Cum se impaca un tata cu o astfel de incercare? Daca faci voia Lui, de ce ingaduie astfel de ingenuncheri? Si mai ales ca e vorba de un copil fara aparare. De ce n-a fost aparat miraculos?

@A.Dama:
La prima întrebare, nu ştiu cum să răspund! Mă gândesc că e imposibil ca să te împaci cu faptele… Şi totuşi, probabil că te împaci la fel cum te împaci cu toate celelalte lucruri din viaţă, precum boala, boala incurabilă, moartea şi despărţirea, trădarea, etc. Numai că aici e vorba de un copil, şi când aşa ceva i se întâmplă unui copil… e inimaginabilă durerea părinţilor!

La celelalte întrebări, pot răspunde dar răspunsul meu va fi mecanic şi simplist… Teologii şi filozofii încearcă de sute de ani să răspundă la întrebările acelea. Noi facem Voia Lui într-o lume stricată, în care trăim ca nişte oi în mijlocul lupilor. Facerea voii lui nu ne fereşte de rău, dimpotrivă ne expune la mai mult rău, mai multă ură. Într-o astfel de lume şi-a trimis Tatăl Fiul ca să moară. De atunci încoace, creştinii împlinesc în suferinţele lor ceea ce lipseşte suferinţelor Domnului (ca şi când sau, dacă Domnul ar fi continuat să trăiască aici după înviere). În lume veţi avea necazuri… dar îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!