Dragul meu frate in Cristos,
Ma bucur ca putem discuta fara patima despre aceste lucruri importante si voi citi cu interes ceea ce scrieti despre Jim Wallis, un om pentru care, stiu ca nu va va surprinde, am un respect special, chiar daca de multe ori nu sunt de acord cu el.
In ce priveste comentariul de mai sus, iata ce feste ne poate juca ambiguitatea unor termeni cum este cel de “liberal”.
Asa cum bine stiti, el este aplicat atit in teologie, cit si in politica, dar si in alte domenii, in fiecare dintre ele avind sensuri nuantat diferite, chiar daca congruente.
Mai mult, asa cum bine stiti, termenul incriminat poate avea sensuri radical diferite chiar in acelasi domeniu, dar in spatii georgafice diferite. Astfel, in Europa, a fi “liberal” inseamna in general a fi de dreapta, adica este “de bine” daca vii din acea parte a spectrului politic. In America insa, a fi “liberal” inseamna a fi de stinga, adica este “de rau” pentru cei care se considera de dreapta.
De aceea, asa cum pe buna dreptate solicita cindva Voltaire, daca vrem sa comunicam cu adevarat, este important sa ne precizam termenii atunci cind discutam. Va pretuiesc prea mult, in ciuda diferentelor acute dintre noi, sub raportul preferintelor teologice si politice, ca sa presupun ca v-ati folosit in mod deliberat de aceasta ambiguitate pentru a compromite reputatia lui Wallis in ochii evanghelicilor romani. Asta ar fi o forma ieftina de manipulare, si, ca atare, sub demnitatea dvs.
Nu pot totusi ca cred ca n-ati sesizat ca termenul “liberal” este folosit NU in sens teologic, CI in sens politic, in citatul pe care l-ati dat. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca in general jurnalistii, absolut pretutindeni, sunt in general analfabeti in materia de teologie.
Stiti bine, de asemenea, ca in Romania a numi pe cineva “liberal” este cel mai sigur mod de a discredita acea persoana in ochii evanghelicilor.
Asa fiind, din pricini de minima etica a comunicarii, va rog frumos sa operam cu distinctii clare in aceasta discutie.
Va doresc tot ce poate fi mai bun, si, daca nu vom reusi sa ne vedem de aceasta parte a vesniciei, sunt (aproape) sigur ca ne vom vedea la intilnirea de la tronul lui Cristos.
Cu sincera pretuire, in Cristos,
Danut

Stimate frate,
mai întâi vă mulţumesc că v-aţi oprit pe la mine, chiar dacă numai în urma unui email sau a unui ping şi v-aţi făcut timp să comentaţi umila mea postare. Ştiu că, pe de o parte sunteţi extrem de ocupat, iar pe de alta, consideraţi că am o poziţie teologică opusă celei pe care o aveţi, poziţie despre care ştiţi tot ce se poate şti, care este atât de predictibilă…. Afirmaţia de la urmă nu-mi aparţine, deşi este o parafrazare a afirmaţiei ce vă aparţine, sau mai bine zis ceea ce am înţeles eu. Cu atât mai mult mă miră deci, nu doar oprirea dvs. aici ci şi trecerea de la „domnul Pope” la „dragul meu frate în Cristos.”

Felul acesta de adresare, în loc să-mi inhibe pasiunile (cum înţeleg că vă bucuraţi că putem discuta, deci aveţi patima… bucuriei), mi le stârneşte! Cum aţi vrea să discutăm despre iubire în general(dragul), despre faptul că mă iubiţi personal (dragul meu), despre faptul că suntem parte a aceleiaşi familii (frate) şi toate cele trei, numai prin şi din cauza lui Cristos, fără patimă? Că dacă ar fi să discutăm despre un anume sport fără patimă, aş face-o cu uşurinţă, pentru că nu am nici un anume sport pe care să-l iubesc pătimaş! Dar, de câţiva ai încoace, mi-am propus să fiu pasionat de Cristos, de fraţi şi de familia Sa mai lărgită, Biserica. Aşa că vă rog să mă iertaţi dacă pe ici-colo voi manifesta patimă în discuţii!

Apropo, şi care ar fi scopul discuţiilor noastre? Ca să nu discutăm degeaba! În plus, mi-ar părea bine dacă nu m-aţi trata cu condescendenţă (nu ştiu exact dacă acesta este traducerea pentru „to patronize”); am observat o subtilă tendinţă de a vă trata astfel interlocutorii, mai ales pe cei care nu susţin punctele dvs. de vedere sau vă contrazic. De asemenea, vă rog să mă credeţi că motivele mele, sinceritatea mea şi mântuirea mea (m-am referit la acel „aproape” strecurat în urarea dvs. de la final) sunt curate. De asemenea caută să păstrez o demnitate fără reproş.

Acum, la treabă! Mi-ar place să ştiu de ce îl respectaţi pe Jim Wallis. Dar până aflu, eu nu m-am păcălit cu privire la termeni şi am vorbit în cunoştinţă de cauză. Jim Wallis este liberal şi din punct de vedere politic şi teologic.

A. Politic. Wallis s-a format în tumultul anilor ´60. Încă din studenţie a fost implicat cu stânga politică din SUA. Era chiar pe punctul de a fi dat afară din seminar din cauză participării la demonstraţiile împotriva războiului în Vietnam. A întemeiat revista „Post-American” care mai târziu a devenit „Sojourner Magazine”. Nu a zis nimic împotriva atrocităţilor Khmerilor roşii din Cambodgia. A criticat pe vietnamezii ce fugeau din ţara lor (anul 1979) cum că au fost molipsiţi de capitalism şi îşi caută satisfacerea obiceiurilor de consumatori pe alte tărâmuri. În 1979 apărea pe coperta revistei „Time” ca una dintre feţele celor 50 de americani ai viitorului (ce revistă profetică!). În acelaşi an, revista „Mission Tracks” publică un interviu cu Wallis, în care el declară că speră că tot mai mulţi creştini să ajungă să vadă lumea dintr-o perspectivă marxistă.

A susţinut regimul sandinist din Nicaragua şi a luptat împotriva eforturilor americane de a sprijini rebelii anti-comunişti ai mişcării „Contra”. A invitat Comitetul de Solidaritate cu Populaţia El-Salvador (CISPES) - reprezentantul grupului terorist din El-Salvador FMLN - să participe la acţiuni comune cu Sojourners. Abia la 1999 a regretat susţinerea sandiniştilor.

Evidenţele arată că a votat întreaga sa viaţă cu reprezentanţi ai Partidului Democrat. Pe agenda generală a acestora sunt elemente a politicii liberale americane, cum ar fi:

- separarea dintre biserică şi stat
- oportunităţi egale indiferent de rasă, vârstă, religie, sex, orientare sexuală, identitate sexuală, etc.
- asigurări socilae, asigurare medicală pentru toţi
- taxare progresivă
- nefolosirea forţei (armate) şi evitarea războiului (pacifism)
- dreptul femeii de a avorta
- o mai mare putere alocată guvernului federal
- sprijinirea sistemului de educare public
- drepturile oamenilor de a li se recunoaşte căsătoriile sau uniunile de acelaşi sex, precum şi dreptul de a-şi alege orientarea sexuală
- sprijinirea „Affirmative Action” (intervenţia guvernului de a „repara” daune din trecut (cum ar fi suferinţele persoanelor de culoare în sclavagism) prin oferirea de avantaje fie în educaţie, fie în muncă (de exemplu, facultăţi la care se intră pe baza scorului obţinut la un examen numit aici SAT - Scholastic Aptitude Test - sau test de aptitudine scolastică, au fost obligate să accepte un anumit număr de studenţi de culoare, chiar dacă testele lor au fost sub barem, doar din cauza culorii…)
- etc., (prea multe pentru a fi enumerate aici şi acum). În timp ce unele din puncte sunt juste şi meritoase, amestecarea lor cu gunoaiele le face un „untelemn” stricat.

Aici trebuie să precizez că, Jim Wallis a afirmat în repetate rânduri că el este „pro-life” (adică împotriva avortului) dar votarea sa pentru reprezentanţi care suportă dreptul femeii de a avorta infirmă credinţa sa.

B. Teologic. Jim Wallis se declară pe sine un „Progressive Evangelical Christian”. Ca atare, el a aderat la cele 8 puncte ale „The Center for Progressive Christianity” (TCPC), care sunt:

1. Să fi găsit o venire la Dumnezeu prin viaţa şi învăţăturile lui Isus Christos.

2. Recunoaşterea credincioşiei altor oameni care au alte nume pentru calea către sfera lui Dumnezeu, şi recunoaşterea că pentru ei, calea lor este la fel de adevărată precum este calea noastră pentru noi

3. Acceptarea că împărtăşirea pâinii şi a vinului în numele lui Isus este reprezentarea unei viziuni străvechi a lui Dumnezeu ca sărbătoare pentru toţi oamenii

4. Invitarea tuturor oamenilor de a se închina împreună cu noi, fără a insista că ei trebuie să devină ca noi pentru a fi acceptaţi. (Printre cei invitaţi şi acceptaţi fără nevoia de schimbare, avem „ credincioşi şi agnostici, creştini convenţionali şi sceptici care se întreabă, femei şi bărbaţi, cei de orice fel de orientare sexuală sau identitate sexuală).

5. Acceptarea că felul în care ne comportăm unii faţă de alţii şi faţă de alţi oameni constituie expresia deplină a ceea ce credem

6. Găsirea de mai mult har în căutarea de a înţelege decât în certitudinea dogmatică, mai multă valoare în a întreba decât în absolut.

7. Formarea noastră în comunităţi dedicate echipării noastre pentru lucrarea la care simţim că suntem chemaţi: să ne luptăm pentru pace şi justiţie între toţi oamenii, să protejăm şi să restaurăm integritatea întregii creaţii a lui Dumnezeu, şi să aducem speranţă celor pe care Isus i-a numit „aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei.”

8. Recunoaşterea că urmarea lui Isus este costisitoare, implică dragoste fără egoism, împotrivire conştientă la ceea ce este rău şi renunţarea la privilegii. (vezi http://www.tcpc.org).

Acum frate Dănuţ, nu-mi vine să cred că dvs. cu erudiţia dvs. nu aţi ştiut că Jim Wallis se consideră un „creştin progresiv”, şi care este agenda acestor „creştini”! O astfel de agendă este liberală şi-n România şi aiurea! În ultimă instanţă, nu o arie geografică înfierează un termen sau altul, un comportament sau altul, ci Adevărul. Dacă nu sunt de acord cu Jim Wallis, cele de mai sus explică de ce! Ca unul care urmăresc scena politică americană, îl văd adesea pe Jim Wallis în interviuri la diverse posturi de televiziune. Îi citesc revista. Pentru el, „evanghelia” este sinonimă cu eradicarea sărăciei.

Trecând de faptul că conceptul de eradicare a sărăciei este utopic, noi ştim că atunci când a vorbit despre „evanghelie” Isus a avut altceva în minte. Când a trimis pe apostolii Săi cu „Marea Însărcinare” nu a avut în vedere aruncarea de bani şi mâncare la cei săraci din lume. Era predicarea unei mântuiri a omului prin jertfa şi învierea lui Christos. Noua generaţie de evanghelici, aceea despre care Wallis este foarte mândru că o va înlocui pe cea veche, conservatoare, a fost crescută din nefericire într-o mocirlă morală care a făcut-o să nu mai cunoască adevărul. Ei nu ştiu că „the Awakening” despre care vorbeşte Wallis nu va veni prin iubirea creaţiei sau a crezturii mai mult decât pe Creator, ci prin pocăinţă şi întoarcere la Evanghelie şi la rugăciuhne, la o viaţă sfântă!

Acest concept de predicare a evangheliei mânturii este mereu ocolit, niciodată amintit de Jim Wallis, cel puţin din cele câteva zeci de apariţii în care l-am urmărit. Pe bună dreptate este „progresist”, deoarece aceştia recunosc la punctul (1) de mai sus că venirea la Dumnezeu este prin viaţa şi învăţăturile lui Isus. În timp ce Isus este CALEA, această cale este „nouă şi vie” şi ne-a fost deschisă prin trupul Domnului (Evrei 10:20). Viaţa şi învăţăturile Domnului nu sunt nimic fără moartea şi învierea Sa!

Acuzaţia (elegantă de altfel, şi subtilă) de manipulare v-a scăpat în cazul abordării de către dvs. a lui Ergun Caner, nu-i aşa? Apelez din nou la erudiţia dvs.şi inteligenţa de care daţi întotdeauna dovadă: ştiţi că în timp ce „baptiştii” sunt consideraţi în general ca parte din mişcarea Protestantă, există de asemenea mai multe grupări şi indivizi care nu acceptă această etichetare. După unii, baptiştii se trag din anabaptişti şi atunci aceştia au fost prigoniţi de către reformatori (şi catolici) în secolul al XVI-lea! Dacă puritanii sunt strămoşii baptiştilor, atunci şi aceştia au fost persecutaţi pe vremea lui William laud şi mai târziu sub „Clarendon Code”. Ergun Caner preciza că în calitate de baptist, nu se recunoaşte în tradiţia protestantă, şi a explicat de ce. Astfel dânsul respingea sinonimul evanghelic = protestant.

Aşa cum spuneaţi, Ergun Caner are dreptul la opinia sa. Dar a pune opinia sa numai pe seama faptului că dânsul conduce „Liberty University” a celui ce-a fost Jerry Falwell, şi a-i desconsidera atfel „nobleţea sufletească, de independenţa academică şi conştiinţa intelectuală şi spirituală” este chiar şi în nota de sarcasm, sub demnitatea dvs. şi nejust; mai ales din partea unui aprig susţinător al justiţiei, cum sunteţi dvs.! Trebuie să avem grijă cum judecăm, deoarece aşa vom fi judecaţi şi noi, nu-i aşa? De către Domnul!

În încheiere, ca „fundamentalist” şi reprezentant al „dreptei americane” vreau să precizez că am deplâns (şi continui s-o fac) reprezentarea falsă a ceea ce înseamnă creştin în America; numele a ajuns o descriere generică a unei religii. În Antiohia semnificaţia era mai mult de „urmaş al lui Christos”. În timp ce nu subscriu deloc la aberaţia evanghelei prosperităţii, nici la metodele şi afirmaţiile unora care au crezut că au un spirit „profetic” numai pentru ca mai târziu, după afirmaţie, să-şi ceară scuze pentru prostia spusă, înţeleg că în America în sens mai larg, familia de exemplu, este sub atac. Şi cred că ceea ce înţelege Biblia prin familie, trebuie întărit încă din biserică, din propriile noastre familii, şi apoi, de ce nu, şi-n camera de votare. Dar dezavuez cu vehemenţă orice manifestări sociale şi politice sub paravanul „creştinismului” care nu au nimic de-a face cu Christos. De asemenea, nu cred că restabilirea moralităţii creştine trebuie să aibă în vedere atacarea (preferată) a unor 2-3 păcate precum homosexualismul, avortul, căsătoria homosexuală, în timp ce păcate precum bărfa, invidia, egoismul, materialismul, pofta, homofobia, lăcomia, minciuna, şi altele, sunt lăsate în pace. Ştiu, este mai uşor să mărturisim şi să atacăm păcatele de care nu suntem vinovaţi!

Văzând devierea mea (parţială cel puţin) de la fundamentalismul meu înfierat în conştiinţa dvs. v-aş ruga să fiţi şi dvs. mai înţelegător cu fundamentaliştii americani. Ştiţi că după unele studii, oamenii cu venituri medii, religioşii care merg frecvent la biserici, donează mult mai mulţi bani organizaţiilor de caritate decât liberalii cărora le pasă (verbal) de săraci! (vezi asta http://abcnews.go.com/2020/story?id=2682730). Poate că unele din recentele dvs. călătorii au fost finanţate prin World Vision de unii dintre cei pe care-i dispreţuiţi! Ştiţi zicala cu mâna care te hrăneşte… Ei, dar mă opresc aici!

Să fiţi sănătos şi să ne vedem neaparat în Împărăţia lui Dumnezeu. Până atunci, cine ştie, poate şi aici pe pământ.

Cu respect,
Ted

PS. Parte din material va apare şi ca post despre Wallis.

Chiar daca raspunsul nu e pentru mine, si chiar daca sint de acord cu dvs. ca pacate ca birfa, invidia egoismul sint ignorate, totusi o diferenta e ca s-a ajuns la atita stricaciune sa se spuna ca homosexualismul, casatoria intre ei, nu este pacat.

And WOW, raspuns super!

@Cristina:
Multumesc. In altă ordine de idei, clasificarea păcatelor în mari şi mici nu ajută nimănui. Păcătoşii nemântuiţi au aceeaşi soartă.

Trebuie sa-mi cer scuze pentru ca, desi am incercat (chiar mi-am transcris comentariul larg de mai sus si am inceput sa raspund) timpul nu-mi permite sa o fac asa cum s-ar cuveni.
In plus, imi displace profund maniera in care au inteles unii ceea ce se intimpla aici, ca si cum ar fi un fel de concurs de replici. Imi pare rau, dar la asemenea competitii nu doresc sa particip. De asemenea, ucrurile sunt mult prea serioase pentru un raspuns superficial. Poate ca voi avea cindva ragaz sa paspund pe indelete.
Vreau sa va asigur, in final de respectul meu, in ciuda pozitiilor noastre diferite, teologice si politice. Vreau sa va mai spun ca am un numar important de prieteni, mai mult sau mai putin fundamentalisti, cu care ne persiflam reciproc uneori, chiar destul de dur citeodata, dar fara sa ne dispretuim. Ceea ce dispretuiesc eu este mindria amestecata cu prostia unora dintre adeptii fundamentalismului. Iar cind la aceasta se adauga si fanatismul, tacimul e gata.
Precizez insa ca nu va consider a fi dintre acestia. Atfle, fiti sigur, nu as fi trecut “pragul” blogului dvs.
Va doresc o zi senina.
Danut

@DanutM:
take your time. Nu e nici o graba. E doar o… conversatie! Si daca cineva asista la un concurs, asta nu este vina noastra! Probabil ca fiecare avem “falitii” nostri. In ceea ce priveste cele trei ingrediente amintite, mindria, prostia si fanatismul, toti suferim intr-o oarecare masura de ele, nu-i asa? Le-am re-botezat altfel, ca sa nu sunte chair atit de strident: le-am zis demnitate, punct de vedere, consecventa… dar tot aia e!
Doar bine-n toate.
Ted