Împăratul a ridicat glasul, şi a plâns la mormântul lui Abner, şi tot poporul plângea.
33. Împăratul a făcut următoarea cântare de jale pentru Abner, şi a zis: „Să moară Abner cum moare un mişel?
34. N-aveai nici mâinile legate, Nici picioarele puse în lanţuri Ai căzut cum cade cineva înaintea celor răi!” Şi tot poporul a plâns şi mai mult după Abner.
35. Tot poporul s-a apropiat de David ca să-l facă să mănânce ceva, cât era încă ziuă; dar David a jurat, zicând: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă voi gusta pâine sau altceva înainte de apusul soarelui!”
36. Lucrul acesta a fost cunoscut şi plăcut la tot poporul; toţi au găsit că era bine ce făcuse împăratul.
37. Tot poporul şi tot Israelul au înţeles în ziua aceea că Abner, fiul lui Ner, nu fusese ucis din porunca împăratului.
38. Împăratul a zis slujitorilor săi: „Nu ştiţi că o căpetenie, un om mare, a căzut astăzi în Israel?
39. Eu sunt încă slab, măcar că am primit ungerea împărătească; şi oamenii aceştia, fiii Ţeruiei, sunt prea puternici pentru mine. Domnul să răsplătească după răutatea lui celui ce a făcut răul!”
Capitolul 4
1. Când a auzit fiul lui Saul că Abner a murit la Hebron, mâinile i-au rămas fără putere, şi tot Israelul s-a înspăimântat.
2. Fiul lui Saul avea doi capi peste cetele de război, dintre care unul se numea Baana iar altul Recab; erau fiii lui Rimon din Beerot, dintre fiii lui Beniamin. – Căci Beerot era privit ca făcând parte din Beniamin,
3. şi Beerotiţii fugiseră la Ghitaim, unde au locuit până în ziua de azi.
4. Ionatan, fiul lui Saul, avea un fiu olog de picioare, şi în vârstă de cinci ani, când a venit din Izreel vestea morţii lui Saul şi a lui Ionatan; doica lui l-a luat şi a fugit, şi fiindcă se grăbea să fugă, a căzut şi a rămas olog; numele lui era Mefiboşet.
5. Şi fiii lui Rimon din Beerot, Recab şi Baana, s-au dus în timpul zădufului zilei în casa lui Iş-Boşet, care îşi făcea somnul de amiază.
6. Au pătruns până în mijlocul casei, dându-se drept negustori de grâu, şi l-au lovit în pântece; apoi Recab şi Baana, fratele său, au scăpat.
7. Au intrat în casă, pe când el era culcat pe pat în odaia lui de dormit, l-au lovit, l-au omorât, şi i-au tăiat capul. I-au luat capul, şi au mers toată noaptea prin câmpie.
8. Au adus capul lui Iş-Boşet la David în Hebron, şi au zis împăratului: „Iată capul lui Iş-Boşet, fiul lui Saul, vrăjmaşul tău, care voia să-ţi ia viaţa; Domnul răzbună azi pe împărat, domnul meu, împotriva lui Saul şi împotriva neamului lui.”
9. David a răspuns lui Recab şi lui Baana, fratele său, fiii lui Rimon din Beerot: „Viu este Domnul care m-a izbăvit din orice primejdie,
10. că pe cel ce a venit să-mi spună: ,Iată, Saul a murit’, şi care credea că-mi aduce o veste bună, l-am prins şi l-am omorât la Ţiclag, ca să-l răsplătesc pentru ştirea lui;
11. şi când nişte răi au ucis pe un om nevinovat în casa lui şi în patul lui, cu cât mai mult îi voi cere sângele din mâinile voastre şi vă voi nimici de pe pământ.”
12. Şi David a poruncit oamenilor lui să-i omoare; le-au tăiat mâinile şi picioarele, şi i-au spânzurat la marginea iazului din Hebron. Au luat apoi capul lui Iş-Boşet, şi l-au îngropat în mormântul lui Abner la Hebron.
Capitolul 5
1. Toate seminţiile lui Israel au venit la David, în Hebron, şi au zis: „Iată că noi suntem os din oasele tale şi carne din carnea ta.
2. Chiar odinioară, când Saul era împăratul nostru, tu povăţuiai şi strângeai pe Israel. Domnul ţi-a zis: ,Tu vei paşte pe poporul Meu Israel, şi vei fi căpetenia lui Israel.”
3. Astfel toţi bătrânii lui Israel au venit la împărat în Hebron, şi împăratul David a făcut legământ cu ei la Hebron, înaintea Domnului. Şi au uns pe David împărat peste Israel.
4. David era în vârstă de treizeci de ani când s-a făcut împărat, şi a domnit patruzeci de ani.
5. La Hebron a domnit peste Iuda şapte ani şi şase luni, şi la Ierusalim a domnit treizeci şi trei de ani peste tot Israelul şi Iuda.
6. Împăratul a mers cu oamenii lui asupra Ierusalimului împotriva Iebusiţilor, locuitorii ţării. Ei au zis lui David: „Să nu intri aici, căci şi orbii şi ologii ţi se vor împotrivi! prin aceasta voiau să spună că David nu va intra cu nici un chip aici.
7. Dar David a pus mâna pe cetăţuia Sionului: aceasta este cetatea lui David.
8. David zisese în ziua aceea: ,Oricine va bate pe Iebusiţi, să arunce în canal pe şchiopii şi pe orbii aceia care sunt vrăjmaşii lui David’ – De aceea se zice: „Orbul şi şchiopul să nu intre în casa Domnului.”
9. David s-a aşezat în cetăţuie, pe care a numit-o cetatea lui David. A făcut întărituri de jur împrejur, în afară şi înăuntrul lui Milo (Cetăţuie).
10. David ajungea tot mai mare, şi Domnul, Dumnezeul oştirilor, era cu el.
11. Hiram, împăratul Tirului, a trimis soli lui David, şi lemn de cedru şi tâmplari şi cioplitori de piatră, care au zidit o casă lui David.
12. David a cunoscut că domnul îl întărea ca împărat al lui Israel, şi că-i ridica împărăţia din pricina poporului Său Israel.
13. David şi-a mai luat ţiitoare şi neveste din Ierusalim, după ce a venit din Hebron, şi i s-au născut iarăşi fii şi fiice.
14. Iată numele celor ce i s-au născut la Ierusalim: Şamua, Şobab, Natan, Solomon,
15. Ibhar, Elişua, Nefeg, Iafia,
16. Elişama, Eliada, şi Elifelet.
17. Filistenii au aflat că David fusese uns împărat peste Israel, şi s-au suit toţi să-l caute. David, căruia i s-a dat de ştire, s-a pogorât în cetăţuie.
18. Filistenii au venit, şi s-au răspândit în valea Refaim.
19. David a întrebat pe Domnul: „Să mă sui împotriva Filistenilor? Îi vei da în mâinile mele?” Şi Domnul a zis lui David: „Suie-te, căci voi da pe Filisteni în mâinile tale.”
20. David a venit la Baal-Peraţim, unde i-a bătut. Apoi a zis: „Domnul a risipit pe vrăjmaşii mei dinaintea mea, ca nişte ape care se rup.” De aceea s-a dat locului aceluia numele Baal-Peraţim (Şesul rupturii).
21. Ei şi-au lăsat idolii acolo şi David şi oamenii lui i-au luat.
22. Filistenii s-au suit din nou, şi s-au răspândit în valea Refaim.
23. David a întrebat pe Domnul. Şi Domnul a zis: „Să nu te sui; ci ia-i pe la spate, şi mergi asupra lor în dreptul duzilor.
24. Când vei auzi un vuiet de paşi în vârfurile duzilor, atunci să te grăbeşti, căci Domnul merge înaintea ta ca să bată oştirea Filistenilor.”
25. David a făcut cum îi poruncise Domnul, şi a bătut pe Filisteni de la Gheba până la Ghezer.
Luca 14:25-35
25. Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S-a întors, şi le-a zis:
26. „Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.
27. Şi oricine nu-şi poartă crucea, şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.
28. Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească?
29. Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârşi, şi toţi cei ce-l vor vedea, să înceapă să râdă de el,
30. şi să zică: ,Omul acesta a început să zidească, şi n-a putut isprăvi.’
31. Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?
32. Altfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace.
33. Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.
34. Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta?
35. Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit, să audă.”

on 18 April, 2008 at 10:56 pm #
19. David a întrebat pe Domnul: „Să mă sui împotriva Filistenilor? Îi vei da în mâinile mele?” Şi Domnul a zis lui David: „Suie-te, căci voi da pe Filisteni în mâinile tale.
…
23. David a întrebat pe Domnul. Şi Domnul a zis: „Să nu te sui; ci ia-i pe la spate, şi mergi asupra lor în dreptul duzilor.
====================
Ce comunicare directa si personala !Stau si ma minunez .
Sa fiu sincera … tare mult as dori si eu sa comunic asa cu Dumnezeu, nu sa-i tin un monolog.
on 21 April, 2008 at 10:07 am #
damaris »
dar aşa este rugăciunea! Nu vreau să te aduc într-o stare de disperare, ci de dorinţă de a cunoaşte astfel pe Domnul şi de anticipaţie că atunci când te rogi, El nu doar „aude” ci şi comunică cu tine. Sunt convins că El o face. Îţi vorbeşte precis când îţi faci timp şi te rogi (nu când alergăm repede înaintea Domnului cu listele noastre de lucruri pe care aşteptăm să le facă DOmnul şi apoi fugim repede în drumul nostru…) şi te dedici unei conversaţii cu El. Vorbeşte gândurilor tale şi realizezi că se încinge o conversaţie. Alteori, va răspunde rugii prin alţii, prin împrejurări pe care vei înţelege că sunt răspunsul Domnului. Nu descuraja, rugăciunea ta nu este un monolog! Mă rog ca Domnul să te ajute să „auzi” şi să distingi vocea Lui. El vorbeşte „oilor” Sale negreşit!