Acum două săptămâni, fiind prin centrul Seattle-lui cu maşina m-am trezit blocat pe o stradă pânăa la trecerea unui convoi de maşini oficiale. Alegerile pentru preşedinţie sunt în toi, candidaţii cutreieră ţara în lung şi-n lat, aşa că m-am gândit că-i vreun candidat sau surogat de-al lui. Dar, am aflat că de fapt nu era nici un candidat, ci Dalai Lama, liderul spiritual al Tibetului.

Tibetul a revenit recent, cu ocazia Jocurilor Olimpice din China în prim-planul atenţiei publice. Tibetul nu doreşte autonomia, ci doar să-şi practice liber de constrângeri religia. Venirea lui Dalai Lama în Seattle a dat naştere la o mulţime de manifestări de tot felul şi s-au organizat tot felul de întâlniri şi simpozioane. Printre acestea, mi-au atras privirile titlurile despre un simpozion la care au participat Arhiepiscopul Episcopal al Africii de Sud, Desmond Tutu, Steven Shankman, şeful UNESCO pentru studii transculturale, dialod inter-religios şi pace, preashinţia sa Dalai Lama şi alţii. Am fost mirat că Desmond Tutu, laurerat Nobel pentru pace a particiapt, dar nu prea tare: se cunosc poziţiile lui Tutu cu privire la teologia eliberării şi la mişcarea ecumenică, al cărei suporter declarat este. Unii laureaţi Nobel pentru pace, ajung să se comporte cel puţin ciudat: Jimmy Carter, Al Gore, şi alţii! Numele ce mi-au produs ridicarea sprâncenelor au fost ale lui Doug Pagitt şi Rob Bell. Ambii sunt lideri în mişcarea „Emergent Churches” din SUA.

Mărturisesc că dintre reprezentanţii acestei mişcări, simpatizez pe unii: de exemplu, îmi palce Mark Driscoll, de aici din Seattle. L-am ascultat adesea, i-am citit cărţile şi, în afară de faptul că prezentarea este mai… ne-ortodoxă (vorbesc din punct de vedere al obiceiurilor de prin bisericile evanghelice conservatoare), nu am descoperit aberaţii teologice la Mark. Pe Pagitt şi Bell (ultimul este supranumit de unii „viitorul Billy Graham al Americii) nu i-am văzut niciodată personal, şi nici nu am fost interesat de cărţile lor. Abia acum mi-am comandat două cărţie de-a lui Rob Bell: Sex God şi Velvet Elvis. Când o să le citesc, poate vă spun (dacă am timp) despre ce am avut impresia că este vorba!

De ce m-a mirat prezenţa celor doi emergenţi? Pentru că tema discuţiei a fost „cum să zidim compasiunea în tineri” iar contextul mai larg al activităţilor au fost „Noua Spiritualitate”, şi printre participanţi au fost reprezentanţi musulmani, budişti, hinduşi, catolici, bahai, episcopalieni şi alţii. În timp ce nu am nimic împotrivă de a ne alătura în acţiuni de caritate şi manifestări a compasiunii altor oameni de alte credinţe, în timp ce nu cred că compasiunea este o dimensiune aparţinând 100% creştinilor (deşi creştinii au primit de la Domnul dragostea-agape, care sacrifică, şi ei ar trebui să fie lideri în a manifesta agape), în timp ce nu cred că creştinii nu au ce învăţa în domeniul cultural şi social de la alţii de alte credinţe, eu cred că în cadrul mai larg al „Noii Spiritualităţi” despre care se vorbeşte, există pericolul unui ecumenism periculos, la care dacă nu suntem atenţi, vom sucomba încet strangulaţi de demonii inclusivismului şi pluralismului religios.

După părerea mea, alianţa şi asocierea cu reprezentanţii curentului „New Age” este periculoasă pentru că de exemplu, în timpul procesului desfăşurării unor acţiuni de caritate, tindem să uităm cine suntem (copiii lui Dumnezeu), cum am ajuns să fim asta (prin Isus Christos), cum suntem mântuiţi (numai prin Isus Christos, El fiind CALEA, ADEVĂRUL şi VIAŢA - în nici un alt nume nu există mântuire…), care este adevărata viaţă (viaţa a fost arătată, zice Ioan şi Pavel spune că aceasta viaţă este Christos trăind în mine), că există iar şi rai, şi în definitiv, cine şi cum este Dumnezeu! Ajungem să ne închinăm unui alt Dumnezeu care nu este Domnul Dumnezeu al Sfintelor Scripturi!

În timpul procesului, o să ajungem „evanghelici fără o Evanghelie”, creştini debusolaţi, orbiţi prin posibilitatea asocierii cu mai-marii timpurilor, stând la masă cu tot felul de muftii, brahmani, episcopi şi guru, dar uitând că Isus nu este unul dintre dumnezei, ci SINGURUL Domn şi Dumnezeu. În timpul procesului, vom uita să veghem şi ne va scăpa faptul că iniţiativele „interfaith” (între credinţe) sunt masca sub care se încearcă aducerea unei păci mondiale fără „Prinţul Păcii Isus Christos”, că deşi aceste iniţiative se auto-denumesc „nu religii ci poduri între religii” au ca obiectiv topirea tuturor religiilor într-una singură

Cele de mai sus m-au determinat în sfârşit să scriu câte ceva despre ecumenism,ceva despre istoria sa, cum este el înţeles de către promontorii cei mai vocali ai lui, şi dacă există un ecumenism corect, acceptabil, care sunt bazele acestuia ş.a.m.d. O să încerc să fac lucrul acesta în limitele timpului, într-un program extrem de încărcat în care funcţionez în ultima vreme! De asemenea sper să pun un pic de balsam alinător pe ranele vindecătorului. Până acum, el a rămas singur pe redute să se lupte cu ecumenismul…

The Seminţele compasiunii… seminţele ecumenismului by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.