21 Decembrie 1943 - 29 Mai 2008
Dragi cititori,
Cei dintre voi care mai citiţi ROMANIAN TIMES probabil aţi văzut că am semnat ultimul editorial al ziarului. Asta pentru că editorul Cristian Ioanide era bolnav şi m-a rugat să scriu editorialul numărului trecut. Dar chiar înainte de apariţia ziarului tipărit, Cristian îşi revenise şi am povestit cu el la telefon. De unde era să ştiu eu că va fi ultima noastră conversaţie? Luni l-am sunat din nou sa-l întreb de sănătate şi am aflat că lui Cristian i s-a făcut rău şi a plecat înapoi la spital. Era vorba să stea acolo 3-4 zile, şi urma să-l sun din nou astăzi. Chiar ştiind că voi fi în Portland weekendul acesta, mă gândeam să trec pe la el! Apoi astăzi, vestea pe care nu o aşteptăm nici unul dintre noi şi nuvrem s-o auzim în familiile noastre, în cercul nostru de prieteni, dar nici peste mări şi ţări, despre necunoscuţi din vreun trib african… Cristian a murit!
Regret enorm plecarea lui dintre cei vii. Îl cunosc de cel puţin 10 ani. Vreo şapte ani am colaborat din când în când la ziarul Romanian Times. Recent, după apariţia blogului meu, m-a încurajat să scriu şi a început să preia articole de pe blog pe care le posta zilnic pe site-ul RT şi câte unul în ediţia tipărită. Mă suna mereu să-mi spună că i-a plăcut un articol sau altul. Eu îi spuneam că nu scriu ca profesionist, blogul e doar un fel de jurnal de amator. Dar Cristian nu privea nimica din punct de vedere amator!
Cristian a fost un om rar. Nu-i cunosc defecte, dar îi ştiu o mulţime de calităţi. Şi-a iubit nespus neamul românesc, din cauza neajunsurilor căruia suferea profund. Era un fin observator al scenelor politice şi culturale atât din România, din SUA şi din lumea întreagă. Era un ahtiat student al profeţiilor, în special biblice, şi în domeniul acesta avea o fineţe şi profunzime de care puţini teologi dau dovadă. Un mare maestru al peniţei, era un păstrător de limbă curată şi elegantă românească. Abunda de inspiraţie şi idei şi întotdeauna m-a fascinat uşurinţa şi dezinvoltura cu care se avânta în tot felul de subiecte, care mai de care mai variate şi inedite. Fiul celebrului poet şi autor creştin Costache Ioanid, Cristian a moştenit din plin talentul tatălui său, şi încă ceva în plus!
Lui Cristian i-a plăcut să promoveze scriitori. Era mereu în căutare de talent, de colaboratori. În afara eforturilor financiare ale lui Mircea Liubanovici şi Beniamin Lucescu, dacă Romanian Times a existat şi a prosperat este numai din cauza eforturilor lui Cristian. Poate că adesea şi-o fi neglijat familia şi alte îndatoriri casnice, dar eforturile şi sacrificiul său pentru publicaţie a atins benefic mii de cititori de pretutindeni.
Nu l-am auzit pe Cristian vorbind niciodată de rău pe nimeni. Avea frustrările sale cum le au toţi oamenii, mai ales acei ce colaboreză cu alţi oameni, şi mai ales cei ce, dintre toţi oamenii, colaborează cu neamul nostru românesc. Dar nu-mi amintesc vreodată să fi nominalizat pe cineva cu care ar fi avut ceva necazuri. Mai degrabă îşi manifesta nemulţumirea cu un oftat prelung şi apoi îşi vedea mai departe de treabă ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic. Mereu pozitiv, optimist, şi fiind în stare să se bucure de cele mai mici reuşite!
O să-i lipsească Cristian nu doar soţiei şi familiei, ci comunităţii româneşti din Portland, Oregon, precum şi românilor de pretutindeni. A plecat nu doar un om deosebit, ci un scriitor care, deşi în aparenţă trăia în anonimat, era de o rară sensibilitate, erudiţie şi capacitate. Ca şi creştin, sper din inimă ca omul Cristian şă-şi fi cunoscut şi întâlnit Creatorul, şi astfel să ne putem revedea vreodată!
CLIVE STAPLES LEWIS (1898–1963) s-a născut la Belfast, într-ofamilie anglo-irlandeză a cărei pasiune pentru lectură i s-a transmis şi lui de la o vârstă fragedă. De îndată ce a învăţat să scrie, a trecut la primele exerciţii literare – povestiri despre „şoricei îmbrăcaţi în zale“ şi isprăvile lor cavalereşti. La patru ani le punea deja în
vedere apropiaţilor că doreşte să i se spună „Jacksie“, devenit mai târziu „Jack“. Tot în copilărie trăieşte întâia oară Bucuria, o experienţă fundamentală, a cărei semnificaţie avea s-o expună pe larg în autobiografia sa spirituală, Surprins de Bucurie (1955).
A renunţat la creştinism, după propriile spuse, la 13–14 ani, când era elev la Cherbourg House, o şcoală elementară particulară din Malvern, mai ales ca urmare a învăţăturilor heterodoxe ale intendentei şcolii, Miss G.E. Cowie. După o şedere de un an la Colegiul Malvern, a luat lecţii cu un profesor particular, W.T. Kirkpatrick, sub a cărui îndrumare a câştigat o bursă de studii la Oxford. În 1925 a fost ales fellow al Colegiului Magdalen, unde va preda aproape trei decenii, până la ocuparea catedrei de literatură engleză
medievală şi renascentistă de la Cambridge (1954).
În 1929 revine la creştinism sau, mai exact, la teism, ca „cel mai şovăielnic şi mai abătut convertit din toată Anglia“. Până a ajunge însă la credinţa că „Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu“ aveau să mai treacă doi ani. În 1933 publică The Pilgrim’s Regress. În următorii treizeci de ani scrie numeroase alte lucrări de apologetică sau spiritualitate creştină: Miracles, The Four Loves, The Problem of Pain (trad. rom. în volumul Despre minuni. Cele patru iubiri. Problema durerii, Humanitas, Bucureşti, 1997), The Screwtape Letters (Sfaturile
unui diavol bătrân către unul mai tânăr, Humanitas, Bucureşti, 2003), Mere Christianity (Creştinism, pur şi simplu, Humanitas, Bucureşti, 2004), The Great Divorce, A Grief Observed. În paralel, publică science-
fiction (Space Trilogy) şi literatură pentru copii (Cronicile din Narnia, Rao, Bucureşti, 2006), abordând subiecte de inspiraţie creştină. Între numeroasele sale lucrările ştiinţifice, se detaşează The Allegory of Love: A Study in Medieval Tradition, Rehabilitations and Other Essays şi English Literature in the Sixteenth Century Excluding Drama.
EMANUEL CONŢAC este asistent universitar la Institutul Teologic Penticostal din Bucureşti şi doctorand în filologie al Universităţii din Bucureşti. Amai tradus pentru editura Logos din Cluj: John Stott, Puterea predicării (2004); Stanley Grenz et al., Dicţionar de termeni teologici (2005); Moisés Silva şi Walter Kaiser,
Introducere în hermeneutica biblică (2006); Gordon Fee, Exegeza Noului Testament (2006); Douglas Stuart, Exegeza Vechiului Testament ( 2006).
Capitolul 10
1. Roboam s-a dus la Sihem, căci tot Israelul venise la Sihem să-l facă împărat.
2. Când a auzit lucrul acesta, Ieroboam, fiul lui Nebat, era în Egipt, unde fugise de împăratul Solomon; şi s-a întors din Egipt. Read the rest of this entry »