PERSPECTIVE CRESTINE

Astăzi 1 Cronici capitolele 13, 14 şi 15, Ioan 7:1-27

Capitolul 13

1. David a ţinut sfat cu căpeteniile peste mii şi peste sute, cu toţi mai marii.

2. Şi David a zis întregii adunări a lui Israel: „Dacă găsiţi cu cale, şi dacă lucrul acesta vine de la Domnul, Dumnezeul nostru, să trimitem în toate părţile la fraţii noştri care au rămas în toate ţinuturile lui Israel, şi la preoţi şi Leviţi în cetăţile şi împrejurimile lor, ca să se strângă la noi,

3. şi să aducem la noi chivotul Dumnezeului nostru, căci nu ne-am mai îngrijit de el de pe vremea lui Saul.”

4. Toată adunarea a hotărât să facă aşa, căci lucrul acesta a părut bun întregului popor.

5. David a strâns pe tot Israelul, de la Şilhor în Egipt, până la intrarea Hamatului, ca să aducă din Chiriat-Iearim chivotul lui Dumnezeu.

6. Şi David, împreună cu tot Israelul, s-a suit la Baala, la Chiriat-Iearim, care este al lui Iuda, ca să ridice de acolo chivotul lui Dumnezeu, înaintea căruia este chemat Numele Domnului care stă între heruvimi.

7. Au pus într-un car nou chivotul lui Dumnezeu, pe care l-au luat din casa lui Abinadab: Uza şi Ahio cârmuiau carul.

8. David şi tot Israelul jucau înaintea lui Dumnezeu cu toată puterea lor, cântând şi zicând din harfe, din lăute, din tobe, din chimvale şi din trâmbiţe.

9. Când au ajuns la aria lui Chidon, Uza a întins mâna să apuce chivotul, pentru că boii erau să-l răstoarne.

10. Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Uza, şi Domnul l-a lovit, pentru că întinsese mâna pe chivot. Uza a murit acolo înaintea lui Dumnezeu.

11. David s-a mâniat că Domnul făcuse o spărtură, lovind pe Uza cu o asemenea pedeapsă. De aceea locul acesta a fost numit până în ziua de azi Pereţ-Uza.

12. David s-a temut de Dumnezeu în ziua aceea, şi a zis: „Cum să aduc chivotul lui Dumnezeu la mine?”

13. David n-a tras chivotul la el în cetatea lui David, ci l-a dus în casa lui Obed-Edom din Gat.

14. Chivotul lui Dumnezeu a rămas trei luni la familia lui Obed-Edom, în casa lui. Şi Domnul a binecuvântat casa lui Obed-Edom şi tot ce era al lui.

Capitolul 14

1. Hiram, împăratul Tirului, a trimis soli lui David, şi lemn de cedru şi cioplitori de piatră şi tâmplari, să-i zidească o casă.

2. David a cunoscut că Domnul îl întărea ca împărat al lui Israel, şi că împărăţia lui s-a înălţat foarte mult, din pricina poporului Său Israel.

3. David a mai luat neveste şi la Ierusalim: şi a mai născut fii şi fiice.

4. Iată numele celor ce i s-au născut la Ierusalim; Şamua, Şobab, Natan, Solomon,

5. Ibhar, Elişua, Elfelet,

6. Noga, Nefeg, Iafia,

7. Elişama, Beeliada şi Elifelet.

8. Filistenii au auzit că David fusese uns împărat peste tot Israelul, şi s-au suit cu toţii să-l caute. David a fost înştiinţat de acest lucru, şi le-a ieşit înainte.

9. Filistenii au venit, şi s-au răspândit în valea Refaimiţilor.

10. David a întrebat pe Dumnezeu, zicând: „Să mă sui împotriva Filistenilor, şi îi vei da în mâinile mele?” Şi Domnul i-a zis: „Suie-te, şi-i voi da în mâinile tale.”

11. S-au suit la Baal-Peraţim, unde David i-a bătut. Apoi a zis: „Dumnezeu a risipit pe vrăjmaşii mei prin mâna mea, ca pe nişte ape care se scurg. De aceea s-a dat locului acestuia numele Baal-Peraţim.

12. Ei şi-au lăsat acolo dumnezeii, care au fost arşi în foc, după porunca lui David.

13. Filistenii s-au răspândit din nou în vale.

14. David a întrebat iarăşi pe Dumnezeu. Şi Dumnezeu i-a zis: „Să nu te sui după ei; întoarce-te de la ei, şi mergi asupra lor prin faţa duzilor.

15. Când vei auzi un vuiet de paşi în vârfurile duzilor, atunci să ieşi la luptă, căci Dumnezeu merge înaintea ta, ca să bată oastea Filistenilor.”

16. David a făcut cum îi poruncise Dumnezeu, şi oastea Filistenilor a fost bătută de la Gabaon până la Ghezer.

17. Faima lui David s-a răspândit în toată ţara, şi Domnul l-a făcut de temut pentru toate neamurile.

Capitolul 15

1. David şi-a zidit case în cetatea lui David; a pregătit un loc chivotului lui Dumnezeu, şi a ridicat un cort pentru el.

2. Atunci David a zis: „Chivotul lui Dumnezeu nu trebuie purtat decât de Leviţi, căci pe ei i-a ales Domnul să ducă chivotul lui Dumnezeu şi să-I slujească pe vecie.

3. Şi David a strâns tot Israelul la Ierusalim ca să suie chivotul Domnului la locul pe care i-l pregătise.

4. David a strâns pe fiii lui Aaron şi pe Leviţi:

5. din fiii lui Chehat: pe căpetenia Uriel şi pe fraţii săi, o sută douăzeci;

6. din fiii lui Merari: pe căpetenia Asaia şi pe fraţii săi, două sute douăzeci;

7. din fiii lui Gherşom: pe căpetenia Ioel şi pe fraţii săi, o sută treizeci;

8. din fiii lui Eliţafan: pe căpetenia Semaia şi pe fraţii săi, două sute;

9. din fiii lui Hebron, pe căpetenia Eliel şi pe fraţii săi, optzeci;

10. din fiii lui Uziel, pe căpetenia Aminadab şi pe fraţii săi, o sută doisprezece.

11. David a chemat pe preoţii Ţadoc şi Abiatar, şi pe Leviţii Uriel, Asaia, Ioel, Şemaia, Eliel şi Aminadab.

12. Şi le-a zis: „Voi sunteţi capii de familie ai Leviţilor, sfinţiţi-vă, voi şi fraţii voştri, şi suiţi chivotul Domnului, Dumnezeului lui Israel, la locul pe care i l-am pregătit.

13. Pentru că n-aţi fost întâiaşi dată, de aceea ne-a lovit Domnul Dumnezeul nostru, căci nu L-am căutat după lege.”

14. Preoţii şi Leviţii s-au sfinţit ca să suie chivotul Domnului, Dumnezeului lui Israel.

15. Fiii Leviţilor au dus chivotul lui Dumnezeu pe umeri cu nişte drugi, cum poruncise Moise, după cuvântul Domnului.

16. Şi David a zis căpeteniilor Leviţilor să aşeze pe fraţii lor cântăreţi cu instrumente de muzică, cu lăute, harfe şi ţimbale, şi să sune din ele cântări răsunătoare, în semn de bucurie.

17. Leviţii au aşezat pe Heman, fiul lui Ioel; dintre fraţii lui, pe Asaf, fiul lui Berechia; şi dintre fiii lui Merari, fraţii lor, pe Etan, fiul lui Cuşaia;

18. apoi împreună cu ei pe fraţii lor de a doua mână: pe Zaharia, Ben, Iaaziel, Şemiramot, Iehiel, Uni, Eliab, Benaia, Maaseia, Matitia, Elifele şi Micneia, şi Obed-Edom şi Ieiel, uşieri.

19. Cântăreţii Heman, Asaf şi Etan aveau ţimbale de aramă, ca să sune din ele.

20. Zaharia, Aziel, Şemiramot, Iehiel, Uni, Eliab, Maaseia şi Benaia aveau lăute pe alamot;

21. şi Matitia, Elifele, Micneia, Obed-Edom, Ieiel şi Azazia, aveau harfe cu opt coarde, ca să sune tare.

22. Chenania, căpetenia muzicii între Leviţi, cârmuia muzica, fiindcă era meşter.

23. Berechia şi Elcana erau uşierii chivotului.

24. Şebania, Iosafat, Netaneel, Amasai, Zaharia, Benaia şi Eliezer, preoţii, sunau din trâmbiţe înaintea chivotului lui Dumnezeu. Obed-Edom şi Iehia erau uşierii chivotului.

25. David, bătrânii lui Israel, şi căpeteniile miilor au pornit astfel să suie chivotul legământului Domnului de la casa lui Obed-Edom, în mijlocul bucuriei.

26. Când a ajutat Dumnezeu pe Leviţi să ridice chivotul legământului Domnului, au jertfit şapte viţei şi şapte berbeci.

27. David era îmbrăcat cu o manta de in subţire; tot aşa erau îmbrăcaţi toţi Leviţii, care duceau chivotul, cântăreţii, şi Chenania, căpetenia muzicii între cântăreţi, şi David avea pe el un efod de in.

28. Tot Israelul a suit chivotul legământului Domnului cu strigăte de bucurie, cu sunete de goarne, de trâmbiţe, şi de chimvale, şi făcând să răsune lăutele şi harfele.

29. Pe când intra în cetatea lui David chivotul legământului Domnului, Mical, fata lui Saul, se uita pe fereastră, şi când a văzut pe împăratul David sărind şi jucând, l-a dispreţuit în inima ei.

Ioan 7:1-27

1. După aceea, Isus străbătea Galilea; nu voia să stea în Iudea, pentru că Iudeii căutau să-L omoare.

2. Şi praznicul Iudeilor, praznicul zis al Corturilor, era aproape.

3. Fraţii Lui I-au zis: „Pleacă de aici, şi du-Te în Iudea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările, pe care le faci.

4. Nimeni nu face ceva în ascuns, când caută să se facă cunoscut: dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii.”

5. Căci nici fraţii Lui nu credeau în El.

6. Isus le-a zis: „Vremea Mea n-a sosit încă, dar vouă vremea totdeauna vă este prielnică.

7. Pe voi lumea nu vă poate urî; pe Mine Mă urăşte, pentru că mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele.

8. Suiţi-vă voi la praznicul acesta; Eu încă nu Mă sui la praznicul acesta, fiindcă nu Mi s-a împlinit încă vremea.”

9. După ce le-a spus aceste lucruri, a rămas în Galilea.

10. După ce s-au suit fraţii Lui la praznic, S-a suit şi El, dar nu pe faţă, ci cam pe ascuns.

11. Iudeii Îl căutau în timpul praznicului, şi ziceau: „Unde este?”

12. Noroadele vorbeau mult în şoaptă despre El. Unii ziceau: „Este un om bun.” Alţii ziceau: „Nu, ci duce norodul în rătăcire.”

13. Totuşi, de frica Iudeilor, nimeni nu vorbea de El pe faţă.

14. Pe la jumătatea praznicului, Isus S-a suit la Templu. Şi învăţa norodul.

15. Iudeii se mirau, şi ziceau: „Cum are omul acesta învăţătură, căci n-a învăţat niciodată?”

16. Isus le-a răspuns: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine.

17. Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu, sau dacă Eu vorbesc de la Mine.

18. Cine vorbeşte de la sine, caută slava lui însuşi; dar cine caută slava Celui ce l-a trimis, acela este adevărat, şi în el nu este strâmbătate.

19. Oare nu v-a dat Moise Legea? Totuşi nimeni din voi nu ţine Legea. De ce căutaţi să Mă omorâţi?”

20. Norodul I-a răspuns: „Ai drac. Cine caută să Te omoare?”

21. Drept răspuns, Isus le-a zis: „O lucrare am făcut, şi toţi vă miraţi de ea.

22. Moise v-a dat porunca privitoare la tăierea împrejur – nu că ea vine de la Moise, ci de la patriarhi – şi voi tăiaţi împrejur pe om în ziua Sabatului.

23. Dacă un om primeşte tăierea împrejur în ziua Sabatului, ca să nu se calce Legea lui Moise, de ce turbaţi de mânie împotriva Mea, pentru că am însănătoşat un om întreg în ziua Sabatului?

24. Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate.”

25. Nişte locuitori din Ierusalim ziceau: „Nu este El acela, pe care caută ei să-L omoare?

26. Şi totuşi, iată că vorbeşte pe faţă, şi ei nu-I zic nimic! Nu cumva, în adevăr, cei mai mari vor fi cunoscut că El este Hristosul?

27. Dar noi ştim de unde este omul acesta; însă, când va veni Hristosul, nimeni nu va şti de unde este.”

Word Count: 1696

Trackback URI | Comments RSS