Astăzi 1 Regi capitolele 3, 4 şi 5, Luca 20:1-26

Capitolul 3

1. Solomon s-a încuscrit cu Faraon, împăratul Egiptului. A luat de nevastă pe fata lui Faraon, şi a adus-o în cetatea lui David, până şi-a isprăvit de zidit casa lui, casa Domnului, şi zidul dimprejurul Ierusalimului.

2. Poporul nu aducea jertfe decât pe înălţimi, căci până pe vremea aceasta nu se zidise încă o casă în Numele Domnului.

3. Solomon iubea pe Domnul, şi se ţinea de obiceiurile tatălui său David. Numai că aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi.

4. Împăratul s-a dus la Gabaon să aducă jertfe acolo, căci era cea mai însemnată înălţime. Solomon a adus o mie de arderi de tot pe altar.

5. La Gabaon, Domnul S-a arătat în vis lui Solomon noaptea, şi Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau.”

6. Solomon a răspuns: „Tu ai arătat o mare bunăvoinţă faţă de robul Tău David, tatăl meu, pentru că umbla înaintea Ta în credincioşie, în dreptate şi în curăţie de inimă faţă de Tine; i-ai păstrat această mare bunăvoinţă, şi i-ai dat un fiu, care stă pe scaunul lui de domnie, cum se vede astăzi.

7. Acum Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tău să împărăţească în locul tatălui meu David; şi eu nu sunt decât un tânăr, nu sunt încercat.

8. Robul Tău este în mijlocul poporului pe care l-ai ales, popor foarte mare, care nu poate fi nici socotit, nici numărat, din pricina mulţimii lui.

9. Dă dar robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta aşa de mare la număr!”

10. Cererea aceasta a lui Solomon a plăcut Domnului.

11. Şi Dumnezeu a zis: „Fiindcă lucrul acesta îl ceri, fiindcă nu ceri pentru tine nici viaţă lungă, nici bogăţii, nici moartea vrăjmaşilor tăi, ci ceri pricepere, ca să faci dreptate,

12. voi face după cuvântul tău. Îţi voi da o inimă înţeleaptă şi pricepută, aşa cum n-a fost nimeni înaintea ta şi nu se va scula nimeni niciodată ca tine.

13. Mai mult, îţi voi da şi ce n-ai cerut: bogăţii şi slavă, aşa încât în tot timpul vieţii tale nu va fi nici un împărat ca tine.

14. Şi dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile şi poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl tău, îţi voi lungi zilele.”

15. Solomon s-a deşteptat. Acesta a fost visul. Solomon s-a întors la Ierusalim, şi s-a înfăţişat înaintea chivotului legământului Domnului. A adus arderi de tot şi jertfe de mulţumire, şi a dat un ospăţ tuturor slujitorilor lui.

16. Atunci au venit două femei curve la împărat, şi s-au înfăţişat înaintea lui.

17. Una din femei a zis: „Rogu-mă, domnul meu, eu şi femeia aceasta locuiam în aceeaşi casă, şi am născut lângă ea în casă.

18. După trei zile, femeia aceasta a născut şi ea. Locuiam împreună, nici un străin nu era cu noi în casă, nu eram decât noi amândouă.

19. Peste noapte, fiul acestei femei a murit, pentru că se culcase peste el.

20. Ea s-a sculat pe la mijlocul nopţii, a luat pe fiul meu de lângă mine, pe când dormea roaba ta, şi l-a culcat la sânul ei: iar pe fiul ei, care murise, l-a culcat la sânul meu.

21. Dimineaţa, m-am sculat să dau ţâţă copilului; şi iată că era mort. M-am uitat cu luare-aminte la el dimineaţa; şi iată că nu era fiul meu, pe care-l născusem.”

22. Cealaltă femeie a zis: „Ba nu; fiul meu este cel viu, iar fiul tău cel mort.” Dar cea dintâi a răspuns: „Ba nicidecum! fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.” Aşa au vorbit ele înaintea împăratului.

23. Împăratul a zis: „Una zice: ,Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort.’ Şi cealaltă zice: ,Ba nicidecum! fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.”

24. Apoi a adăugat: „Aduceţi-mi o sabie.” Au adus o sabie înaintea împăratului.

25. Şi împăratul a zis: „Tăiaţi în două copilul cel viu, şi daţi o jumătate uneia şi o jumătate celeilalte.”

26. Atunci femeia al cărei copil era viu, a simţit că i se rupe inima pentru copil, şi a zis împăratului: „Ah! domnul meu, dă-i mai bine ei copilul cel viu, şi nu-l omorî!” Dar cealaltă a zis: „Să nu fie nici al meu nici al tău; tăiaţi-l!”

27. Şi împăratul, luând cuvântul, a zis: „Daţi celei dintâi copilul cel viu, şi nu-l omorâţi. Ea este mama lui.”

28. Tot Israelul a auzit de hotărârea pe care o rostise împăratul. Şi s-au temut de împărat, căci au văzut că înţelepciunea lui Dumnezeu era în el, povăţuindu-l în judecăţile lui.

Capitolul 4

1. Împăratul Solomon era împărat peste tot Israelul.

2. Iată căpeteniile pe care le avea în slujba lui: Azaria, fiul preotului Ţadoc,

3. Elihoref şi Ahia, fiii lui Şişa, erau logofeţi; Iosafat, fiul lui Ahilud, era scriitor;

4. Benala, fiul lui Iehoiada, era peste oştire; Ţadoc şi Abiatar erau preoţi.

5. Azaria, fiul lui Natan, era mai mare peste îngrijitori. Zabud, fiul lui Natan era slujbaş de stat, cirac al împăratului;

6. Ahişar era mai mare peste casa împăratului; şi Adoniram, fiul lui Abda, era mai mare peste dări.

7. Solomon avea doisprezece îngrijitori peste tot Israelul. Ei îngrijeau de hrana împăratului şi a casei lui, fiecare timp de o lună din an.

8. Iată-le numele: Fiul lui Hur, în muntele lui Efraim.

9. Fiul lui Decher, la Macaţ, la Saalbim, la Bet-Şemeş, la Elon şi la Bet-Hanan.

10. Fiul lui Hesed, la Arubot; el avea Soco şi toată ţara Hefer.

11. Fiul lui Abinadab avea tot ţinutul Dorului. Tafat, fata lui Solomon, era nevasta lui.

12. Baana, fiul lui Ahilud, avea Taanac şi Meghido, şi tot Bet-Şeanul de lângă Ţartan sub Izreel, de la Bet-Şean până la Abel-Mehola, până dincolo de Iocmeam.

13. Fiul lui Gheber, la Ramot din Galaad; el avea târgurile lui Iair, fiul lui Manase, în Galaad; mai avea şi ţinutul Argob în Basan, şaizeci cetăţi mari cu ziduri şi zăvoare de aramă.

14. Ahinadab, fiul lui Ido, la Mahanaim.

15. Ahimaaţ, în Neftali. El luase de nevastă pe Basmat, fata lui Solomon.

16. Baana, fiul lui Huşai, în Aşer şi la Bealot.

17. Iosafat, fiul lui Paruah, în Isahar.

18. Şimei, fiul lui Ela, în Beniamin.

19. Gheber, fiul lui Uri, în ţara Galaadului; el avea ţinutul lui Sihon, împăratul Amoriţilor şi al lui Og, împăratul Basanului. Era un singur îngrijitor în ţara aceasta.

20. Iuda şi Israel erau în număr foarte mare, ca nisipul de pe ţărmul mării. Ei mâncau, beau şi se înveseleau.

21. Solomon mai stăpânea şi toate împărăţiile de la Râu până în ţara Filistenilor şi până la hotarul Egiptului. Ei îi aduceau daruri, şi au fost supuşi lui Solomon tot timpul vieţii lui.

22. În fiecare zi Solomon mânca: treizeci de cori de floare de făină, şi şaizeci de cori de altă făină,

23. zece boi graşi, douăzeci de boi de păscut, şi o sută de oi, afară de cerbi, căprioare, ciute şi păsări îngrăşate.

24. Stăpânea peste toată ţara de dincoace de Râu, de la Tifsah până la Gaza, peste toţi împărăţii de dincoace de Râu. Şi avea pace pretutindeni de jur împrejur.

25. Iuda şi Israel, de la Dan până la Beer-Şeba, au locuit în linişte fiecare sub via lui şi sub smochinul lui, în tot timpul lui Solomon.

26. Solomon avea patruzeci de mii de iesle pentru caii de la carele lui, şi douăsprezece mii de călăreţi.

27. Îngrijitorii îngrijeau de hrana împăratului Solomon şi a tuturor celor ce se apropiau de masa lui, fiecare în luna lui; şi nu lăsau să fie vreo lipsă.

28. Aduceau şi orz şi paie pentru armăsari şi fugari, în locul unde se afla împăratul, fiecare după poruncile pe care le primise.

29. Dumnezeu a dat lui Solomon înţelepciune, foarte mare pricepere, şi cunoştinţe multe ca nisipul de pe ţărmul mării.

30. Înţelepciunea lui Solomon întrecea înţelepciunea tuturor fiilor Răsăritului şi toată înţelepciunea Egiptenilor.

31. El era mai înţelept decât orice om, mai mult decât Etan, Ezrahitul, mai mult decât Heman, Calcol şi Darda, fiii lui Mahol; şi faima lui se răspândise printre toate neamurile, dimprejur.

32. A rostit trei mii de pilde, şi a alcătuit o mie cinci cântări.

33. A vorbit despre copaci, de la cedrul din Liban până la isopul care creşte pe zid, a vorbit de asemenea despre dobitoace, despre pasări, despre târâtoare şi despre peşti.

34. Veneau oameni din toate popoarele să asculte înţelepciunea lui Solomon, din partea tuturor împăraţilor pământului care auziseră vorbindu-se de înţelepciunea lui.

Capitolul 5

1. Hiram, împăratul Tirului, a trimis pe slujitorii săi la Solomon; căci auzise că fusese uns împărat în locul tatălui său, şi el iubise totdeauna pe David.

2. Solomon a trimis vorbă lui Hiram:

3. „Ştii că tatăl meu David n-a putut să zidească o casă Domnului, Dumnezeului lui, din pricina războaielor cu care l-au înconjurat vrăjmaşii lui, până ce Domnul i-a pus sub talpa picioarelor lui.

4. Acum Domnul, Dumnezeul meu, mi-a dat odihnă din toate părţile; nu mai am nici potrivnic, nici nenorociri!

5. Iată că am de gând să zidesc o casă Numelui Domnului, Dumnezeului meu, cum a spus Domnul tatălui meu David, zicând: ,Fiul tău, pe care-l voi pune în locul tău, pe scaunul tău de domnie, el va zidi o casă Numelui Meu.’

6. Porunceşte acum să se taie pentru mine cedri din Liban. Slujitorii mei vor fi cu ai tăi, şi-ţi voi plăti simbria slujitorilor tăi aşa cum o vei hotărî tu; căci ştii că dintre noi nimeni nu se pricepe să taie lemne ca Sidonienii.”

7. Când a auzit Hiram cuvintele lui Solomon, a avut o mare bucurie, şi a zis: „Binecuvântat să fie astăzi Domnul, care a dat lui David un fiu înţelept, drept căpetenie a acestui mare popor!”

8. Şi Hiram a trimis răspuns lui Solomon: „Am auzit ce ai trimis să mi se spună. Voi face tot ce vei vrea în ce priveşte lemnele de cedru şi lemnele de chiparos.

9. Slujitorii mei le vor pogorî din Liban la mare, şi le voi trimite pe mare în plute până la locul pe care mi-l vei arăta: acolo, voi pune să le dezlege, şi le vei lua. Ceea ce cer în schimb, este să trimiţi merinde casei mele.”

10. Hiram a dat lui Solomon lemne de cedru şi lemne de chiparos cât a voit.

11. Şi Solomon a dat lui Hiram douăzeci de mii de cori de grâu pentru hrana casei lui şi douăzeci de cori de untdelemn curat; iată ce a dat Solomon în fiecare an lui Hiram.

12. Domnul a dat înţelepciune lui Solomon, cum îi făgăduise. Între Hiram şi Solomon a fost pace, şi au făcut legământ împreună.

13. Împăratul Solomon a luat din tot Israelul oameni de corvoadă, în număr de treizeci de mii.

14. I-a trimis în Liban, câte zece mii pe lună, cu schimbul; o lună erau în Liban, şi două luni erau acasă. Adoniram era mai mare peste oamenii de corvoadă.

15. Solomon mai avea şaptezeci de mii de oameni care purtau poverile şi optzeci de mii care tăiau pietrele în munţi,

16. afară de căpeteniile, în număr de trei mii trei sute, puse de Solomon peste lucrări şi însărcinate cu privegherea lucrătorilor.

17. Împăratul a poruncit să se scoată pietre mari şi măreţe, cioplite pentru temeliile casei.

18. Lucrătorii lui Solomon, ai lui Hiram, şi Ghibliţii, le-au cioplit, şi au pregătit lemnele şi pietrele pentru zidirea casei.

Luca 20:1-26

1. Într-una din acele zile, când învăţa Isus norodul în Templu şi propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cu bătrânii,

2. şi I-au zis: „Spune-ne, cu ce putere faci Tu aceste lucruri, sau cine Ţi-a dat puterea aceasta?”

3. Drept răspuns, El le-a zis: „Am să vă pun şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi:

4. Botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni?”

5. Dar ei cugetau astfel între ei: „Dacă răspundem: ,Din cer’, va zice: ,Atunci de ce nu l-aţi crezut?’

6. Şi dacă răspundem: ,De la oameni’, tot norodul ne va ucide cu pietre; căci este încredinţat că Ioan era un prooroc.”

7. Atunci au răspuns că nu ştiu de unde venea botezul lui Ioan.

8. Şi Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.”

9. Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: „Un om a sădit o vie, a arendat-o unor vieri şi a plecat într-o altă ţară, pentru o vreme îndelungată.

10. La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut, şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

11. A mai trimis un alt rob; ei l-au bătut şi pe acela, l-au batjocorit, şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

12. A mai trimis un al treilea rob; ei l-au rănit şi pe acela, şi l-au scos afară.

13. Stăpânul viei a zis: „Ce să fac? Am să trimit pe fiul meu preaiubit; poate că îl vor primi cu cinste.”

14. Dar vierii, când l-au văzut, s-au sfătuit între ei, şi au zis: „Iată moştenitorul; veniţi să-l ucidem, ca moştenirea să fie a noastră.”

15. Şi l-au scos afară din vie, şi l-au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei?

16. Va veni, va pierde pe vierii aceia, şi via o va da altora.” Când au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!”

17. Dar Isus i-a privit drept în faţă, şi a zis: „Ce înseamnă cuvintele acestea, care au fost scrise: ,Piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului?

18. Oricine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea: şi pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera?”

19. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau să pună mâna pe El, chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.

20. Au început să pândească pe Isus; şi au trimis nişte iscoditori, care se prefăceau că sunt neprihăniţi, ca să-L prindă cu vorba şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi pe mâna puterii dregătorului.

21. Iscoditorii aceştia L-au întrebat: „Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi pe oameni drept, şi că nu cauţi la faţa oamenilor, ci-i înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr.

22. Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu?”

23. Isus le-a priceput viclenia, şi le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi?

24. Arătaţi-Mi un ban (Greceşte: dinar.). Al cui chip, şi ale cui slove sunt scrise pe el?” „Ale Cezarului” au răspuns ei.

25. Atunci El le-a zis: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.”

26. Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.