Astăzi 1 Cronici capitolele 16, 17 şi 18, Ioan 7:28-53

Capitolul 16

1. După ce au adus chivotul lui Dumnezeu, l-au pus în mijlocul cortului pe care-l întinsese David pentru el, şi au adus înaintea lui Dumnezeu arderi de tot şi jertfe de mulţumiri.

2. Când a isprăvit David de adus arderile de tot şi jertfele de mulţumiri, a binecuvântat poporul în Numele Domnului.

3. Apoi a împărţit tuturor celor din Israel bărbaţi şi femei, fiecăruia câte o pâine, o bucată de carne şi o turtă de stafide.

4. A dat Leviţilor sarcina să facă slujba înaintea chivotului Domnului, să cheme, să laude şi să slăvească pe Domnul, Dumnezeul lui Israel.

5. Aceştia erau: Asaf, căpetenia; Zaharia, al doilea după el, Ieiel, Şemiramot, Iehiel, Matitia, Eliab, Benaia, Obed-Edom şi Ieiel. Ei aveau instrumente de muzică, alăute şi harfe, şi Asaf suna din ţimbale.

6. Preoţii Benaia şi Iahaziel sunau mereu din trâmbiţe înaintea chivotului legământului lui Dumnezeu.

7. În ziua aceea David a însărcinat pentru întâiaşi dată pe Asaf şi fraţii săi să vestească laudele Domnului.

8. Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui: faceţi cunoscut printre popoare faptele Lui înalte!

9. Cântaţi, cântaţi în cinstea Lui! Vorbiţi despre toate minunile Lui!

10. Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfânt! Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul!

11. Căutaţi pe Domnul şi sprijinul Lui, căutaţi necurmat Faţa Lui!

12. Aduceţi-vă aminte de minunile pe care le-a făcut, de minunile Lui şi de judecăţile rostite de gura Lui,

13. voi, sămânţa lui Israel, robul Său, copiii lui Iacov, aleşii Lui!

14. Domnul este Dumnezeul nostru; judecăţile Lui se împlinesc pe tot pământul.

15. Aduceţi-vă aminte totdeauna de legământul Său; de făgăduinţele Lui, făcute pentru o mie de neamuri de oameni,

16. de legământul pe care l-a făcut cu Avraam, şi de jurământul pe care l-a făcut lui Isaac;

17. El l-a făcut o lege pentru Iacov, un legământ veşnic pentru Israel,

18. zicând: „Îţi voi da ţara Canaanului, ca moştenire care v-a căzut la împărţeală.”

19. Ei erau puţini la număr atunci, foarte puţini la număr, şi străini în ţara aceea.

20. Şi mergeau de la un neam la altul, şi de la o împărăţie la un alt popor;

21. dar El n-a îngăduit nimănui să-i asuprească, şi a pedepsit împăraţi din pricina lor,

22. zicând: „Nu vă atingeţi de unşii Mei, şi nu faceţi nici un rău proorocilor mei!

23. Cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului! Vestiţi din zi în zi mântuirea Lui;

24. povestiţi printre neamuri slava Lui, printre toate popoarele minunile Lui!

25. Căci Domnul este mare şi foarte vrednic de laudă, El este de temut mai presus de toţi dumnezeii;

26. căci toţi dumnezeii popoarelor sunt idoli, dar Domnul a făcut cerurile.

27. Măreţia şi strălucirea sunt înaintea Feţei Lui, tăria şi bucuria sunt în locaşul Lui.

28. Familii de popoare, daţi Domnului, daţi Domnului slavă şi cinste!

29. Daţi Domnului slavă pentru Numele Lui! Aduceţi daruri şi veniţi înaintea Lui, închinaţi-vă înaintea Domnului cu podoabe sfinte.

30. Tremuraţi înaintea Lui, toţi locuitorii pământului! Căci lumea este întărită, şi nu se clatină.

31. Să se bucure cerurile, şi să se înveselească pământul! Să se spună printre neamuri că Domnul împărăţeşte!

32. Să urle marea cu tot ce este în ea! Câmpia să se înveselească împreună cu tot ce este pe ea!

33. Să chiuie copacii din pădure înaintea Domnului! Căci El vine să judece pământul.

34. Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veac!

35. Ziceţi: ,Mântuieşte-ne, Dumnezeul mântuirii, strânge-ne şi scoate-ne din mijlocul neamurilor, ca să lăudăm Numele Tău cel sfânt, şi să ne punem slava în a Te lăuda!

36. Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din veşnicie în veşnicie! Şi tot poporul a zis: ,Amin!’ şi lăuda pe Domnul!

37. David a lăsat acolo, înaintea chivotului legământului Domnului, pe Asaf şi pe fraţii lui, ca să slujească necurmat înaintea chivotului, împlinindu-şi datoria zi de zi.

38. A lăsat pe Obed-Edom şi pe Hosa cu fraţii lor, în număr de şaizeci şi opt, pe Obed-Edom, fiul lui Ieditun, şi pe Hosa, ca uşieri.

39. A pus pe preotul Ţadoc şi pe preoţi, fraţii săi, înaintea locaşului Domnului, pe înălţimea din Gabaon,

40. ca să aducă necurmat Domnului arderi de tot, dimineaţa şi seara, pe altarul arderilor de tot, şi să împlinească tot ce este scris în legea Domnului, poruncită lui Israel de Domnul.

41. Cu ei erau Heman şi Iedutun, şi ceilalţi care fuseseră aleşi şi numiţi pe nume ca să laude pe Domnul, căci îndurarea Lui ţine în veac.

42. Cu ei erau Heman şi Iedutun, care aveau trâmbiţe şi ţimbale pentru cei ce sunau din ele, şi instrumente pentru cântări în cinstea lui Dumnezeu. Fiii lui Iedutun erau uşieri.

43. Tot poporul s-a dus fiecare la casa lui, şi David s-a întors să-şi binecuvânteze casa.

Capitolul 17

1. Pe când locuia David în casa lui, a zis proorocului Natan: „Iată, eu locuiesc într-o casă de cedru, şi chivotul legământului Domnului este într-un cort.”

2. Natan a răspuns lui David: „Fă tot ce-ţi spune inima, căci Dumnezeu este cu tine.”

3. În noaptea următoare, cuvântul Domnului a vorbit lui Natan:

4. „Du-te şi spune robului Meu David: ,Aşa vorbeşte Domnul: ,Nu tu Îmi vei zidi o casă de locuit.

5. Căci Eu n-am locuit într-o casă din ziua când am scos pe Israel din Egipt până în ziua de azi; ci am mers din cort în cort, şi din locaş în locaş.

6. Pretutindeni pe unde am mers cu tot Israelul, am spus Eu o vorbă vreunuia din judecătorii lui Israel, cărora le poruncisem să pască pe poporul Meu, am zis Eu: ,Pentru ce nu-Mi zidiţi o casă de cedru?’

7. Acum să spui robului Meu David: ,Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ,Te-am luat de la păşune, dinapoia oilor, ca să fii căpetenia poporului Meu Israel;

8. am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toţi vrăjmaşii tăi dinaintea ta, şi ţi-am făcut nume ca numele celor mari de pe pământ:

9. am dat o locuinţă poporului Meu Israel, şi l-am sădit ca să fie statornic acolo şi să nu mai fie tulburat, pentru ca cei răi să nu-l mai nimicească aşa cum îl nimiceau mai înainte

10. şi pe vremea când pusesem judecători peste poporul Meu Israel. Am smerit pe toţi vrăjmaşii tăi. Şi îţi vestesc că Domnul îţi va zidi o casă.

11. Când ţi se vor împlini zilele, şi când te vei duce la părinţii tăi, voi ridica sămânţa ta după tine, şi anume pe unul din fiii tăi, şi-i voi întări domnia.

12. El Îmi va zidi o casă, şi-i voi întări pe vecie scaunul lui de domnie.

13. Eu îi voi fi Tată şi el Îmi va fi fiu; şi nu voi îndepărta bunătatea Mea de la el, cum am îndepărtat-o de la cel dinaintea ta.

14. Îl voi aşeza pentru totdeauna în Casa Mea, şi în împărăţia Mea scaunul lui de domnie va fi întărit pe vecie.”

15. Natan a spus lui David toate aceste cuvinte şi toată vedenia aceasta.

16. Şi împăratul David s-a dus şi s-a înfăţişat înaintea Domnului, şi a zis: „Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule, şi ce este casa mea, de m-ai făcut să ajung unde sunt?

17. Şi atâta este puţin lucru înaintea ta, Dumnezeule! Tu vorbeşti şi de casa robului Tău pentru vremurile viitoare. Şi binevoieşti să-Ţi îndrepţi privirile asupra mea în felul oamenilor, Tu care eşti înălţat, Doamne Dumnezeule!

18. Ce ar putea să-Ţi mai spună David faţă de slava dată robului Tău? Tu cunoşti pe robul Tău.

19. Doamne, din pricina robului Tău, şi după inima Ta, ai făcut aceste lucruri mari, şi i le-ai descoperit.

20. Doamne! nimeni nu este ca Tine, şi nu este alt Dumnezeu afară de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre.

21. Este oare pe pământ un singur popor, care să fie ca poporul Tău Israel, pe care Dumnezeu a venit să-l răscumpere, ca să facă din el poporul Lui, ca să-Ţi faci un nume şi să săvârşeşti minuni şi semne mari, izgonind neamuri dinaintea poporului Tău, pe care l-ai răscumpărat din Egipt?

22. Tu ai pus pe poporul Tău Israel, ca să fie poporul Tău pe vecie; şi Tu, Doamne, Te-ai făcut Dumnezeul lui.

23. Acum, Doamne, cuvântul pe care l-ai rostit asupra robului Tău şi asupra casei lui să rămână în veac, şi fă după cuvântul Tău!

24. Să rămână, pentru ca Numele Tău să fie slăvit pe vecie şi să se spună: ,Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, este un Dumnezeu pentru Israel!’ Şi casa robului Tău David să fie întărită înaintea Ta!

25. Căci Tu însuţi, Dumnezeule, ai descoperit robului Tău că îi vei zidi o casă. De aceea a îndrăznit robul Tău să se roage înaintea Ta.

26. Acum, Doamne, Tu eşti adevăratul Dumnezeu, şi Tu ai vestit harul acesta robului Tău.

27. Binecuvântează dar casa robului Tău, ca să rămână pe vecie înaintea Ta! Căci ce binecuvântezi Tu, Doamne, este binecuvântat pentru veşnicie!”

Capitolul 18

1. După aceea, David a bătut pe Filisteni şi i-a smerit, şi a luat din mâna Filistenilor Gatul şi satele lui.

2. A bătut pe Moabiţi, şi Moabiţii au fost supuşi lui David şi i-au plătit un bir.

3. David a bătut pe Hadarezer, împăratul Ţobei, spre Hamat, când s-a dus să-şi aşeze stăpânirea peste râul Eufratului.

4. David i-a luat o mie de care, şapte mii de călăreţi, şi două zeci de mii de pedestraşi; a tăiat vinele tuturor cailor de trăsuri, şi n-a păstrat decât o sută de care.

5. Sirienii din Damasc au venit în ajutorul lui Hadarezer, împăratul Ţobei, şi David a bătut douăzeci şi două de mii de Sirieni.

6. David a pus o strajă de oşti în Siria Damascului. Şi Sirienii au fost supuşi lui David, şi i-au plătit bir. Domnul ocrotea pe David oriunde mergea.

7. Şi David a luat scuturile de aur pe care le aveau slujitorii lui Hadarezer, şi le-a adus la Ierusalim.

8. David a mai luat multă aramă din Tibhat şi din Cun, cetăţile lui Hadarezer. Solomon a făcut din ea marea de aramă, stâlpii şi uneltele de aramă.

9. Tohu, împăratul Hamatului, a auzit că David bătuse toată oştirea lui Hadarezer, împăratul Ţobei,

10. şi a trimis pe fiul său Hadoram la împăratul David să-i ureze de bine, şi să-l laude că a luptat împotriva lui Hadarezer şi l-a bătut. Căci Tohu era în război cu Hadarezer. A trimis de asemenea tot felul de vase de aur, de argint şi de aramă.

11. Împăratul David le-a închinat Domnului, împreună cu argintul şi aurul pe care-l luase de la toate popoarele, de la Edom, de la Moab, de la fiii lui Amon, de la Filisteni şi de la Amalec.

12. Abişai, fiul Ţeruiei, a bătut în Valea Sării optsprezece mii de Edomiţi.

13. A pus oşti de strajă în Edom, şi tot Edomul a fost supus lui David. Domnul ocrotea pe David ori pe unde mergea.

14. David a domnit peste tot Israelul, şi făcea judecată şi dreptate tot poporului său.

15. Ioab, fiul Ţeruiei, era mai mare peste oştire; Iosafat, fiul lui Ahilud, era scriitor;

16. Ţadoc, fiul lui Ahitub, şi Abimelec, fiul lui Abiatar, erau preoţi; Şavşa era logofăt;

17. Benaia, fiul lui Iehoiada, era căpetenia Cheretiţilor şi a Peletiţilor; şi fiii lui David erau cei dintâi pe lângă împărat.

Ioan 7:28-53

28. Şi Isus, pe când învăţa pe norod în Templu, striga: „Mă cunoaşteţi şi Mă ştiţi de unde sunt! Eu n-am venit de la Mine însumi, ci Cel ce M-a trimis, este adevărat, şi voi nu-L cunoaşteţi.

29. Eu Îl cunosc, căci vin de la El, şi El M-a trimis.”

30. Ei căutau deci să-L prindă; şi nimeni n-a pus mâna pe El, căci încă nu-I sosise ceasul.

31. Mulţi din norod au crezut în El, şi ziceau: „Când va veni Hristosul, va face mai multe semne decât a făcut omul acesta?”

32. Fariseii au auzit pe norod spunând în şoaptă aceste lucruri despre El. Atunci preoţii cei mai de seamă şi Fariseii au trimis nişte aprozi să-L prindă.

33. Isus a zis: „Mai sunt cu voi puţină vreme, şi apoi Mă duc la Cel ce M-a trimis.

34. Voi Mă veţi căuta, şi nu Mă veţi găsi; şi unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni.”

35. Iudeii au zis între ei: „Unde are de gând să se ducă omul acesta, ca să nu-l putem găsi? Doar n-o avea de gând să se ducă la cei împrăştiaţi printre Greci, şi să înveţe pe Greci?

36. Ce înseamnă cuvintele acestea, pe care le-a spus: ,Mă veţi căuta, şi nu Mă veţi găsi; şi unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni?”

37. În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare, şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine, şi să bea.

38. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.”

39. Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.

40. Unii din norod, când au auzit aceste cuvinte, ziceau: „Acesta este cu adevărat Proorocul.”

41. Alţii ziceau: „Acesta este Hristosul.” Şi alţii ziceau: „Cum, din Galilea are să vină Hristosul?

42. Nu zice Scriptura că Hristosul are să vină din sămânţa lui David, şi din satul Betleem, unde era David?”

43. S-a făcut deci dezbinare în norod din pricina Lui.

44. Unii din ei voiau să-L prindă; dar nimeni n-a pus mâna pe El.

45. Aprozii s-au întors deci la preoţii cei mai de seamă şi la Farisei. Şi aceştia le-au zis: „De ce nu L-aţi adus?”

46. Aprozii au răspuns: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta.”

47. Fariseii le-au răspuns: „Doar n-aţi fi fost duşi şi voi în rătăcire?

48. A crezut în El vreunul din mai marii noştri sau din Farisei?

49. Dar norodul acesta, care nu ştie Legea, este blestemat!”

50. Nicodim, cel care venise la Isus noaptea, şi care era unul din ei, le-a zis:

51. „Legea noastră osândeşte ea pe un om înainte ca să-l asculte şi să ştie ce face?”

52. Drept răspuns, ei i-au zis: „Şi tu eşti din Galilea? Cercetează bine, şi vei vedea că din Galilea nu s-a ridicat nici un prooroc.”

53. (Şi s-a întors fiecare acasă.

Viewed 13 times by 7 viewers