O să revin cu amănunte şi o să explic de ce cred că lucrarea lui Bentley este o lucrare de amăgire. Până atunci, doar atât că mă gândeam astăzi că concepţia noastră despre diavolul merge mână în mână (mano a mano) cu concepţia noastră despre Dumnezeu.
Dacă eu cred că rolul lui Dumnezeu este doar să mă binecuvinteze, să mă vindece şi să-mi umple buzunarele cu bani, atunci rolul diavolului nu-i decât să mă împiedice să ajung la aceste lucruri! Dar dacă Dumnezeu vrea să mă mântuie de la pierzare, atunci rolul diavolului este să mă piardă! Ceea ce este cu totul diferit de a mă împiedica să-mi primesc binecuvântările!
Nu vrem nici să-l luăm pe diavolul prea în serios (pentru că atunci i-am da prea multă importanţă, l-am cosnidera prea puternic şi am fi tentaţi să ne luptăm cu el uitând să ne închinăm lui Dumnezeu) dar nici prea superficial (pentru că atunci am desconsidera biruinţa lui Isus asupra diavolului). Nu trebuie nici să văd demoni pretutindeni (un prieten păstor îmi spunea că la o întâlnire cu liderii bisericii a propus o anumită măsură, la care unul dintre participanţi a explodat în engleză „I rebuke that spirit!” - adică, mustru acel duh!), dar nici să fiu in necunoştinţă de manifestări demonice în jurul meu sau în alţi oameni.
Baza este să am o înaltă părere despre Dumnezeu, să mă tem de Domnul şi să-l respect slujindu-i cu umilinţă. Diavolul este un duşman puternic, dar a fost biruit pe Calvar. Biruinţa aceasta etse a mea prin supunere lui Dumnezeu. Şi, prin trăirea după Cuvânt, mărturisirea Cuvântului, sângele Mielului şi încă un element amintit de Ioan în Apocalipsa, prin ne-iubirea vieţii mele (Apoc 12:11).
Capitolul 17
1. În locul lui a domnit fiul său Iosafat. El s-a întărit împotriva lui Israel:
2. a pus oşti în toate cetăţile întărite ale lui Iuda, şi a rânduit căpetenii în ţara lui Iuda şi în cetăţile lui Efraim, pe care le luase tatăl său Asa. Read the rest of this entry »