PERSPECTIVE CRESTINE

Astăzi 2 Regi capitolele 10, 1  şi 12, Ioan 1:29-51

Capitolul 10

1. În Samaria erau şaptezeci de fii ai lui Ahab. Iehu a scris scrisori, şi le-a trimis la Samaria căpeteniilor din Izreel, bătrânilor, şi îngrijitorilor copiilor lui Ahab. În ele zicea:

2. „Acum, când veţi primi scrisoarea aceasta, – fiindcă aveţi cu voi pe fiii stăpânului vostru, carele şi caii, o cetate întărită şi arme, –

3. vedeţi care din fiii stăpânului vostru este cel mai bun şi mai vrednic, puneţi-l pe scaunul de domnie al tatălui său, şi luptaţi pentru casa stăpânului vostru!”

4. Ei s-au temut foarte mult, şi au zis: „Iată că doi împăraţi n-au putut să-i stea împotrivă; cum îi vom sta noi împotrivă?”

5. Şi căpetenia casei împărăteşti, căpetenia cetăţii, bătrânii, şi îngrijitorii copiilor, au trimis să spună lui Iehu: „Noi suntem slujitorii tăi, şi vom face tot ce ne vei spune; nu vom pune pe nimeni împărat, fă ce vei crede.”

6. Iehu le-a scris o a doua scrisoare, în care spunea: „Dacă sunteţi ai mei, şi dacă ascultaţi de glasul meu, luaţi capetele oamenilor acelora, fiii stăpânului vostru, şi veniţi la mine mâine la ceasul acesta, la Izreel.” Şi cei şaptezeci de fii ai împăratului erau la mai marii cetăţii, care-i creşteau.

7. Când au primit scrisoarea, au luat pe fiii împăratului, şi au tăiat pe aceşti şaptezeci de oameni; apoi le-au pus capetele în coşuri, şi le-au trimis lui Iehu, la Izreel.

8. Solul a venit să-i spună, zicând: „Au adus capetele fiilor împăratului.” Şi el a zis: „Faceţi-le două grămezi la intrarea porţii, până dimineaţă.”

9. Dimineaţa a ieşit; şi venind înaintea întregului popor, a zis: „Voi sunteţi fără vină! Eu am uneltit împotriva stăpânului meu şi l-am omorât; dar cine a lovit pe toţi aceştia?

10. Să ştiţi dar că nu va cădea nimic la pământ din cuvântul Domnului, din cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva casei lui Ahab; Domnul împlineşte ce a spus prin robul Său Ilie.”

11. Şi Iehu a lovit pe toţi cei ce mai rămăseseră din casa lui Ahab la Izreel, pe toţi mai marii lui, pe prietenii şi pe preoţii lui, şi n-a lăsat să scape nici unul.

12. Apoi s-a sculat, şi a plecat la Samaria. Când a ajuns la coliba de întâlnire a unor ciobani, pe drum,

13. Iehu a dat peste fraţii lui Ahazia, împăratul lui Iuda, şi a zis: „Cine sunteţi voi?” Ei au răspuns: „Suntem fraţii lui Ahazia, şi ne pogorâm să urăm de bine fiilor împăratului şi fiilor împărătesei.”

14. Iehu a zis: „Prindeţi-i de vii.” Şi i-au prins de vii, şi i-au tăiat în număr de patruzeci şi doi, la fântâna colibei de întâlnire. Iehu n-a lăsat să scape nici unul.

15. Plecând de acolo, a întâlnit pe Ionadab, fiul lui Recab, care venea înaintea lui. L-a întrebat de sănătate, şi i-a zis: „Inima ta este tot aşa de curată, cum este inima mea faţă de a ta?” Şi Ionadab a răspuns: „Este.” „Dacă este”, a zis Iehu, „dă-mi mâna.” Ionadab i-a dat mâna. Şi Iehu l-a suit la el în car,

16. şi a zis: „Vino cu mine, şi vei vedea râvna mea pentru Domnul.” L-a luat astfel în carul său.

17. Când a ajuns Iehu la Samaria, a ucis pe toţi cei rămaşi din Ahab în Samaria, şi i-a nimicit cu desăvârşire, după cuvântul pe care-l spusese lui Ilie Domnul.

18. Apoi a strâns tot poporul, şi le-a zis: „Ahab a slujit puţin lui Baal, Iehu însă îi va sluji mult.

19. Acum chemaţi la mine pe toţi proorocii lui Baal, pe toţi slujitorii lui şi pe toţi preoţii lui, fără să lipsească unul, căci vreau să aduc o mare jertfă lui Baal: oricine va lipsi va muri.” Iehu lucra cu viclenie, ca să omoare pe toţi slujitorii lui Baal.

20. El a zis: „Vestiţi o sărbătoare în cinstea lui Baal!” Şi au vestit-o.

21. A trimis soli în tot Israelul. Şi au venit toţi slujitorii lui Baal; n-a fost unul care să nu fi venit. Au intrat în templul lui Baal aşa încât templul lui Baal s-a umplut de la un capăt până la celălalt.

22. Iehu a zis celui ce păzea odaia cu veşmintele: „Scoate veşminte pentru toţi slujitorii lui Baal.” Şi omul acela a scos veşminte pentru ei.

23. Atunci Iehu a venit în templul lui Baal cu Ionadab, fiul lui Recab, şi a zis slujitorilor lui Baal: „Căutaţi şi vedeţi, să nu fie nici un slujitor al Domnului aici, ci să fie numai slujitori de ai lui Baal.”

24. Şi au intrat să aducă jertfe şi arderi de tot. Iehu pusese afară optzeci de oameni, şi le zisese: „Cine va lăsa să scape vreunul din oamenii pe care-i dau pe mâna voastră, va răspunde de viaţa lui cu a sa.”

25. Când au isprăvit de adus arderile de tot, Iehu a zis alergătorilor şi căpeteniilor: „Intraţi, şi loviţi-i: unul să nu iasă.” Şi i-au lovit cu ascuţişul sabiei. Alergătorii şi căpeteniile i-au aruncat acolo, şi s-au dus până la odaia din fund a templului lui Baal.

26. Au scos afară stâlpii Astarteei din casa lui Baal, şi i-au ars.

27. Au sfărâmat stâlpul lui Baal, au dărâmat şi templul lui Baal, şi l-au prefăcut într-o hazna de gunoi, care a rămas în picioare până în ziua de azi.

28. Iehu a nimicit pe Baal din mijlocul lui Israel,

29. dar nu s-a abătut de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, n-a părăsit viţeii de aur din Betel şi Dan.

30. Domnul a zis lui Iehu: „Pentru că ai adus bine la îndeplinire ce este plăcut înaintea Mea, şi ai făcut casei lui Ahab tot ce era după voia Mea, fiii tăi până la al patrulea neam vor şedea pe scaunul de domnie al lui Israel.”

31. Totuşi Iehu n-a luat seama să umble din toată inima lui în legea Domnului, Dumnezeul lui Israel; şi nu s-a abătut de la păcatele în care târâse Ieroboam pe Israel.

32. Pe vremea aceea, Domnul a început să taie câte o bucată din ţinutul lui Israel; şi Hazael i-a bătut la toate hotarele lui Israel.

33. De la Iordan, spre soare-răsare, a bătut toată ţara Galaadului, pe Gadiţi, Rubeniţi şi Manasiţi, de la Aroer, care este pe pârâul Arnon, până la Galaad şi Basan.

34. Celelalte fapte ale lui Iehu, tot ce a făcut el, şi toate isprăvile lui, nu sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?

35. Iehu a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat la Samaria. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ioahaz.

36. Iehu domnise douăzeci şi opt de ani peste Israel la Samaria.

Capitolul 11

1. Atalia, mama lui Ahazia, văzând că fiul ei a murit, s-a sculat şi a omorât pe toţi cei de neam împărătesc.

2. Dar Ioşeba fata împăratului Ioram, sora lui Ahazia, a luat pe Ioas, fiul lui Ahazia, şi l-a ridicat din mijlocul fiilor împăratului, când i-au omorât: l-a pus împreună cu doica lui în odaia paturilor. Astfel a fost ascuns de privirile Ataliei, şi n-a fost omorât.

3. A stat şase ani ascuns cu Ioşeba, în Casa Domnului. Şi în ţară domnea Atalia.

4. În anul al şaptelea, Iehoiada a trimis şi a luat pe sutaşii Cheretiţilor şi alergătorilor, şi i-a adus la el în Casa Domnului. A făcut legământ cu ei, i-a pus să jure în Casa Domnului, şi le-a arătat pe fiul împăratului.

5. Apoi le-a poruncit astfel: „Iată ce aveţi să faceţi. O treime din voi, care intră de slujbă în ziua Sabatului, să facă de strajă la casa împăratului,

6. o treime la poarta Sur, şi o treime la poarta dinapoia alergătorilor: să păziţi bine casa, aşa încât să nu lăsaţi pe nimeni să intre.

7. Celelalte două cete ale voastre, toţi cei ce ies din slujbă în ziua Sabatului, vor păzi Casa Domnului de lângă împărat;

8. să înconjuraţi pe împărat din toate părţile, fiecare cu armele în mână, şi să omorâţi pe oricine va intra în şirurile voastre; să fiţi lângă împărat când va ieşi şi când va intra.”

9. Sutaşii au îndeplinit toate poruncile pe care le dăduse preotul Iehoiada. Şi-au luat fiecare oamenii, pe cei ce intrau în slujbă şi pe cei ce ieşeau din slujbă în ziua Sabatului, şi s-au dus la preotul Iehoiada.

10. Preotul a dat sutaşilor suliţele şi scuturile care veneau de la împăratul David, şi care se aflau în Casa Domnului.

11. Alergătorii, fiecare cu armele în mână, au înconjurat pe împărat, aşezându-se de la latura dreaptă până la latura stângă a casei, lângă altar şi lângă casă.

12. Preotul a adus înainte pe fiul împăratului, şi i-a pus cununa împărătească şi mărturia. L-au pus împărat, l-au uns, şi bătând din palme, au zis: „Trăiască împăratul!”

13. Atalia a auzit vuietul alergătorilor şi poporului, şi a venit la popor în Casa Domnului.

14. S-a uitat. Şi iată că împăratul stătea pe scaunul împărătesc, după datină. Căpeteniile şi trâmbiţele erau lângă împărat: tot poporul ţării se bucura, şi sunau din trâmbiţe. Atalia şi-a sfâşiat hainele, şi a strigat: „Vânzare!” „Vânzare!”

15. Atunci preotul Iehoiada a dat următoarea poruncă sutaşilor, care erau în fruntea oştirii: „Scoateţi-o afară din şiruri, şi ucideţi cu sabia pe oricine va merge după ea.” Căci preotul zisese: „Să nu fie omorâtă în Casa Domnului!”

16. I-au făcut loc, şi s-a dus la casa împăratului pe drumul pe care intrau caii: acolo a fost omorâtă.

17. Iehoiada a făcut un legământ între Domnul, împărat şi popor, prin care ei aveau să fie poporul Domnului; a încheiat şi un legământ între împărat şi popor.

18. Tot poporul ţării a intrat în templul lui Baal, şi l-au dărâmat, i-au sfărâmat cu desăvârşire altarele şi icoanele, şi au ucis înaintea altarelor pe Matan, preotul lui Baal. Preotul Iehoiada a pus străjeri în Casa Domnului.

19. A luat pe sutaşi, pe Cheretiţi şi alergători, şi pe tot poporul ţării, au pogorât pe împărat din Casa Domnului, şi au intrat în casa împăratului, pe drumul care duce la poarta alergătorilor. Şi Ioas a şezut pe scaunul de domnie al împăraţilor.

20. Tot poporul ţării se bucura, şi cetatea era liniştită. Pe Atalia o omorâseră cu sabia în casa împăratului.

21. Ioas avea şapte ani când a ajuns împărat.

Capitolul 12

1. Ioas s-a făcut împărat în al şaptelea an al lui Iehu, şi a domnit patruzeci de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Ţibia, din Beer-Şeba.

2. Ioas a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, în tot timpul cât a urmat îndrumările preotului Iehoiada.

3. Numai, că înălţimile n-au încetat; poporul tot mai aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi.

4. Ioas a zis preoţilor: „Tot argintul închinat şi adus în Casa Domnului, argintul ieşit la numărătoare, şi anume argintul pentru răscumpărarea oamenilor, după preţuirea făcută, şi tot argintul pe care-i spune cuiva inima să-l aducă la Casa Domnului,

5. preoţii să-l ia fiecare de la cei pe care-i cunoaşte, şi să-l întrebuinţeze la dregerea casei, oriunde se va găsi ceva de dres.”

6. Dar s-a întâmplat că, în al douăzeci şi treilea an al împăratului Ioas, preoţii încă nu dreseseră stricăciunile casei.

7. Împăratul Ioas a chemat pe preotul Iehoiada şi pe ceilalţi preoţi, şi le-a zis: „Pentru ce n-aţi dres stricăciunile casei?” Acum, să nu mai luaţi argint de la cunoscuţii noştri, ci să-l daţi pentru dregerea stricăciunilor casei.”

8. Preoţii s-au învoit să nu mai ia argint de la popor, şi să nu mai fie însărcinaţi cu dregerea stricăciunilor casei.

9. Atunci preotul Iehoiada a luat o ladă, i-a făcut o gaură în capac, şi a pus-o lângă altar, la dreapta, în drumul pe unde se intra în Casa Domnului. Preoţii care păzeau pragul puneau în ea tot argintul care se aducea în Casa Domnului.

10. Când vedeau că este mult argint în ladă, se suia logofătul împăratului cu marele preot, şi strângeau şi numărau argintul care se afla în Casa Domnului.

11. Încredinţau argintul cântărit în mâinile celor însărcinaţi cu facerea lucrărilor la Casa Domnului. Şi dădeau argintul acesta teslarilor şi lucrătorilor care lucrau în Casa Domnului,

12. zidarilor şi cioplitorilor de pietre, pentru cumpărarea lemnelor şi pietrelor cioplite, trebuitoare la dregerea stricăciunilor Casei Domnului, şi pentru toate cheltuielile privitoare la stricăciunile casei.

13. Dar, cu argintul care se aducea în Casa Domnului, n-au făcut pentru Casa Domnului nici ligheane de argint, nici mucări, nici potire, nici trâmbiţe, nici un vas de aur sau de argint:

14. ci îl dădeau celor ce făceau lucrarea, ca să-l întrebuinţeze pentru dregerea Casei Domnului.

15. Nu se cerea socoteală oamenilor în mâinile cărora dădeau argintul ca să-l împartă lucrătorilor, căci lucrau cinstit.

16. Argintul jertfelor pentru vină şi al jertfelor de ispăşire nu era adus în Casa Domnului: ci era pentru preoţi.

17. Atunci Hazael, împăratul Siriei, s-a suit şi s-a bătut împotriva Gatului, şi l-a cucerit. Hazael avea de gând să se suie împotriva Ierusalimului.

18. Ioas, împăratul lui Iuda, a luat toate lucrurile închinate Domnului, şi anume ce fusese închinat Domnului de Iosafat, de Ioram şi de Ahazia, părinţii săi, împăraţii lui Iuda, ce închinase el însuşi, şi tot aurul care se găsea în vistieriile Casei Domnului şi casei împăratului. Şi a trimis totul lui Hazael, împăratul Siriei, care nu s-a suit împotriva Ierusalimului.

19. Celelalte fapte ale lui Ioas, şi tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?

20. Slujitorii lui s-au răsculat, au făcut o uneltire şi au lovit pe Ioas în casa Milo, care este la pogorâşul de la Sila.

21. Iozacar, fiul lui Şimeat, şi Iozabad, fiul lui Şomer, slujitorii lui, l-au lovit şi a murit. Apoi l-au îngropat cu părinţii săi, în cetatea lui David. Şi, în locul lui a domnit fiul său Amaţia

Ioan 1:29-51

29. A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el, şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!

30. El este Acela despre care ziceam: „După mine vine un om, care este înaintea mea, căci era înainte de mine.

31. Eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă: ca El să fie făcut cunoscut lui Israel.”

32. Ioan a făcut următoarea mărturisire: „Am văzut Duhul pogorându-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El.

33. Eu nu-L cunoşteam; dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, mi-a zis: ,Acela peste care vei vedea Duhul pogorându-Se şi oprindu-Se, este Cel ce botează cu Duhul Sfânt.’

34. Şi eu am văzut lucrul acesta, şi am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.”

35. A doua zi, Ioan stătea iarăşi cu doi din ucenicii lui.

36. Şi, pe când privea pe Isus umblând, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!”

37. Cei doi ucenici l-au auzit rostind aceste vorbe, şi au mers după Isus.

38. Isus S-a întors; şi, când i-a văzut că merg după El, le-a zis: „Ce căutaţi?” Ei I-au răspuns: „Rabi (care, tălmăcit, înseamnă: „Învăţătorule), unde locuieşti?”

39. „Veniţi de vedeţi”, le-a zis El. S-au dus şi au văzut unde locuia; şi în ziua aceea au rămas la El. Era cam pe la ceasul al zecelea.

40. Unul din cei doi, care auziseră cuvintele lui Ioan şi merseseră după Isus, era Andrei, fratele lui Simon Petru.

41. El, cel dintâi, a găsit pe fratele său Simon, şi i-a zis: „Noi am găsit pe Mesia” (care, tălmăcit înseamnă Hristos).

42. Şi l-a adus la Isus. Isus l-a privit, şi i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa”, (care, tălmăcit, înseamnă Petru).

43. A doua zi Isus a vrut să Se ducă în Galilea, şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis: „Vino după Mine.”

44. Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei şi a lui Petru.

45. Filip a găsit pe Natanael, şi i-a zis: „Noi am găsit pe Acela, despre care a scris Moise în lege, şi proorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.

46. Natanael i-a zis: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?” „Vino şi vezi!” i-a răspuns Filip.

47. Isus a văzut pe Natanael venind la El, şi a zis despre el: „Iată cu adevărat un Israelit, în care nu este vicleşug.”

48. „De unde mă cunoşti?” I-a zis Natanael. Drept răspuns Isus i-a zis: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.”

49. Natanael I-a răspuns: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!”

50. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.”

51. Apoi i-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, că, de acum încolo, veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste Fiul omului.”

Word Count: 2688

Trackback URI | Comments RSS