Am întrebat-o cu sunt ei, şi mi-a spus că bine. Că-s interesaţi de viaţa trăită în părtăşie strânsă cu Domnul şi-s bucuroşi că nu au fost infectaţi de microbul îmbogăţirii care i-a îmbolnăvit pe atâţia români. Am întrebat-o de soţul ei, şi mi-a spus că el este un om extraordinar. Nu ar vorbi de rău pe cineva nici în ruptul capului şi nici nu ar asculta vorbirea de rău despre cineva. De fapt, spunea soţia, când ea s-a căsătorit, a cerut de la Domnul un bărbat care s-o ajute să se apropie de Domnul, să ducă mântuirea până la capăt. Şi Domnul i-a ascultat 100% rugăciunea. Soţul ei este un om al lui Dumnezeu!
A fost o mărturisire care ne-a lăsat uimiţi şi pe mine şi pe soţia mea. Câte soţii mărturisesc asta despre bărbaţii lor? Dar câţi bărbaţi despre soţiile lor? Ar trebui să lăsăm să vorbească soţiile noastre şi soţii noştri…

Ce frumos! De cat timp sunt casatoriti? Cred ca Dumnezeu raspunde la rugaciuni oferindu-ne mai mult decat asteptam, doar sa avem rabdare si sa nu I-o luam inainte!
Da, e un exemplu bun si pt cei de-acasa, nu numai pt ci din diaspora. Si eu as pot spune asta despre sotia mea si cred ca o voi spune si la nunta de aur. ![]()
on 21 April, 2008 at 10:12 am #
Ema »
cred că de peste 35 de ani! Când ne-am despărţit de pe plaiurile mureşene, erau căsătoriţi deja!