Astăzi 2 Cronici capitolele 4, 5 şi 6, Ioan 10:24-42

Capitolul 4

1. A făcut un altar de aramă, lung de douăzeci de coţi, lat de douăzeci de coţi, şi înalt de zece coţi.

2. A făcut marea turnată. Ea avea zece coţi de la o margine la alta, era rotundă de tot, înaltă de cinci coţi, şi un fir de treizeci de coţi ar fi înconjurat-o.

3. Sub marginea ei, de jur împrejur, erau nişte chipuri de boi, câte zece de fiecare cot, de jur împrejurul mării; boii aşezaţi pe două rânduri, erau turnaţi dintr-o singură bucată cu ea.

4. Era aşezată pe doisprezece boi, dintre care trei întorşi spre miazănoapte, trei întorşi spre apus, trei întorşi spre miazăzi, şi trei întorşi spre răsărit; marea era aşezată pe ei, şi toată partea dinapoi a trupurilor lor era înăuntru.

5. Grosimea ei era de un lat de mână, şi marginea, ca marginea unui pahar, era făcută în felul unei flori de crin. Puteau să încapă în ea trei mii de baţi.

6. A făcut zece ligheane, şi a pus cinci la dreapta şi cinci la stânga, ca să slujească la curăţiri: în ele se spălau feluritele părţi ale arderilor de tot. Marea era pentru spălarea preoţilor.

7. A mai făcut zece sfeşnice de aur, după porunca privitoare la ele, şi le-a aşezat în Templu, cinci la dreapta şi cinci la stânga.

8. A mai făcut zece mese, şi le-a aşezat în Templu, cinci la dreapta şi cinci la stânga.

9. A mai făcut curtea preoţilor, şi curtea cea mare, cu porţile ei, ale căror aripi le-a acoperit cu aramă

10. A aşezat marea în partea dreaptă, la miazăzi-răsărit.

11. Hiram a făcut cenuşarele, lopeţile şi potirele. Astfel a isprăvit Hiram lucrarea pe care i-a dat-o împăratul Solomon s-o facă pentru Casa lui Dumnezeu:

12. doi stâlpi, cu cele două capete şi acoperişurile lor cu cununi de pe vârful stâlpilor; cele două reţele pentru acoperirea celor două acoperişuri ale capetelor de pe vârful stâlpilor;

13. cele patru sute de rodii pentru cele două reţele, câte două şiruri de rodii pentru fiecare reţea, pentru acoperirea celor două acoperişuri cu cununi ale capetelor de pe vârful stâlpilor;

14. cele zece temelii, şi cele zece ligheane de pe temelii;

15. marea, şi cei doisprezece boi de sub ea;

16. cenuşarele, lopeţile şi furculiţele. Toate aceste unelte, pe care le-a dat împăratul Solomon lui Huram-Abi să le facă pentru Casa Domnului, erau de aramă lustruită.

17. Împăratul a pus să le toarne în câmpia Iordanului, într-un pământ cleios, între Sucot şi Ţereda.

18. Solomon a făcut toate aceste unelte în număr atât de mare, încât nu s-a putut cerceta greutatea aramei.

19. Solomon a mai făcut toate celelalte unelte pentru Casa lui Dumnezeu: altarul de aur, mesele pe care se puneau pâinile pentru punerea înaintea Domnului;

20. sfeşnicele şi candelele lor de aur curat, care trebuiau aprinse, după poruncă înaintea Locului prea sfânt,

21. florile, candelele, şi mucările de aur, de aur foarte curat:

22. cuţitele, potirele, ceştile şi căţuile de aur curat; şi aripile de aur pentru uşa dinăuntru a casei, de la intrarea Locului prea sfânt, şi pentru uşa casei de la intrarea Templului.

Capitolul 5

1. Astfel a fost isprăvită toată lucrarea pe care a făcut-o Solomon pentru Casa Domnului. Apoi a adus argintul, aurul şi toate uneltele pe care le închinase Domnului tatăl său David, şi le-a pus în vistieriile Casei lui Dumnezeu.

2. Atunci Solomon a strâns la Ierusalim pe bătrânii lui Israel şi pe toate căpeteniile seminţiilor, pe capii familiilor copiilor lui Israel, ca să mute din cetatea lui David, adică din Sion, chivotul legământului Domnului.

3. Toţi bărbaţii lui Israel s-au adunat la împărat, pentru sărbătoarea din luna a şaptea.

4. Când au ajuns toţi bătrânii lui Israel, Leviţii au ridicat chivotul.

5. Au adus chivotul, cortul întâlnirii, şi toate uneltele sfinte care erau în cort: preoţii şi Leviţii le-au dus.

6. Împăratul Solomon şi toată adunarea lui Israel, chemată la el, a stat înaintea chivotului. Au jertfit oi şi boi, care nu se pot nici socoti, nici număra, din pricina mulţimii lor.

7. Preoţii au dus chivotul legământului Domnului la locul lui, în sfântul locaş al casei, în Locul prea sfânt, sub aripile heruvimilor.

8. Heruvimii aveau aripile întinse peste locul chivotului, şi acopereau chivotul şi drugii lui pe deasupra.

9. Drugilor li se dăduse o astfel de lungime încât capetele lor se vedeau la o depărtare de chivot dinaintea sfântului locaş, dar nu se vedeau de afară. Chivotul a fost acolo până în ziua de azi.

10. În chivot nu erau decât cele două table, pe care le pusese acolo Moise, în Horeb, când a făcut Domnul legământ cu copiii lui Israel, la ieşirea lor din Egipt.

11. În clipa când au ieşit preoţii din Locul sfânt, – căci toţi preoţii de faţă se sfinţiseră fără să mai ţină şirul cetelor,

12. şi toţi Leviţii care erau cântăreţi: Asaf, Heman, Iedutun, fiii şi fraţii lor, îmbrăcaţi în in subţire, stăteau la răsăritul altarului cu chimvale, alăute şi harfe, şi aveau cu ei o sută douăzeci de preoţi care sunau din trâmbiţe; –

13. şi când cei ce sunau din trâmbiţe şi cei ce cântau, unindu-se într-un glas ca să mărească şi să laude pe Domnul, au sunat din trâmbiţe, chimvale şi celelalte instrumente, şi au mărit pe Domnul prin aceste cuvinte: „Căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci!” în clipa aceea, casa, şi anume Casa Domnului, s-a umplut cu un nor.

14. Preoţii n-au putut să mai stea acolo ca să facă slujba, din pricina norului; căci slava Domnului umpluse Casa lui Dumnezeu.

Capitolul 6

1. Atunci Solomon a zis: „Domnul a zis că vrea să locuiască în întuneric!

2. Şi eu am zidit o casă care-Ţi va fi locuinţa, un loc unde vei locui în veci!”

3. Împăratul şi-a întors faţa, şi a binecuvântat toată adunarea lui Israel. Şi toată adunarea lui Israel stătea în picioare.

4. Şi el a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care a vorbit cu gura Sa tatălui meu David, şi a împlinit prin puterea Sa ce spusese, când a zis:

5. ,Din ziua când am scos pe poporul Meu din ţara Egiptului, n-am ales nici o cetate dintre toate seminţiile lui Israel, ca să se zidească acolo o casă în care să locuiască Numele Meu, şi n-am ales pe nici un om, care să fie căpetenia poporului Meu Israel.

6. Ci Ierusalimul l-am ales, pentru ca în el să locuiască Numele Meu, şi pe David l-am ales, ca să domnească peste poporul Meu Israel!’

7. Tatăl meu David avea de gând să zidească o casă Numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel.

8. Şi Domnul a zis tatălui meu David: ,Fiindcă ai avut de gând să zideşti o casă Numelui Meu, bine ai făcut că ai avut gândul acesta.

9. Numai că nu tu vei zidi casa; ci fiul tău, ieşit din tine, va zidi Numelui Meu o casă.’

10. Domnul a împlinit cuvântul pe care-l spusese. Eu m-am ridicat în locul tatălui meu David, şi am şezut pe scaunul de domnie al lui Israel, cum vestise Domnul, şi am zidit o casă Numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel.

11. Am aşezat în ea chivotul, în care este legământul Domnului, legământul pe care l-a făcut El cu copiii lui Israel.”

12. Solomon s-a aşezat înaintea altarului Domnului, în faţa întregii adunări a lui Israel, şi a întins mâinile.

13. Căci Solomon făcuse o treaptă de aramă, şi o pusese în mijlocul curţii. Ea era lungă de cinci coţi, lată de cinci coţi, şi înaltă de trei coţi; a şezut pe ea, s-a aşezat în genunchi în faţa întregii adunări a lui Israel, şi a întins mâinile spre cer.

14. Şi a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu ca Tine, în ceruri şi pe pământ: Tu ţii legământul şi îndurarea Ta faţă de robii Tăi, care umblă înaintea Ta cu toată inima lor!

15. Astfel, Ţi-ai ţinut cuvântul dat robului Tău David, tatăl meu; şi ce ai spus cu gura Ta, împlineşti astăzi prin puterea Ta.

16. Acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, ţine făgăduinţa pe care ai făcut-o tatălui meu David, când ai zis: ,Niciodată nu vei fi lipsit înaintea Mea de un urmaş care să şadă pe scaunul de domnie al lui Israel, numai fiii tăi să ia seama la calea lor şi să meargă în legea Mea, cum ai mers tu înaintea Mea.’

17. Împlinească-se dar, Doamne, Dumnezeul lui Israel, făgăduinţa pe care ai făcut-o robului Tău David!

18. Dar ce! Să locuiască Dumnezeu cu adevărat împreună cu omul pe pământ? Iată că cerurile, şi cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde: cu cât mai puţin această casă, pe care am zidit-o eu!

19. Totuşi, Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea robului Tău şi la cererea lui! Ascultă strigătul şi rugăciunea pe care Ţi-o face robul Tău.

20. Ochii Tăi să fie zi şi noapte deschişi peste casa aceasta, peste locul despre care ai zis că acolo va fi Numele Tău! Ascultă rugăciunea pe care o face robul Tău în locul acesta!

21. Ascultă cererile robului Tău şi ale poporului Tău Israel, când se vor ruga în locul acesta! Ascultă din locul locuinţei Tale, din ceruri, ascultă şi iartă!

22. Dacă va păcătui cineva împotriva aproapelui său, şi se va pune peste el un jurământ ca să-l facă să jure, şi dacă va veni să jure înaintea altarului Tău, în casa aceasta, –

23. ascultă-l din ceruri, lucrează, şi judecă pe robii Tăi: osândeşte pe cel vinovat, şi fă ca purtarea lui să cadă asupra capului lui; fă dreptate celui nevinovat, şi răsplăteşte-i, după nevinovăţia lui!

24. Când poporul tău Israel va fi bătut de vrăjmaş, pentru că a păcătuit împotriva Ta: dacă se vor întoarce la Tine şi vor da slavă Numelui Tău, dacă Îţi vor face rugăciuni şi cereri în casa aceasta, –

25. ascultă-i din ceruri, iartă păcatul poporului Tău Israel, şi adu-i înapoi în ţara pe care ai dat-o lor şi părinţilor lor.

26. Când cerul va fi închis, şi nu va fi ploaie, din pricina păcatelor lor împotriva Ta: dacă se vor ruga în acest loc, şi vor da slavă Numelui Tău, şi dacă se vor întoarce de la păcatele lor (pentru că-i vei fi pedepsit),

27. ascultă-i din ceruri, iartă păcatul robilor Tăi şi al poporului Tău Israel, învaţă-i calea cea bună în care trebuie să meargă, şi trimite ploaie pe pământul pe care l-ai dat de moştenire poporului Tău!

28. Când vor fi în ţară foametea, ciuma, rugina în grâu, şi mălura, lăcustele de un soi sau altul, când vrăjmaşul va împresura pe poporul Tău, în ţara lui, în cetăţile lui, când vor fi urgii sau boli de vreun fel:

29. dacă un om, dacă tot poporul Tău Israel va face rugăciuni şi cereri, şi fiecare îşi va cunoaşte rana şi durerea şi va întinde mâinile spre casa aceasta, –

30. ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi iartă-l; răsplăteşte fiecăruia după căile lui, Tu care cunoşti inima fiecăruia, – căci numai Tu cunoşti inima copiilor oamenilor, –

31. ca să se teamă de Tine, şi să umble în căile Tale tot timpul cât vor trăi în ţara, pe care ai dat-o părinţilor noştri!

32. Când străinul, care nu este din poporul tău Israel, va veni dintr-o ţară depărtată, din pricina Numelui Tău celui mare, din pricina mâinii Tale celei tari şi din pricina braţului Tău întins, când va veni să se roage în casa aceasta, –

33. ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi dă străinului aceluia tot ce-Ţi va cere, pentru ca toate popoarele pământului să cunoască Numele Tău, să se teamă de Tine, ca poporul Tău Israel, şi să ştie că Numele Tău este chemat peste casa aceasta, pe care am zidit-o!

34. Când va ieşi poporul Tău la luptă împotriva vrăjmaşilor lui, urmând calea pe care îi vei porunci s-o urmeze: dacă Îţi vor face rugăciuni, cu privirile îndreptate spre cetatea aceasta pe care ai ales-o şi spre casa pe care am zidit-o în Numele Tău, –

35. ascultă din ceruri rugăciunile şi cererile lor, şi fă-le dreptate!

36. Când vor păcătui împotriva Ta, – căci nu este om care să nu păcătuiască, – şi când vei fi mâniat împotriva lor şi-i vei da în mâna vrăjmaşului, care-i va duce robi într-o ţară depărtată sau apropiată:

37. dacă îşi vor veni în fire în ţara unde vor fi robi, dacă se vor întoarce la Tine, şi Îţi vor face cereri în ţara robiei lor, şi vor zice: ,Am păcătuit, am săvârşit fărădelegi, am făcut rău!’

38. dacă se vor întoarce la Tine din toată inima lor şi din tot sufletul lor, în ţara robiei lor, unde au fost duşi robi, dacă-Ţi vor face rugăciuni, cu privirile întoarse spre ţara lor, pe care ai dat-o părinţilor lor, spre cetatea pe care ai ales-o şi spre casa pe care am zidit-o Numelui Tău, –

39. ascultă din ceruri, din locul locuinţei Tale, rugăciunile şi cererile lor, şi fă-le dreptate: iartă poporului Tău păcatele făcute împotriva Ta!

40. Acum, Dumnezeule, ochii Tăi să fie deschişi, şi urechile să-Ţi fie cu luare aminte la rugăciunea făcută în locul acesta!

41. Acum, Doamne, Dumnezeule, scoală-Te, vino la locul Tău de odihnă, Tu şi chivotul măreţiei Tale. Preoţii Tăi, Doamne Dumnezeule, să fie îmbrăcaţi cu mântuirea, şi preaiubiţii Tăi să se bucure de fericire!

42. Doamne Dumnezeule, nu îndepărta pe unsul Tău, adu-Ţi aminte de bunătăţile făgăduite robului Tău David!”

Ioan 10:24-42

24. Iudeii L-au înconjurat, şi I-au zis: „Până când ne tot ţii sufletele în încordare? Dacă eşti Hristosul, spune-ne-o desluşit.”

25. „V-am spus”, le-a răspuns Isus, „şi nu credeţi. Lucrările, pe care le fac Eu, în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.

26. Dar voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteţi din oile Mele.

27. Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.

28. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.

29. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.

30. Eu şi Tatăl una suntem.”

31. Atunci Iudeii iarăşi au luat pietre ca să-L ucidă.

32. Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucrări bune, care vin de la Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?”

33. Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă, şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.”

34. Isus le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: ,Eu am zis: Sunteţi dumnezei?’

35. Dacă Legea a numit ,dumnezei’, pe aceia, cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu, – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată, –

36. cum ziceţi voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume? Şi aceasta, pentru că am zis: ,Sunt Fiul lui Dumnezeu!’

37. Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.

38. Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine şi Eu sunt în Tatăl.”

39. La auzul acestor vorbe, căutau iarăşi să-L prindă; dar El a scăpat din mâinile lor.

40. Isus S-a dus iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan la început. Şi a rămas acolo.

41. Mulţi veneau la El, şi ziceau: „Ioan n-a făcut nici un semn; dar tot ce a spus Ioan despre omul acesta, era adevărat.”

42. Şi mulţi au crezut în El în locul acela.

Viewed 16 times by 9 viewers