Astăzi 2 Cronici capitolele 7, 8 şi 9, Ioan 11:1-29

Capitolul 7

1. Când şi-a isprăvit Solomon rugăciunea, s-a pogorât foc din cer şi a mistuit arderea de tot şi jertfele, şi slava Domnului a umplut casa.

2. Preoţii nu puteau să intre în Casa Domnului, căci slava Domnului umplea Casa Domnului.

3. Toţi copiii lui Israel au văzut pogorându-se focul şi slava Domnului peste casă; ei şi-au plecat faţa la pământ pe pardoseală, s-au închinat, şi au lăudat pe Domnul, zicând: „Căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veac!”

4. Împăratul şi tot poporul au adus jertfe înaintea Domnului.

5. Împăratul Solomon a junghiat douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi. Astfel au făcut împăratul şi tot poporul sfinţirea Casei lui Dumnezeu.

6. Preoţii stăteau la locul lor, şi tot astfel şi Leviţii, cu instrumentele făcute în cinstea Domnului de împăratul David, pentru cântarea laudelor Domnului, când i-a însărcinat David să mărească pe Domnul, zicând: „Căci îndurarea lui ţine în veac!” Preoţii sunau din trâmbiţe în faţa lor. Şi tot Israelul era de faţă.

7. Solomon a sfinţit şi mijlocul curţii, care este înaintea Casei Domnului; căci acolo a adus arderile de tot şi grăsimile jertfelor de mulţumire, pentru că altarul de aramă, pe care-l făcuse Solomon, nu putea cuprinde arderile de tot, darurile de mâncare şi grăsimile.

8. Solomon a prăznuit sărbătoarea în vremea aceea şapte zile, şi tot Israelul a prăznuit împreună cu el; venise o mare mulţime de oameni, de la intrarea Hamatului până la pârâul Egiptului.

9. În ziua a opta, au avut o adunare de sărbătoare; căci sfinţirea altarului au făcut-o şapte zile, şi sărbătoarea tot şapte zile.

10. În a douăzeci şi treia zi a lunii a şaptea, Solomon a trimis înapoi în corturi pe popor, care era vesel şi mulţumit de binele pe care-l făcuse Domnul lui David, lui Solomon şi poporului Său Israel.

11. Când a isprăvit Solomon Casa Domnului şi casa împăratului, şi a izbutit în tot ce-şi pusese de gând să facă în Casa Domnului şi în casa împăratului,

12. Domnul S-a arătat lui Solomon noaptea, şi i-a zis: „Îţi ascult rugăciunea, şi aleg locul acesta drept casa unde va trebui să Mi se aducă jertfe.

13. Când voi închide cerul, şi nu va fi ploaie, când voi porunci lăcustelor să mănânce ţara, când voi trimite ciuma în poporul Meu:

14. dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul, şi-i voi tămădui ţara.

15. Ochii Mei vor fi deschişi de acum, şi urechile Mele vor fi cu luare aminte la rugăciunea făcută în locul acesta.

16. Acum, aleg şi sfinţesc casa aceasta, pentru ca Numele Meu să locuiască în ea pe vecie, şi voi avea totdeauna ochii şi inima Mea acolo.

17. Şi tu, dacă vei umbla înaintea Mea cum a umblat tatăl tău David, făcând tot ce ţi-am poruncit, şi dacă vei păzi legile şi poruncile Mele,

18. voi întări scaunul de domnie al împărăţiei tale, cum am făgăduit tatălui tău David, când am zis: ,Niciodată nu vei fi lipsit de un urmaş, care să domnească peste Israel.’

19. Dar dacă vă veţi abate, dacă veţi părăsi legile şi poruncile Mele, pe care vi le-am dat, şi dacă vă veţi duce să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor,

20. vă voi smulge din ţara Mea, pe care v-am dat-o, voi lepăda de la Mine casa aceasta, pe care am închinat-o Numelui Meu, şi o voi face de pomină şi de batjocură printre toate popoarele.

21. Şi cât de înaltă este casa aceasta, oricine va trece pe lângă ea, va rămâne încremenit, şi va zice: ,Pentru ce a făcut Domnul aşa ţării şi casei acesteia?’

22. Şi se va răspunde: „Pentru că au părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, care i-a scos din ţara Egiptului, pentru că s-au alipit de alţi dumnezei, s-au închinat înaintea lor şi le-au slujit; iată de ce a trimis peste ei toate aceste rele.”

Capitolul 8

1. După douăzeci de ani, în timpul cărora Solomon a zidit Casa Domnului şi casa lui însuşi,

2. a întărit cetăţile, pe care i le-a dat Hiram şi a aşezat în ele pe copiii lui Israel.

3. Solomon a mers împotriva Hamatului, la Ţoba, şi a pus stăpânire pe ea.

4. A întărit Tadmorul în pustie, şi toate cetăţile care slujeau ca cetăţi pentru merinde în Hamat.

5. A întărit apoi Bet-Horonul de sus şi Bet-Horonul de jos, ca cetăţi întărite cu ziduri, porţi şi zăvoare;

6. Baalatul, şi toate cetăţile care slujeau ca cetăţi pentru merinde şi care ţineau de el, toate cetăţile pentru care, cetăţile pentru călărime, şi tot ce a găsit cu cale Solomon să zidească la Ierusalim, la Liban, şi în toată ţara al cărei stăpân era.

7. Pe tot poporul care mai rămăsese din Hetiţi, din Amoriţi, din Fereziţi, din Heviţi şi din Iebusiţi, care nu făcea parte din Israel,

8. pe urmaşii lor care rămăseseră după ei în ţară şi pe care nu-i nimiciseră copiii lui Israel, Solomon i-a ridicat ca oameni de corvoadă, ceea ce au fost până în ziua de azi.

9. Solomon n-a întrebuinţat ca robi pentru lucrările lui, pe nici unul din copiii lui Israel: căci ei erau oameni de război, căpeteniile lui, slujbaşii lui, mai marii carelor şi călărimii lui.

10. Căpeteniile puse de împăratul Solomon în fruntea poporului, şi însărcinaţi să privegheze peste el, erau în număr de două sute cincizeci.

11. Solomon a suit pe fata lui Faraon din cetatea lui David în casa pe care i-o zidise; căci a zis: „Nevasta mea să nu locuiască în casa lui David, împăratul lui Israel, pentru că locurile în care a intrat chivotul Domnului sunt sfinte.”

12. Atunci Solomon a adus arderi de tot Domnului pe altarul Domnului, pe care-l zidise înaintea pridvorului.

13. Aducea ce era poruncit de Moise pentru fiecare zi, pentru zilele de Sabat, pentru zilele de lună nouă, şi pentru sărbători, de trei ori pe an, la sărbătoarea azimilor, la sărbătoarea săptămânilor, şi la sărbătoarea corturilor.

14. A pus în slujbele lor, aşa cum le rânduise tatăl său David, cetele preoţilor, după slujba lor, pe Leviţi după însărcinarea lor, care era să mărească pe Domnul şi să facă zi de zi de slujbă în faţa preoţilor, şi pe uşieri, împărţiţi la fiecare uşă, după cetele lor: căci aşa poruncise David, omul lui Dumnezeu.

15. Nu s-au abătut de la porunca împăratului cu privire la preoţi şi Leviţi, nici cu privire la vreun alt lucru, nici în privinţa vistieriilor.

16. Aşa s-a înfăptuit toată lucrarea lui Solomon, din ziua când s-a pus temelia Casei Domnului şi până în ziua când a fost isprăvită. Casa Domnului a fost deci isprăvită.

17. Solomon a plecat atunci la Eţion-Gheber şi la Elot, pe ţărmul mării, în ţara Edomului.

18. Şi Hiram i-a trimis, prin slujitorii săi, corăbii şi slujitori care cunoşteau marea. Ei s-au dus cu slujitorii lui Solomon la Ofir, şi au luat de acolo patru sute cincizeci de talanţi de aur, pe care i-au adus împăratului Solomon.

Capitolul 9

1. Împărăteasa din Seba a auzit de faima lui Solomon, şi a venit la Ierusalim ca să-l încerce prin întrebări grele. Ea avea un alai foarte mare, şi cămile încărcate cu mirodenii, aur mult de tot şi pietre scumpe. S-a dus la Solomon, şi i-a spus tot ce avea pe inimă.

2. Solomon i-a răspuns la toate întrebările, şi n-a fost nimic pe care să nu fi ştiut Solomon să i-l lămurească.

3. Împărăteasa din Seba a văzut înţelepciunea lui Solomon, şi casa pe care o zidise,

4. şi bucatele de la masa lui, şi locuinţa slujitorilor lui, şi slujbele şi hainele celor ce-i slujeau, şi paharnicii lui şi hainele lor, şi treptele pe care se suia la Casa Domnului. Uimită,

5. ea a zis împăratului: „Era adevărat deci ce am auzit eu în ţara mea despre faptele şi înţelepciunea ta!

6. Nu credeam tot ce se zicea, până n-am venit şi am văzut cu ochii mei. Şi iată că nu mi s-a istorisit nici jumătate din mărirea şi înţelepciunea ta. Tu întreci faima pe care am auzit-o despre tine.

7. Ferice de oamenii tăi, ferice de slujitorii tăi, care sunt pururea înaintea ta, şi care aud înţelepciunea ta!

8. Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul tău, care S-a îndurat de tine, şi te-a pus pe scaunul Lui de domnie ca împărat pentru Domnul, Dumnezeul tău! Pentru că Dumnezeul tău iubeşte pe Israel şi vrea să-l facă să rămână în picioare pe vecie, pentru aceea te-a pus împărat peste el, ca să faci judecată şi dreptate.”

9. Ea a dat împăratului o sută douăzeci de talanţi de aur, foarte multe mirodenii, şi pietre scumpe. N-au mai fost mirodenii ca cele date împăratului Solomon de împărăteasa din Seba.

10. Slujitorii lui Hiram şi slujitorii lui Solomon, care au adus aur din Ofir, au adus şi lemn mirositor şi pietre scumpe.

11. Împăratul a făcut cu lemnul mirositor scări pentru Casa Domnului şi pentru casa împăratului, şi harfe şi alăute pentru cântăreţi. Nu se mai văzuse aşa ceva în ţara lui Iuda.

12. Împăratul Solomon a dat împărătesei din Seba tot ce a dorit ea, ce a cerut, mai mult decât adusese ea împăratului. Apoi s-a întors şi s-a dus în ţara ei, ea şi slujitorii ei.

13. Greutatea aurului care venea pe fiecare an lui Solomon era de şase sute şaizeci şi şase de talanţi de aur,

14. afară de ce lua de la negustorii cei mari şi de la cei mici, de la toţi împăraţii Arabiei şi de la dregătorii ţării, care aduceau aur şi argint lui Solomon.

15. Împăratul Solomon a făcut două sute de scuturi mari de aur bătut, şi pentru fiecare din ele a întrebuinţat şase sute de sicli de aur bătut,

16. şi alte trei sute de scuturi de aur bătut, şi pentru fiecare din ele a întrebuinţat trei sute de sicli de aur; şi împăratul le-a pus în casa pădurii Libanului.

17. Împăratul a făcut un mare scaun de domnie de fildeş, şi l-a acoperit cu aur curat.

18. Scaunul acesta de domnie avea şase trepte, şi un aşternut pentru picioare, de aur, care se ţinea de scaunul de domnie; de fiecare parte a scaunului erau rezemători, lângă rezemători erau doi lei,

19. şi pe cele şase trepte, de o parte şi de alta, erau doisprezece lei. Aşa ceva nu s-a făcut pentru nici o împărăţie.

20. Toate paharele împăratului Solomon erau de aur, şi toate vasele din casa pădurii Libanului erau de aur curat. Nu era nimic de argint: argintului nu i se dădea nici un preţ, pe vremea lui Solomon.

21. Căci împăratul avea corăbii din Tarsis care călătoreau cu slujitorii lui Hiram; şi la fiecare trei ani veneau corăbiile din Tarsis, aducând aur şi argint, fildeş, maimuţe şi păuni.

22. Împăratul Solomon a întrecut pe toţi împăraţii pământului prin bogăţiile şi înţelepciunea lui.

23. Toţi împăraţii pământului căutau să vadă pe Solomon, ca să audă înţelepciunea pe care o pusese Dumnezeu în inima lui.

24. Şi fiecare din ei îşi aducea darul lui, lucruri de argint şi lucruri de aur, haine, arme, mirodenii, cai şi catâri; aşa era în fiecare an.

25. Solomon avea patru mii de iesle pentru caii de la carele lui, şi douăsprezece mii de călăreţi pe care i-a aşezat în cetăţile unde îşi ţinea carele şi la Ierusalim lângă împărat.

26. El stăpânea peste toţi împăraţii, de la Râu până la ţara Filistenilor şi până la hotarul Egiptului.

27. Împăratul a făcut argintul tot aşa de obişnuit la Ierusalim ca pietrele, şi cedrii tot atât de mulţi ca smochinii sălbatici, care cresc pe câmpie.

28. Din Egipt şi din toate ţările se aduceau cai pentru Solomon.

29. Celelalte fapte ale lui Solomon, cele dintâi şi cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în Cartea proorocului Natan, în prorocia lui Ahia din Silo, şi în descoperirile proorocului Ieedo despre Ieroboam, fiul lui Nebat?

30. Solomon a domnit patruzeci de ani la Ierusalim peste tot Israelul.

31. Apoi Solomon a adormit cu părinţii lui, şi l-au îngropat în cetatea tatălui său David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Roboam.

Ioan 11:1-29

1. Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav. –

2. Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir, şi I-a şters picioarele cu părul ei, şi Lazăr cel bolnav era fratele ei. –

3. Surorile au trimis la Isus să-i spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti, este bolnav.”

4. Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.”

5. Şi Isus iubea pe Marta, şi pe sora ei, şi pe Lazăr.

6. Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era;

7. şi în urmă a zis ucenicilor: „Haidem să ne întoarcem în Iudea.”

8. „Învăţătorule”, I-au zis ucenicii, „acum de curând căutau Iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Te întorci în Iudea?”

9. Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua nu se poticneşte, pentru că vede lumina lumii acesteia;

10. dar dacă umblă noaptea, se poticneşte, pentru că n-are lumina în el.”

11. După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme: dar Mă duc să-l trezesc din somn.”

12. Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.”

13. Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn.

14. Atunci Isus le-a spus pe faţă: „Lazăr a murit.”

15. „Şi mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el.”

16. Atunci Toma, zis Geamăn, a zis celorlalţi ucenici: „Haidem să mergem şi noi să murim cu El!”

17. Când a venit Isus, a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt.

18. Şi, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii,

19. Mulţi din Iudei veniseră la Marta şi Maria, ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor.

20. Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieşit înainte; iar Maria şedea în casă.

21. Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!

22. Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu, Îţi va da Dumnezeu.”

23. Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.”

24. „Ştiu”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.”

25. Isus i-a zis: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.

26. Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”

27. „Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.”

28. După ce a spus aceste vorbe, s-a dus şi a chemat în taină pe sora sa Maria, şi i-a zis: „A venit Învăţătorul şi te cheamă.”

29. Maria, cum a auzit, s-a sculat iute, şi s-a dus la El.

Viewed 17 times by 10 viewers