Astăzi 2 Regi capitolele 22 şi 23, Ioan 4:31-54

Capitolul 22

1. Iosia avea opt ani când s-a făcut împărat, şi a domnit treizeci şi unu de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Iedida, fata lui Adaia, din Boţcat.

2. El a făcut ce este bine înaintea Domnului, şi a umblat în toată calea tatălui său David; nu s-a abătut de la ea nici la dreapta, nici la stânga.

3. În anul al optsprezecelea al împăratului Iosia, împăratul a trimis în Casa Domnului pe Şafan, logofătul, fiul lui Aţalia, fiul lui Meşulam. El i-a zis:

4. „Suie-te la marele preot Hilchia, şi spune-i să strângă argintul adus în Casa Domnului, pe care l-au primit de la popor cei ce păzesc pragul.

5. Să se dea argintul acesta în mâinile meşterilor însărcinaţi cu lucrarea în Casa Domnului. Şi să-l dea celor ce lucrează la dregerea stricăciunilor Casei Domnului,

6. anume: dulgherilor, zidarilor şi pietrarilor, pentru cumpărăturile de lemn şi de pietre cioplite, trebuitoare pentru dregerea stricăciunilor casei.

7. Dar să nu li se ceară socoteala de argintul dat în mâinile lor, căci ei lucrează cinstit.”

8. Atunci marele preot Hilchia a zis lui Şafan, logofătul: „Am găsit cartea legii în Casa Domnului.” Şi Hilchia a dat cartea lui Şafan, şi Şafan a citit-o.

9. Apoi logofătul Şafan s-a dus să dea socoteală împăratului, şi a zis: „Slujitorii tăi au strâns argintul care se afla în casă, şi l-au dat în mâinile meşterilor însărcinaţi cu facerea lucrării în Casa Domnului.”

10. Şafan, logofătul, a mai spus împăratului: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte.” Şi Şafan a citit-o înaintea împăratului.

11. Când a auzit împăratul cuvintele din cartea legii, şi-a sfâşiat hainele.

12. Şi împăratul a dat porunca aceasta preotului Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Şafan, lui Acbor, fiul lui Mica, lui Şafan, logofătul, şi lui Asaia, slujitorul împăratului:

13. „Duceţi-vă şi întrebaţi pe Domnul pentru mine, pentru popor şi pentru Iuda, cu privire la cuvintele cărţii acesteia care s-a găsit; căci mare este mânia Domnului, care s-a aprins împotriva noastră, pentru că părinţii noştri n-au ascultat de cuvintele cărţii acesteia, şi n-au împlinit tot ce ne este poruncit în ea.”

14. Preotul Hilchia, Ahicam, Acbor, Şafan şi Asaia, s-au dus la proorociţa Hulda, nevasta lui Şalum, fiul lui Ticva, fiul lui Harhas, păzitorul veşmintelor. Ea locuia la Ierusalim, în cealaltă mahala a cetăţii. După ce i-au vorbit,

15. ea le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Spuneţi omului care v-a trimis la mine:

16. ,Aşa vorbeşte Domnul: ,Iată, voi trimite nenorociri asupra locului acestuia şi asupra locuitorilor lui, după toate cuvintele cărţii, pe care a citit-o împăratul lui Iuda.

17. Pentru că M-au părăsit şi au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate lucrărilor mâinilor lor, mânia Mea s-a aprins împotriva locului acestuia, şi nu se va stinge.’

18. Dar să spuneţi împăratului lui Iuda, care v-a trimis să întrebaţi pe Domnul: ,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre cuvintele pe care le-ai auzit:

19. ,Pentru că ţi s-a mişcat inima, pentru că te-ai smerit înaintea Domnului când ai auzit ce am spus împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, care vor ajunge de spaimă şi de blestem, şi pentru că ţi-ai sfâşiat hainele, şi ai plâns înaintea Mea, şi Eu am auzit, – zice Domnul. –

20. De aceea, iată, te voi adăuga la părinţii tăi, vei fi adăugat în pace în mormântul tău, şi nu-ţi vor vedea ochii toate nenorocirile pe care le voi aduce asupra locului acestuia”, Ei au adus împăratului răspunsul acesta.

Capitolul 23

1. Împăratul Iosia a strâns la el pe toţi bătrânii lui Iuda şi ai Ierusalimului.

2. Apoi s-a suit în Casa Domnului, cu toţi bărbaţii lui Iuda şi cu toţi locuitorii Ierusalimului, preoţii, proorocii, şi tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare. A citit înaintea lor toate cuvintele din cartea legământului, pe care o găsiseră în Casa Domnului.

3. Împăratul stătea pe scaunul lui împărătesc, şi a făcut legământ înaintea Domnului, îndatorindu-se să urmeze pe Domnul, şi să păzească poruncile, învăţăturile şi legile Lui, din toată inima şi din tot sufletul lui, ca să împlinească astfel cuvintele legământului acestuia, scrise în cartea aceasta. Şi tot poporul a intrat în legământ.

4. Împăratul a poruncit marelui preot Hilchia, preoţilor de al doilea rând, şi celor ce păzeau pragul, să scoată din Templul Domnului toate sculele care fuseseră făcute pentru Baal, pentru Astartea, şi pentru toată oştirea cerurilor; şi le-a ars afară din Ierusalim, în ogoarele Chedronului, şi a pus să le ducă cenuşa la Betel.

5. A izgonit pe preoţii idolilor, puşi de împăraţii lui Iuda să ardă tămâie pe înălţimi în cetăţile lui Iuda şi în împrejurimile Ierusalimului, şi pe cei ce aduceau tămâie lui Baal, soarelui, lunii, zodiilor şi întregii oştiri a cerurilor.

6. A scos din Casa Domnului idolul Astareteei, şi l-a dus afară din Ierusalim, la pârâul Chedron; l-a ars la pârâul Chedron şi l-a prefăcut în cenuşă, iar cenuşa i-a aruncat-o pe mormintele copiilor poporului.

7. A dărâmat casele sodomiţilor care erau în Casa Domnului, şi unde femeile împleteau corturi pentru Astartea.

8. A adus pe toţi preoţii din cetăţile lui Iuda; a pângărit înălţimile unde ardeau preoţii tămâie, de la Gheba până la Beer-Şeba; şi a dărâmat înălţimile de la porţi, cea care era la intrarea porţii lui Iosua, căpetenia cetăţii, şi cea care era la stânga porţii cetăţii.

9. Totuşi, preoţii înălţimilor nu se suiau la altarul Domnului în Ierusalim, ci mâncau azimi în mijlocul fraţilor lor.

10. Împăratul a pângărit Tofetul în valea fiilor lui Hinom, ca nimeni să nu-şi mai treacă fiul sau fiica prin foc în cinstea lui Moloh.

11. A îndepărtat de la intrarea casei Domnului caii, pe care împăraţii lui Iuda îi închinaseră soarelui, lângă odaia dregătorului Netan-Melec, care locuia în mahala; şi a ars în foc carele soarelui.

12. Împăratul a dărâmat altarele de pe acoperişul odăii de sus a lui Ahaz, pe care le făcuseră împăraţii lui Iuda, şi altarele pe care le făcuse Manase în cele două curţi ale Casei Domnului; după ce le-a sfărâmat şi le-a luat de acolo, le-a aruncat ţărâna în pârâul Chedron.

13. Împăratul a pângărit înălţimile care erau în faţa Ierusalimului, pe partea dreaptă a muntelui Pierzării, şi pe care le zidise Solomon, împăratul lui Israel, Astarteei, urâciunea Sidonienilor, lui Chemoş, urâciunea Moabului, şi lui Milcom, urâciunea fiilor lui Amon.

14. A sfărâmat stâlpii idoleşti şi a dărâmat Astarteele, şi locul lor l-a umplut cu oase omeneşti.

15. A dărâmat şi altarul de la Betel, şi înălţimea făcută de Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască; a ars înălţimea şi a prefăcut-o în ţărână, şi a ars idolul Astarteei.

16. Iosia, întorcându-se şi văzând mormintele care erau acolo în munte, a trimis să ia oasele din morminte, şi le-a ars pe altar şi l-a pângărit, după cuvântul Domnului, rostit prin omul lui Dumnezeu, care vestise aceste lucruri.

17. El a zis: „Ce este mormântul acesta pe care-l văd?” Oamenii din cetate i-au răspuns: „Este mormântul omului lui Dumnezeu, care a venit din Iuda, şi a strigat împotriva altarului din Betel lucrurile acestea pe care le împlineşti tu.”

18. Şi el a zis: „Lăsaţi-l; nimeni să nu-i mişte oasele!” Astfel, au păstrat oasele lui împreună cu ale proorocului care venise din Samaria.

19. Iosia a mai înlăturat toate templele idoleşti ale înălţimilor care se aflau în cetăţile Samariei, şi pe care le făcuseră împăraţii lui Israel ca să mânie pe Domnul; a făcut cu ele întocmai cum făcuse în Betel.

20. A junghiat pe altare pe toţi preoţii înălţimilor, care erau acolo, şi a ars pe ele oase de oameni. Apoi s-a întors la Ierusalim.

21. Împăratul a dat următoarea poruncă întregului popor: „Prăznuiţi Paştele în cinstea Domnului, Dumnezeului vostru, cum este scris în această carte a legământului.”

22. Paşte ca acestea nu se prăznuiseră din vremea când judecau judecătorii pe Israel şi în tot timpul împăraţilor lui Israel şi împăraţilor lui Iuda.

23. Ci abia în al optsprezecelea an al împăratului Iosia s-au prăznuit aceste Paşte în cinstea Domnului, la Ierusalim.

24. Mai mult, Iosia a stârpit pe cei ce chemau duhurile, pe cei ce spuneau viitorul, terafimii, idolii, şi toate urâciunile care se vedeau în ţara lui Iuda şi la Ierusalim, ca să împlinească astfel cuvintele legii, scrise în cartea pe care o găsise preotul Hilchia în Casa Domnului.

25. Înainte de Iosia, n-a fost nici un împărat care să se întoarcă la Domnul, ca el, din toată inima, din tot sufletul şi din toată puterea lui, întocmai după toată legea lui Moise; şi chiar după el, n-a fost nici unul ca el.

26. Totuşi Domnul nu S-a întors din iuţimea mâniei Lui celei mari, de care era aprins împotriva lui Iuda, din pricina tuturor celor ce făcuse Manase ca să-L mânie.

27. Şi Domnul a zis: „Voi lepăda şi pe Iuda dinaintea Mea, cum am lepădat pe Israel, şi voi lepăda cetatea aceasta a Ierusalimului, pe care o alesesem, şi casa despre care zisesem: ,Acolo va fi Numele Meu.”

28. Celelalte fapte ale lui Iosia, şi tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?

29. Pe vremea sa, Faraon Neco, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva împăratului Asiriei, la râul Eufratului. Împăratul Iosia i-a ieşit înainte; şi Faraon l-a omorât la Meghido, cum l-a văzut.

30. Slujitorii lui l-au luat mort într-un car; l-au adus din Meghido la Ierusalim, şi l-au îngropat în mormântul său. Şi poporul ţării a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia: ei l-au uns, şi l-au făcut împărat în locul tatălui său.

31. Ioahaz avea douăzeci şi trei de ani când s-a făcut împărat, şi a domnit trei luni la Ierusalim. Mama sa se chema Hamutal, fata lui Ieremia, din Libna.

32. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuseră părinţii lui.

33. Faraon Neco l-a pus în lanţuri la Ribla, în ţara Hamatului, ca să nu mai domnească la Ierusalim; şi a pus asupra ţării o gloabă de o sută de talanţi de argint şi de un talant de aur.

34. Şi Faraon Neco a pus împărat pe Eliachim, fiul lui Iosia, în locul tatălui său Iosia, şi i-a schimbat numele în Ioiachim. A luat pe Ioahaz, care a mers în Egipt şi a murit acolo.

35. Ioiachim a dat lui Faraon argintul şi aurul; dar a trebuit să pună bir asupra ţării ca să scoată argintul acesta, cerut de Faraon; a hotărât partea fiecăruia, şi a cerut de la poporul ţării argintul şi aurul pe care trebuia să-l dea lui Faraon Neco.

36. Ioiachim avea douăzeci şi cinci de ani când a ajuns împărat, şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Mama sa se chema Zebuda, fata lui Pedaia, din Ruma.

37. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuseră părinţii săi.

Ioan 4:31-54

31. În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce, şi ziceau: „Învăţătorule, mănâncă!”

32. Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare, pe care voi n-o cunoaşteţi.”

33. Ucenicii au început să-şi zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?”

34. Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis, şi să împlinesc lucrarea Lui.

35. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii, şi priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriş.

36. Cine seceră, primeşte o plată, şi strânge rod pentru viaţa veşnică; pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure în acelaşi timp.

37. Căci în această privinţă, este adevărată zicerea: ,Unul seamănă, iar altul seceră’.

38. Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit; alţii s-au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor.”

39. Mulţi Samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.”

40. Când au venit Samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile.

41. Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui.

42. Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine, şi ştim că acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.”

43. După aceste două zile, Isus a plecat de acolo, ca să se ducă în Galilea.

44. Căci El însuşi spusese că un prooroc nu este preţuit în patria sa.

45. Când a ajuns în Galilea, a fost primit bine de Galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci fuseseră şi ei la praznic.

46. Isus S-a întors deci în Cana din Galilea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaş împărătesc, al cărui fiu era bolnav.

47. Slujbaşul acesta a aflat că Isus venise din Iudea în Galilea, s-a dus la El, şi L-a rugat să vină şi să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte.

48. Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu nici un chip nu credeţi!”

49. Slujbaşul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuţul meu.”

50. „Du-te”, i-a zis Isus, „fiul tău trăieşte.” Şi omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus, şi a pornit la drum.

51. Pe când se pogora el, l-au întâmpinat robii lui, şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte.

52. El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.”

53. Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăieşte”. Şi a crezut el şi toată casa lui.

54. Acesta este iarăşi al doilea semn, făcut de Isus, după ce S-a întors din Iudea în Galilea.

Viewed 11 times by 9 viewers