Astăzi 2 Samuel capitolele 1 şi 2, Luca 14:1-24

Capitolul 1

1. După moartea lui Saul, David, după ce bătuse pe Amaleciţi, se întorsese de două zile la Ţiclag.

2. A treia zi, a venit un om din tabăra lui Saul, cu hainele sfâşiate şi cu capul presărat cu ţărână. Când a ajuns în faţa lui David, s-a aruncat cu faţa la pământ, şi s-a închinat.

3. David i-a zis: „De unde vii?” Şi el i-a răspuns: „Am scăpat din tabăra lui Israel.”

4. David i-a zis: „Spune-mi ce s-a întâmplat?” Şi el a răspuns: „Poporul a fugit de pe câmpul de bătaie, şi un mare număr de oameni au căzut şi au pierit; chiar şi Saul şi fiul său Ionatan, au murit.”

5. David a zis tânărului care-i aducea aceste veşti: „De unde ştii că Saul şi fiul său Ionatan au murit?”

6. Şi tânărul care-i aducea aceste veşti, a răspuns: „Am venit din întâmplare pe muntele Ghilboa; şi Saul sta rezemat în suliţa lui, şi carele şi călăreţii erau aproape să-l ajungă.

7. Întorcându-se, m-a văzut şi m-a chemat. Eu am zis: ,Iată-mă!’

8. Şi el mi-a zis: ,Cine eşti?’ I-am răspuns: ,Eu sunt Amalecit.’

9. Şi a zis: ,Apropie-te dar, şi omoară-mă; căci m-a apucat ameţeala, măcar că sunt încă plin de viaţă.’

10. M-am apropiat de el, şi l-am omorât, ştiind bine că n-avea să mai rămână cu viaţă în urma înfrângerii. Am luat cununa împărătească de pe capul lui şi brăţara pe care o avea la braţ, şi le-am adus aici domnului meu.”

11. David şi-a apucat hainele şi le-a sfâşiat, şi toţi oamenii care erau lângă el au făcut acelaşi lucru.

12. Au jelit, au plâns şi au postit până seara, de durere pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru poporul Domnului, fiindcă fuseseră tăiaţi cu sabia.

13. David a zis tânărului care-i adusese aceste veşti: „De unde eşti?” Şi el a răspuns: „Sunt fiul unui străin, unui Amalecit.”

14. David i-a zis: „Cum nu ţi-a fost frică să pui mâna pe unsul Domnului şi să-l omori?”

15. Şi David a chemat pe unul din oamenii lui, şi a zis: „Apropie-te, şi omoară-l!” Omul acela a lovit pe Amalecit, care a murit.

16. Şi David i-a zis: „Sângele tău să cadă asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta, fiindcă ai zis: ,Am omorât pe unsul Domnului!”

17. Iată cântarea de jale pe care a alcătuit-o David pentru Saul şi fiul său Ionatan,

18. şi pe care a poruncit s-o înveţe copiii lui Iuda. Este numită cântarea arcului şi se află scrisă în Cartea Dreptului.

19. „Fala ta, Israele, zace ucisă pe dealurile tale! Cum au căzut vitejii!

20. Nu spuneţi lucrul acesta în Gat, nu răspândiţi vestea aceasta în uliţele Ascalonului, ca să nu se bucure fetele Filistenilor, ca să nu se laude fetelor celor netăiaţi împrejur.

21. Munţi din Ghilboa! Nici rouă, nici ploaie să nu cadă pe voi! Să nu fie pe voi nici câmpii care să dea pârgă pentru darurile de mâncare! Căci acolo au fost aruncate scuturile vitejilor, scutul lui Saul, ca şi când n-ar fi fost uns cu untdelemn.

22. De la sângele celor răniţi, de la grăsimea celor mai voinici, arcul lui Ionatan nu da înapoi niciodată, şi sabia lui Saul nu se învârtea niciodată în vânt.

23. Saul şi Ionatan, care s-au plăcut şi s-au iubit în timpul vieţii lor, n-au fost despărţiţi nici la moarte; erau mai uşori decât vulturii, mai tari decât leii.

24. Fiicele lui Israel! plângeţi pe Saul, care vă îmbrăca în stacojiu şi alte podoabe, care vă punea găteli de aur pe hainele voastre!

25. Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei! Cum a murit Ionatan pe dealurile tale!

26. Mă doare după tine, frate Ionatane! Tu erai plăcerea mea; dragostea ta pentru mine era minunată: mai presus de dragostea femeiască.

27. Cum au căzut vitejii! Cum li s-au pierdut armele!”

Capitolul 2

1. După aceea, David a întrebat pe Domnul: „Să mă sui în vreuna din cetăţile lui Iuda?” Domnul i-a răspuns: „Suie-te”. David a zis: „Unde să mă sui?” Şi Domnul a răspuns: „La Hebron”.

2. David s-a suit acolo, cu cele două neveste ale sale: Ahinoam din Izreel, şi Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal.

3. David a luat cu el şi pe oamenii care erau la el, pe fiecare cu casa lui; şi au locuit în cetăţile Hebronului.

4. Bărbaţii lui Iuda au venit, şi au uns acolo pe David ca împărat peste casa lui Iuda. Au dat de ştire lui David că oamenii din Iabesul Galaadului au îngropat pe Saul.

5. David a trimis nişte soli oamenilor din Iabesul Galaadului, să le spună: „Binecuvântaţi să fiţi de Domnul, fiindcă aţi arătat astfel bunăvoinţă faţă de Saul, stăpânul vostru, şi l-aţi îngropat!

6. Şi acum, Domnul să vă arate bunătate şi credincioşie! Vă voi face şi eu bine, pentru că v-aţi purtat astfel.

7. Să vi se întărească mâinile, şi fiţi viteji; căci stăpânul vostru Saul a murit, şi pe mine m-a uns casa lui Iuda împărat peste ea”.

8. Însă Abner, fiul lui Ner, căpetenia oştirii lui Saul, a luat pe Iş-Boşet, fiul lui Saul, şi l-a trecut la Mahanaim.

9. L-a pus împărat peste Galaad, peste Gheşuriţi, peste Izreel, peste Efraim, peste Beniamin, peste tot Israelul.

10. Iş-Boşet, fiul lui Saul, era în vârstă de patruzeci de ani, când s-a făcut împărat al lui Israel, şi a domnit doi ani. Numai casa lui Iuda a rămas lipită de David.

11. Timpul cât a domnit David la Hebron peste casa lui Iuda a fost de şapte ani şi şase luni.

12. Abner, fiul lui Ner, şi oamenii lui Iş-Boşet, fiul lui Saul, au ieşit din Mahanaim ca să meargă asupra Gabaonului.

13. Ioab, fiul Ţeruiei, şi oamenii lui David, au pornit şi ei. S-au întâlnit la iazul din Gabaon, şi s-au oprit unii dincoace de iaz, şi ceilalţi dincolo.

14. Abner a zis lui Ioab: „Să se scoale tinerii aceştia, şi să se bată înaintea noastră!” Ioab a răspuns: „Să se scoale!”

15. S-au sculat şi au înaintat în acelaşi număr, doisprezece din Beniamin, pentru Iş-Boşet, fiul lui Saul; şi doisprezece inşi ai lui David.

16. Fiecare, apucând pe potrivnicul lui de cap, i-a împlântat sabia în coastă, şi au căzut toţi deodată. Şi locul acela de lângă Gabaon, s-a numit Helcat-Haţurim (Locul Săbiilor).

17. În ziua aceea a fost o luptă foarte aprigă, în care Abner şi bărbaţii lui Israel au fost bătuţi de oamenii lui David.

18. Acolo se aflau cei trei fii ai Ţeruiei: Ioab, Abişai şi Asael. Asael era iute de picioare, ca o căprioară de câmp:

19. el a urmărit pe Abner, fără să se abată la dreapta sau la stânga.

20. Abner s-a uitat înapoi, şi a zis: „Tu eşti Asael?” Şi el a răspuns: „Eu”.

21. Abner i-a zis: „Abate-te la dreapta sau la stânga, pune mâna pe unul din tinerii aceştia, şi ia-i armele.” Dar Asael n-a vrut să se abată dinapoia lui.

22. Abner a zis iarăşi lui Asael: „Abate-te dinapoia mea; pentru ce să te lovesc şi să te trântesc la pământ? Cum voi ridica apoi faţa înaintea fratelui tău Ioab?”

23. Şi Asael n-a vrut să se abată. Atunci Abner l-a lovit în pântece cu capătul de jos al suliţei, şi suliţa a ieşit pe dinapoi. A căzut şi a murit pe loc. Toţi cei ce ajungeau în locul unde căzuse Asael mort, se opreau,

24. Ioab şi Abişai au urmărit pe Abner. Şi la asfinţitul soarelui, au ajuns la coasta Ama, care este în dreptul Ghiahului, pe drumul care duce în pustia Gabaonului.

25. Fiii lui Beniamin s-au adunat în urma lui Abner, au făcut o ceată, şi s-au oprit pe vârful unui deal.

26. Abner a chemat pe Ioab, şi a zis: „Oare mereu are să sfâşie sabia? Nu ştii că la sfârşit va fi amar? Până când vei pregeta să spui poporului să nu mai urmărească pe fraţii lui?”

27. Ioab a răspuns: „Viu este Dumnezeu că, dacă n-ai fi vorbit, poporul n-ar fi încetat până mâine dimineaţă să urmărească pe fraţii lui.”

28. Şi Ioab a sunat din trâmbiţă, şi tot poporul s-a oprit; n-au mai urmărit pe Israel şi nici nu s-au mai bătut.

29. Abner şi oamenii lui au mers toată noaptea în câmpie; au trecut Iordanul, au străbătut în întregime Bitronul, şi au ajuns la Mahanaim.

30. Ioab s-a întors de la urmărirea lui Abner, şi a adunat tot poporul: lipseau nouăsprezece inşi din oamenii lui David şi Asael.

31. Dar oamenii lui David omorâseră trei sute şaizeci de inşi din bărbaţii lui Beniamin şi ai lui Abner.

32. Au luat pe Asael, şi l-au îngropat în mormântul tatălui său la Betleem. Ioab şi oamenii lui au mers toată noaptea, şi li s-au revărsat zorile în Hebron.

Luca 14:1-24

1. Într-o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia din fruntaşii Fariseilor, ca să prânzească. Fariseii Îl pândeau de aproape.

2. Şi înaintea Lui era un om bolnav de dropică.

3. Isus a luat cuvântul, şi a zis învăţătorilor Legii şi Fariseilor: „Oare este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?”

4. Ei tăceau. Atunci Isus a luat de mână pe omul acela, l-a vindecat, şi i-a dat drumul.

5. Pe urmă, le-a zis: „Cine dintre voi, dacă-i cade copilul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată afară, în ziua Sabatului?”

6. Şi n-au putut să-I răspundă nimic la aceste vorbe.

7. Apoi, când a văzut că cei poftiţi la masă alegeau locurile dintâi, le-a spus o pildă. Şi le-a zis:

8. „Când eşti poftit de cineva la nuntă, să nu te aşezi la masă în locul dintâi; ca nu cumva, printre cei poftiţi de el, să fie altul mai cu vază decât tine,

9. şi cel ce te-a poftit şi pe tine şi pe el, să vină să-ţi zică: ,Dă locul tău omului acestuia.’ Atunci, cu ruşine, va trebui să iei locul de pe urmă.

10. Ci, când eşti poftit, du-te şi aşează-te în locul cel mai de pe urmă; pentru ca, atunci când va veni cel ce te-a poftit, să-ţi zică: ,Prietene, mută-te mai sus.’ Lucrul acesta îţi va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masă împreună cu tine.

11. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi cine se smereşte, va fi înălţat.”

12. A zis şi celui ce-L poftise: „Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei la rândul lor pe tine, şi să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut.

13. Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi.

14. Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.”

15. Unul din cei ce şedeau la masă cu El, când a auzit aceste vorbe, I-a zis; „Ferice de acela care va prânzi în Împărăţia lui Dumnezeu!”

16. Şi Isus i-a răspuns: „Un om a dat o cină mare, şi a poftit pe mulţi.

17. La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiţi: ,Veniţi, căci iată că toate sunt gata.’

18. Dar toţi, parcă fuseseră vorbiţi, au început să se dezvinovăţească. Cel dintâi i-a zis: ,Am cumpărat un ogor, şi trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierţi.’

19. Un altul a zis: ,Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog.’

20. Un altul a zis: ,Tocmai acum m-am însurat, şi de aceea nu pot veni.’

21. Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a mâniat, şi a zis robului său: ,Du-te degrabă în pieţele şi uliţele cetăţii, şi adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi.’

22. La urmă, robul a zis: ,Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit, şi tot mai este loc.’

23. Şi stăpânul a zis robului: ,Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei ce-i vei găsi, sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa.

24. Căci vă spun că nici unul din cei poftiţi, nu va gusta din cina mea.”