„În a doua lună a şcolii de asistente medicale, profesorul ne-a dat un test. Fiind o studentă conştiincioasă, am răspuns repede la fiecare dintre întrebări, dar m-am împotmolit la ultima: „Cum o cheamă pe femeia de serviciu a şcolii?” Am crezut că era un fel de glumă. O văzusem pe femeie de câteva ori: era înaltă, avea părul negru şi peste 50 de ani, dar de unde să ştiu cum o cheamă? Am dat profesorului foaia cu testul, lăsând ultima întrebare fără răspuns.
Înainte de a ieşi din sală, unul dintre colegi întrebă dacă ultima întrebare contează la notare. Profesorul a răspuns: „Absolut! În carierele voastre o să întâlniţi o mulţime de oameni. Cu toţii sunt importanţi. Ei merită atenţia voastră, chiar dacă tot ce faceţi este să le zâmbiţi sau să le spuneţi „bună ziua”.”
Nu am uitat niciodată lecţia aceea. De asemenea am aflat în aceeaşi zi că pe femeia de serviciu o chema Dorothy.

on 25 April, 2008 at 7:04 pm #
Poate fi foarte important
, un emigrant cu ceva diplome universitare ![]()
on 25 April, 2008 at 9:54 pm #
La mine e usor. Pe femeia de servici o cheama Cristina ![]()
on 27 April, 2008 at 1:45 pm #
wes »
din Romania…
on 27 April, 2008 at 1:46 pm #
Cristina »
e inalta, bruneta, … seamana cu femeia din ilustratie? ![]()
on 27 April, 2008 at 8:30 pm #
nuu, blonda, ochi albastri …. ![]()
on 30 April, 2008 at 7:50 am #
Cristina »
dupa comentarii eram sigur ca bruneta…
Ei, se mai inseala omul! Asa se infirma stereotipurile!