PERSPECTIVE CRESTINE

o sa revin (imi cer scuze dar sunt ft ft ocupat!) cu o transcriere/traducere a celor spuse.

Recent, domnul Mănăstireanu s-a „aplecat” asupra unui articol de-al meu în care aduceam la cunoştinţă poziţia lui Ergun Caner de la Liberty University cu privire la „Manifestul Evanghelic.”  Nevoit de lipsa unor alte puncte de pornire în discutarea „manifestului”, domnul Mănăstireanu vă îndemna să citiţi ceea ce am scri eu ca apoi să vă duceţi la discuţii pe blogul dânsului.

Mai înainte de a face pe scurt ceea ce mi-am propus prin titlu, vreau să recunosc că, catalogarea mea ca „fundamentalist”, venită din partea domnului Mănăstireanu mă onorează!  Voi continua să mă feresc de a-l pune pe domnul Mănăstireanu într-o cutiuţă anume, lăsând în continuare să curgă cerneala şi cuvintele pe blogurile noastre.  Vom avea astfel posibilitatea de a ne picta autoportretul şi eu şi domnul Mănăstireanu.

L-am numit pe Jim Wallis „liberal” inspirat de un articol scris despre el în Boston Globe la 23 Ianuarie 2005.  Apăruse cu o săptămână mai înainte cartea lui Wallis, întitulată „God´s Politics: Why the Right Gets It Wrong and the Left Doesn’t Get It” (HarperSanFrancisco).  Autorul articolului este Wen Stephenson şi articolul se întitulează: The Amazing true story of the liberal evangelical.  Articolul este mai lung şi conţine şi transcrierea unui interviu telefonic luat de Wen Stephenson lui Jim Wallis.  Îl puteţi citi la linkul dat mai sus.  În articol, reporterul spune: „But don’t peg Wallis as a leader of the so-called “religious left,” as The New York Times did last week in the headline of a story about congressional Democrats seeking Wallis’s advice at the start of the new session. He rejects the term, partly because, as he points out, he’s more conservative than liberal on issues like abortion, marriage, and the traditional family. But also because the label is distracting, even defeating.” Adică, pe româneşte, „Nu-l etichetaţi pe Wallis ca un lider al aşa-numitei „stânga religioasă”, cum a făcut New York în săptămâna trecută într-un titlu al unei relatări despre democraţii din Congress care au cerut sfatul lui Wallis la începutul unei noi sesiuni (a Congressului).  El (Wallis) respinge termenul în parte, pentru că, aşa cum arată el, este mai mult conservatordecât liberal cu privire la chestiuni precum avortul, căsătorie şi familia tradiţională.  Dar şi pentru că eticheta distrage (atenţia), ba chiar înfârânge (apriori).”

Deci, în timp ce domnul Mănăstireanu afirmă: „1. Mai întâi vreau să distanţez de inclinaţia domnului Pope (ca şi a altora din dreapta americană) de a pune cu uşurinţă etichete depreciative peste cei cu care nu sunt de acord. Astfel, domnul Pope îl numeşte “liberal” pe Jim Wallis, ştiind foarte bine că aceată caracterizare îl va discredita definitiv în ochii cititorilor săi. Wallis este însă doar un evanghelic de stânga, şi nu se defineşte ca liberal, nici n-a fost etichetat astfel de criticii obiectiv ai scenei americane, ci doar de extrama dreapta.” Wallis însuşi respinge termenul folosit de domnul Mănăstireanu.  În schimb, nu respinge nicăieri etichetarea de „liberal” din titlul articolului citat.  Cred că nu avem nevoie de ce spun alţii despre Wallis, atâta vreme cât se defineşte el pe sine.

Şi nu în ultimul rând, cine sunt „criticii obiectivi” ai scenei americane?  Până-i descoperim, rămânem cu cele de mai sus.  Voi reveni cu o descriere mai amănunţită a lui Jim Wallis şi a activităţilor sale.  Ca să nu-l discredităm pe Jim Wallis pe baza unor preferinţe a dreptei americane, dar nici să nu-l apreciem pe baza unor preferinţe a domnului Mănăstireanu, ci să avem o imagine corectă pe baza unor fapte şi afirmaţii ale domnului Wallis.

Astăzi 1 Cronici capitolele 22, 23 şi 24, Ioan 8:28-59

Capitolul 22

1. Şi David a zis: „Aici să fie Casa Domnului Dumnezeu, şi aici să fie altarul arderilor de tot pentru Israel.”

2. David a strâns pe străinii din ţara lui Israel, şi a însărcinat pe cioplitorii de piatră să pregătească pietre cioplite pentru zidirea Casei lui Dumnezeu.

3. A pregătit şi fier din belşug pentru cuiele de la aripile uşilor şi pentru scoabe, aramă atât de multă încât nu puteau s-o numere, Continue Reading »