Daca imi dati voie, aici nu sunt de acord cu autorul. Nu stiu cine este, dar probabil cartea e de genul “omul si succesul”. Biblia ne spune ca schimbarea o face Duhul Sfant in om, Dumnezeu schimba inima omului, si in urma acestei nasteri din nou apar si roadele schimbarii. Daca schimbarea vine auto-impusa din patrea omului, eu cred ca nu e nici de durata si nici o adevarata transformare. E doar o masca, o atitudine, o aparenta.

@Violeta:
este adevărat că Domnul produce schimbarea. Dar omul „se lasă” schimbat. Şi, câteodată, credinţa mai acţionează şi ca şi cum ar avea lucrurile pe care le crede! (Marcu 11:24 De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea; 1 Ioan 5:15 Şi dacă ştim că ne ascultă, orice i-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut; etc). Într-un anume sens, noi „participăm” la schimbare. Dar, într-adevăr John C Maxwell are şi „tente” moştenite din „evanghelia succesului”. Cercetaţi toate… păstraţi ce este bun…

da, dupa fructele lor ii vesti cunoaste…

Daca nu am sti la ce face referire autorul, aceasta ar suna ca behaviorism. Dar nu este asa.
Transformarea de statut/pozitie ne este asigurata de acceptarea persoanei Domnului Isus, a lucrarii Sale de la Calvar.

Natura noua are cerinte noi care se cer exprimate imperativ prin… caracter. Caracterul este atitudinal, exprimat prin comportament. Duhul Sfant este Cel care initiaza si energizeaza trairea sfanta.

Daca traiti prin Duhul sa si umblati in Duhul… Prin Duhul omorati faptele firii pamantesti…

.
Aceasta inseamna atat conduita cat si comportament (comportamentul este inclus in conduita).

Textul meu preferat in acest sens se afla in a 2-a epistola a lui Petru, capitolul 1, versetele 3-12 -> “De aceea dati-va si voi toate silintele…”

Imi place urmatoarea imagine bazata pe Scriptura:
- actioneaza pe baza a ceea ce esti in Christos.
De altfel, dinamica celui nascut din nou este data de: “Cãci firea pãmânteascã pofteste împotriva Duhului, si Duhul împotriva firii pãmântesti: sunt lucruri potrivnice unele altora, asa cã nu puteti face tot ce voiti. “, iar ca sa faci ceea ce doreste firea noua inseamna conflict, opozitie cu firea veche, deci lupta, efort

@Violeta:
in ultima instanta, ramin fructele. Mă gândeam zilele astea dacă şi Domnul „mănâncă” din roada noastră, sau numai oamenii!? Ce crezi?

Pety:
Poziţia ni se schimbă înainte ca să ni se schimbe faptele, nu-i aşa? Şi cred că fără „silinţele” noastre, faptele nu ni se vor schimba nicodată.

Ei, stiti mai bine ca mine, sunteti teolog.
Evident, fara schimbarea pozitiei vorbim de “dresaj”, nu de transformarea caracterului.

Vorbind de nastere din nou vorbim de o lucrare supranaturala. Abea apoi, bazati pe aceasta lucrare, suntem indemnati sa umblam (dupa ce evident traim - adica existam) prin Duhul si sa fim plini de Duh.

@pety:
era o provocare… sa spui mai multe!

Cred ca Domnul este slavit prin fructele noastre care-i sunt pe plac, iar pentru celelalte se bucura cel rau, asa cum a procedat si in cazul lui Iov. Uite, daca aveti timp, e un articol despre Iov pe blog, la http://shalomshalom.wordpress.com/2008/01/27/cartea-lui-iov/