Astăzi 2 Regi capitolele 7, 8 şi 9, Ioan 1:1-28

Capitolul 7

1. Elisei a zis: „Ascultaţi cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul: „Mâine, la ceasul acesta, se va vinde la poarta Samariei o măsuţă de floare de făină cu un siclu şi două măsuri de orz cu un siclu.”

2. Călăreţul pe braţul căruia se rezema împăratul a răspuns omului lui Dumnezeu: „Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s-ar putea întâmpla un asemenea lucru?” Şi Elisei a zis: „Vei vedea cu ochii tăi: dar tu nu vei mânca din ele.”

3. La intrarea porţii erau patru leproşi, care au zis unul către altul: „La ce să şedem aici până vom muri?

4. Dacă ne vom gândi să intrăm în cetate, în cetate este foamete, şi vom muri; şi dacă vom sta aici, de asemenea vom muri. Haidem dar să ne aruncăm în tabăra Sirienilor; dacă ne vor lăsa cu viaţă, vom trăi, iar dacă ne vor omorî, vom muri.”

5. Au plecat dar în amurg, să se ducă în tabăra Sirienilor. Şi când au ajuns la intrarea taberei Sirienilor, iată că nu era nimeni.

6. Domnul făcuse să se audă în tabăra Sirienilor un vuiet de care şi un vuiet de cai, vuietul unei mari oştiri, şi îşi ziseseră unul către altul: „Împăratul lui Israel a tocmit împotriva noastră pe împăraţii Hetiţilor şi pe împăraţii Egiptenilor, ca să vină să lupte împotriva noastră.”

7. Şi s-au sculat şi au luat-o la fugă în amurg. Şi-au lăsat corturile, caii şi măgarii, tabăra aşa cum era şi au fugit ca să-şi scape viaţa.

8. Leproşii, ajungând la intrarea taberei, au pătruns într-un cort, au mâncat şi au băut, au luat din el argint, aur şi haine, şi s-au dus şi le-au ascuns. S-au întors iarăşi, au pătruns într-un alt cort şi au luat şi de acolo lucruri pe care s-au dus şi le-au ascuns.

9. Apoi, şi-au zis unul altuia: „Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de veste bună. Dacă vom tăcea şi dacă vom aştepta până la lumina zilei de mâine, vom fie pedepsiţi. Veniţi acum şi haidem să dăm de ştire casei împăratului.”

10. Au plecat, şi au chemat pe străjerii de la poarta cetăţii, şi le-au spus aşa: „Am intrat în tabăra Sirienilor, şi iată că nu este nimeni, nu se aude nici un glas de om; n-am găsit decât cai legaţi şi măgari legaţi, şi corturile aşa cum erau.”

11. Străjerii de la poartă au strigat, şi au trimis vestea aceasta înăuntrul casei împăratului.

12. Împăratul s-a sculat noaptea, şi a zis slujitorilor săi: „Vreau să vă spun ce ne fac Sirienii. Fiindcă ştiu că suntem flămânzi, au părăsit tabăra ca să se ascundă în ogoare, şi şi-au zis: „Când vor ieşi din cetate, îi vom prinde vii, şi vom intra în cetate.”

13. Unul din slujitorii împăratului a răspuns: „Să se ia cinci din caii care au mai rămas în cetate, – li se va întâmpla doar cum s-a întâmplat la toată mulţimea lui Israel care a mai rămas, toată mulţimea lui Israel care se istoveşte, – şi să trimitem să vedem ce se petrece.”

14. Au luat două care cu caii lor, şi împăratul a trimis nişte soli pe urmele oştirii Sirienilor, zicând: „Duceţi-vă şi vedeţi.”

15. S-au dus după ei până la Iordan; şi iată că tot drumul era plin cu haine şi lucruri pe care le aruncaseră Sirienii în goana lor. Solii s-au întors, şi au spus împăratului.

16. Poporul a ieşit, şi a jefuit tabăra Sirienilor. Şi s-a vândut o măsură de floare de făină cu un siclu şi două măsuri de orz cu un siclu, după cuvântul Domnului.

17. Împăratul încredinţase paza porţii în mâna călăreţului pe braţul căruia se rezemase atunci. Dar călăreţul acesta a fost călcat în picioare de popor la poartă şi a murit, după cuvântul pe care-l rostise omul lui Dumnezeu, când se pogorâse împăratul la el.

18. Omul lui Dumnezeu spusese atunci împăratului: „Mâine, la ceasul acesta, se vor vinde la poarta Samariei două măsuri de orz cu un siclu şi o măsura de floare de făină cu un siclu.”

19. Iar călăreţul răspunsese omului lui Dumnezeu: „Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s-ar putea întâmpla un asemenea lucru?” Şi Elisei zisese: „Vei vedea cu ochii tăi; dar tu nu vei mânca din ele.”

20. În adevăr aşa i s-a şi întâmplat: a fost călcat în picioare la poartă de popor, şi a murit.

Capitolul 8

1. Elisei a zis femeii pe al cărei fiu îl înviase: „Scoală-te, du-te, tu şi casa ta, şi locuieşte pentru o vreme unde vei putea; căci Domnul va trimite o foamete de şapte ani peste ţară, şi foametea a şi început.”

2. Femeia s-a sculat, şi a făcut după cuvântul omului lui Dumnezeu: a plecat, ea şi casa ei, şi a locuit şapte ani în ţara Filistenilor.

3. După şapte ani, femeia s-a întors din ţara Filistenilor, şi s-a dus să roage pe împărat pentru casa şi ogorul ei.

4. Împăratul stătea de vorbă cu Ghehazi, slujitorul omului lui Dumnezeu, şi zicea: „Istoriseşte-mi, te rog, toate lucrurile mari pe care le-a făcut Elisei.”

5. Şi pe când istorisea împăratului cum înviase pe un mort, tocmai a venit femeia pe al cărei fiu îl înviase Elisei să roage pe împărat pentru casa şi ogorul ei. Ghehazi a zis: „Împărate, domnul meu, iată femeia, şi iată fiul ei pe care l-a înviat Elisei.”

6. Împăratul a întrebat pe femeie, şi ea i-a istorisit faptul. Apoi împăratul i-a dat un dregător, căruia i-a zis: „Vezi să se dea înapoi tot ce este al femeii acesteia, cu toate veniturile ogorului, din ziua când a părăsit ţara şi până acum!”

7. Elisei s-a întors la Damasc. Ben-Hadad, împăratul Siriei, era bolnav. Şi l-au înştiinţat, zicând: „Omul lui Dumnezeu a venit aici!”

8. Împăratul a zis lui Hazael: „Ia cu tine un dar, şi du-te înaintea omului lui Dumnezeu. Întreabă prin el pe Domnul, şi zi: „Mă voi tămădui de boala aceasta?”

9. Hazael s-a dus înaintea lui Elisei, luând cu el un dar, tot ce era mai bun în Damasc, patruzeci de cămile încărcate. Când a ajuns, s-a înfăţişat înaintea lui, şi a zis: „Fiul tău Ben-Hadad, împăratul Siriei, mă trimite la tine să te întreb: „Mă voi tămădui de boala aceasta?”

10. Elisei i-a răspuns: „Du-te şi spune-i: ,Te vei tămădui’, măcar că Domnul mi-a descoperit că va muri.”

11. Omul lui Dumnezeu şi-a pironit privirea asupra lui Hazael, şi s-a uitat ţintă la el multă vreme; apoi a plâns.

12. Hazael a zis: „Pentru ce plânge domnul meu?” Şi Elisei a răspuns: „Pentru că ştiu răul pe care-l vei face copiilor lui Israel; vei pune foc cetăţilor întărite ale lor; vei ucide cu sabia pe tinerii lor, vei zdrobi pe pruncii lor, şi vei spinteca pântecele femeilor însărcinate.”

13. Hazael a zis: „Dar ce este robul tău, câinele acesta, ca să facă lucruri aşa de mari?” Şi Elisei a zis: „Domnul mi-a descoperit că vei fi împărat al Siriei.

14. Hazael a plecat de la Elisei, şi s-a întors la stăpânul său, care i-a zis: „Ce ţi-a spus Elisei?” Şi el a răspuns: „Mi-a spus că te vei tămădui!”

15. A doua zi, Hazael a luat o învelitoare, pe care a înmuiat-o în apă, şi a întins-o pe faţa împăratului, care a murit. Şi, în locul lui, a domnit Hazael.

16. În al cincilea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, a început să domnească Ioram, fiul lui Iosafat, împăratul lui Iuda.

17. Avea treizeci şi doi de ani când s-a făcut împărat, şi a domnit opt ani la Ierusalim.

18. El a umblat în calea împăraţilor lui Israel, cum făcuse casa lui Ahab, căci avea de nevastă pe o fată a lui Ahab, şi a făcut ce este rău înaintea Domnului.

19. Dar Domnul n-a voit să nimicească pe Iuda, din pricina robului Său David, după făgăduinţa pe care i-o făcuse că-i va da totdeauna o lumină printre fiii săi.

20. Pe vremea sa, Edom s-a răsculat împotriva stăpânirii lui Iuda, şi au pus un împărat peste ei.

21. Ioram a trecut la Ţair, cu toate carele lui. Sculându-se noaptea, a bătut pe Edomiţi, care-l înconjurau, şi pe căpeteniile carelor, şi poporul a fugit în corturi.

22. Răscoala Edomului împotriva stăpânirii lui Iuda a ţinut până în ziua de azi. Libna s-a răsculat tot în acelaşi timp.

23. Celelalte fapte ale lui Ioram, şi tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?

24. Ioram a adormit cu părinţii săi, şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ahazia.

25. În al doisprezecelea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, a început să domnească Ahazia, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda.

26. Ahazia avea douăzeci şi doi de ani când a ajuns împărat, şi a domnit un an la Ierusalim. Mama sa se chema Atalia, fata lui Omri, împăratul lui Israel.

27. El a umblat în calea casei lui Ahab, şi a făcut ce este rău înaintea Domnului, ca şi casa lui Ahab, căci era ginerele casei lui Ahab.

28. El a mers cu Ioram, fiul lui Ahab, la război împotriva lui Hazael, împăratul Siriei, la Ramot din Galaad. Şi Sirienii au rănit pe Ioram.

29. Împăratul Ioram s-a întors să se tămăduiască la Izreel de rănile pe care i le făcuseră Sirienii la Rama, când se bătea împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. Ahazia, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda, s-a pogorât să vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, la Izreel, pentru că era bolnav.

Capitolul 9

1. Proorocul Elisei a chemat pe unul din fiii proorocilor, şi i-a zis: „Încinge-ţi mijlocul, ia cu tine sticluţa aceasta cu untdelemn, şi du-te la Ramot în Galaad.

2. Când vei ajunge acolo, să cauţi să vezi pe Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimşi. Să te duci să-l ridici din mijlocul fraţilor săi, şi să-l aduci într-o odaie deoparte.

3. Să iei sticluţa cu untdelemn, să-l torni pe capul lui, şi să zici: „Aşa zice Domnul: ,Te ung împărat al lui Israel!’ Apoi să deschizi uşa, şi să fugi fără să te opreşti.”

4. Tânărul, slujitorul proorocului, a plecat în Ramot din Galaad.

5. Când a ajuns, căpeteniile oştirii şedeau jos. El a zis: „Căpetenie, am să-ţi spun o vorbă.” Şi Iehu a zis: „Căruia dintre noi toţi?” El a răspuns: „Ţie, căpetenie.”

6. Iehu s-a sculat şi a intrat în casă, şi tânărul i-a turnat untdelemnul pe cap, zicându-i: „Aşa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Te ung împărat al lui Israel, al poporului Domnului.

7. Să nimiceşti casa stăpânului tău Ahab, şi voi răzbuna asupra Izabelei sângele robilor Mei, proorocii, şi sângele tuturor slujitorilor Domnului.

8. Toată casa lui Ahab va pieri; voi nimici pe oricine ţine de Ahab, fie rob, fie slobod în Israel,

9. şi voi face casa lui Ahab asemenea casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi casei lui Baeşa, fiul lui Ahia.

10. Câinii vor mânca pe Izabela în ogorul din Izreel, şi nu va fi cine s-o îngroape.” Apoi tânărul a deschis uşa, şi a fugit.

11. Când a ieşit Iehu la slujitorii stăpânului său, ei i-au zis: „Toate bune? Pentru ce a venit nebunul acesta la tine?” Iehu le-a răspuns: „Voi cunoaşteţi bine pe omul acesta şi ce poate spune.”

12. Dar ei au zis: „Minciună! Spune-ne dar!” Şi el a zis: „Mi-a vorbit aşa şi aşa, zicând: ,Aşa zice Domnul: ,Te ung împărat al lui Israel.’

13. Îndată şi-au luat fiecare hainele şi le-au pus sub Iehu pe treptele goale. Apoi au sunat din trâmbiţă, şi au zis: „Iehu este împărat!”

14. Astfel a uneltit Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimşi, împotriva lui Ioram. – Şi Ioram şi tot Israelul apărau Ramotul din Galaad împotriva lui Hazael, împăratul Siriei.

15. Dar împăratul Ioram se întorsese să se vindece la Izreel de rănile pe care i le făcuseră Sirienii, când se bătea împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. – Iehu a zis: „Dacă voiţi, să nu lăsaţi pe nimeni să scape din cetate, ca să se ducă să dea de veste la Izreel.”

16. Şi Iehu s-a suit în carul lui şi a plecat la Izreel; căci Ioram era bolnav în pat acolo, şi Ahazia, împăratul lui Iuda, se pogorâse să-l vadă.

17. Caraula pusă pe turnul lui Izreel a văzut ceata lui Iehu venind, şi a zis: „Văd o ceată de oameni.” Ioram a zis: „Ia un călăreţ, şi trimite-l înaintea lor să întrebe dacă este pace.”

18. Călăreţul s-a dus înaintea lui Iehu, şi a zis: „Aşa zice împăratul: „Veniţi cu pace?” Şi Iehu a răspuns: „Ce-ţi pasă de pace? Treci înapoia mea.” Caraula a dat de ştire, şi a zis: „Solul s-a dus până la ei, şi nu se mai întoarce.”

19. Ioram a trimis un al doilea călăreţ, care a ajuns la ei, şi a zis: „Aşa zice împăratul: „Veniţi cu pace?” Şi Iehu a răspuns: „Ce-ţi pasă de pace? Treci înapoia mea.”

20. Caraula a dat de ştire, şi a zis: „S-a dus până la ei, şi nu se întoarce. Şi alaiul este ca al lui Iehu, fiul lui Nimşi, căci mână ca un nebun.”

21. Atunci Ioram a zis: „Înhamă!” Şi au pus caii la car. Ioram, împăratul lui Israel, şi Ahazia, împăratul lui Iuda, au ieşit fiecare, în carul lui, înaintea lui Iehu; şi l-au întâlnit în ogorul lui Nabot din Izreel.

22. Cum a văzut Ioram pe Iehu, a zis: „Pace, Iehu?” Iehu a răspuns: „Ce, pace! Câtă vreme dăinuiesc curviile mamei tale Izabela, şi mulţimea vrăjitoriilor ei!”

23. Ioram a sucit frânele şi a fugit, zicând lui Ahazia: „Vânzare, Ahazia!”

24. Dar Iehu a pus mâna pe arc, şi a lovit pe Ioram între umeri. Săgeta a ieşit prin inimă, şi Ioram a căzut în car.

25. Iehu a zis căpeteniei sale Bidcar: „Ia-l şi aruncă-l în ogorul lui Nabot din Izreel; căci adu-ţi aminte că atunci când stăteam împreună, eu şi tu, călări pe cai înapoia tatălui său Ahab, Domnul a rostit împotriva lui hotărârea aceasta:

26. „Am văzut ieri sângele lui Nabot şi sângele fiilor lui.” zice Domnul, „şi-ţi voi face la fel chiar în ogorul acesta”, zice Domnul!” Ia-l dar, şi aruncă-l în ogor, după cuvântul Domnului.”

27. Ahazia, împăratul lui Iuda, când a văzut lucrul acesta, a fugit pe drumul care duce la casa din grădină. Iehu l-a urmărit, şi a zis: „Loveşte-l şi pe el în car!” Şi l-au lovit la suişul Gur, lângă Ibleam. El a fugit la Meghido, şi a murit acolo.

28. Slujitorii lui l-au dus într-un car la Ierusalim, şi l-au îngropat în mormântul lui, cu părinţii lui, în cetatea lui David.

29. Ahazia se făcuse împărat al lui Iuda în anul al unsprezecelea al lui Ioram, fiul lui Ahab.

30. Iehu a intrat în Izreel. Izabela, auzind lucrul acesta, şi-a uns sprâncenele, şi-a împodobit capul, şi se uita pe fereastră.

31. Pe când intra Iehu pe poartă, ea a zis: – Pace, noule Zimri, ucigaşul stăpânului său?”

32. El a ridicat faţa spre fereastră, şi a zis: „Cine este pentru mine? Cine?” Şi doi sau trei dregători s-au uitat la el, apropiindu-se de fereastră.

33. El a zis: „Aruncaţi-o jos!” Ei au aruncat-o jos, şi i-a ţâşnit sângele pe zid şi pe cai. Iehu a călcat-o în picioare.

34. Apoi a intrat, a mâncat şi a băut, şi a zis: „Duceţi-vă de vedeţi pe blestemata aceea, şi îngropaţi-o, căci este fată de împărat.”

35. S-au dus s-o îngroape; dar n-au găsit din ea decât ţeasta capului, picioarele şi palmele mâinilor.”

36. S-au întors şi au spus lui Iehu, care a zis: „Aşa spusese Domnul prin robul său Ilie, Tişbitul: „Câinii vor mânca în ogorul din Izreel carnea Izabelei;

37. şi hoitul Izabelei va fi ca gunoiul pe faţa ogoarelor, în ogorul din Izreel, aşa încât nu se va mai putea zice: „Aceasta este Izabela!”

Ioan 1:1-28

1. La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.

2. El era la început cu Dumnezeu.

3. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.

4. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.

5. Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.

6. A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan.

7. El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el.

8. Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină.

9. Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume.

10. El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.

11. A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.

12. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;

13. născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.

14. Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. –

15. Ioan a mărturisit despre El, când a strigat: „El este Acela despre care ziceam eu: ,Cel ce vine după mine, este înaintea mea, pentru că era înainte de mine’. –

16. Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har după har;

17. căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.

18. Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.”

19. Iată mărturisirea făcută de Ioan, când Iudeii au trimis din Ierusalim pe nişte preoţi şi Leviţi să-l întrebe: „Tu cine eşti?”

20. El a mărturisit şi n-a tăgăduit: a mărturisit că nu este el Hristosul.

21. Şi ei l-au întrebat: „Dar cine eşti? Eşti Ilie?” Şi el a zis: „Nu sunt!” „Eşti proorocul?” Şi el a răspuns: „Nu!”

22. Atunci i-au zis: „Dar cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuţi?”

23. „Eu”, a zis el, „sunt glasul celui ce strigă în pustie: ,Neteziţi calea Domnului’, cum a zis proorocul Isaia.”

24. Trimişii erau din partea Fariseilor.

25. Ei i-au mai pus următoarea întrebare: „Atunci de ce botezi, dacă nu eşti Hristosul, nici Ilie, nici proorocul?”

26. Drept răspuns, Ioan le-a zis: „Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru stă Unul, pe care voi nu-L cunoaşteţi.

27. El este Acela care vine după mine, – şi care este înaintea mea; eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor Lui.”

28. Aceste lucruri s-au petrecut în Betabara (Sau: Betania.), dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.

Viewed 15 times by 11 viewers