Preşedintele Bush este plecat prin Europa într-un turneu de rămas-bun.  Sunt convins că popoarele Europei se bucură să-l vadă plecat de la Casa Albă!   Printre europenii mai aproape de politica internaţională a lui Bush (adică mai aproape decât predecesorul său) este Papa Benedict al XVI-lea.

Vineri Bush a făcut o vizită la Vatican, unde a fost primit de Papa Benedict al XVI-lea.  Dorind să-I întoarcă preşedintelui american favorurile primite cu ocazia vizitei sale în SUA, Benedict l-a purtat pe Bush într-o plimbare privată prin Grădinile Vaticanului - loc care este păstrat doar pentru oaspeţi aleşi pe sprânceană.  Apoi cei doi au povestit în Turnul St. Ioan de pe balconul căruia au privit cei peste 180 de acri de grădini.  Întâlnirea s-a încheiat cu un concert privat în Capela Sixtină, concert susţinut de corul Capelei.

Toate cele de mai sus şi altele, au făcut să înceapă să apară discuţii pe tema convertirii lui Bush la catolicism.  Se ştie că Jeb Bush, fostul guvernator al Floridei s-a convertit, la fel şi Tony Blair, fostul prim-ministru al Marei Britanii.  În timp ce disuţiile Papei cu Bush rămân secrete, ceea ce au dezvăluit ei publicului este că au povestit despre apărarea valorilor morale fundamentale a vieţii, precum şi despre problema Orientului Mijlociu şi a păcii în Israel.

Unii apropiaţi ai lui Bush de la Washington, printre care şi Richard Neuhaus, editorul publicaţiei „First Things” (domnul Neuhaus este preot catolic şi a fost consultat de Bush în trecut cu diferite ocazii) au spus că nici nu poate fi vorba de o convertire a lui Bush!  Bush este metodist.  El a aderat la religia aceasta pentru că aici aparţinea soţia sa, Laura.  Pentru a deveni metodist Bush a renunţat la religia Episcopaliană.

Recent, o femeie pe nume Josie Gurney din Nanaino s-a trezit în poştă cu un plic de la organizaţia misionară a tele-evanghelistului Peter Popoff.  Crezând că este un nou apel pentru donaţii, era gata-gata să-l arunce la gunoi, când i s-a părut că plicul nu conţine materiale obişnuite.  Curioasă l-a deschis şi astfel a descoperit în el un cec pentru $69 şi o scrisoare de la Popoff care explica că banii reprezintă rambursarea donaţiei femeii făcută cu un timp în urmă.

Doamna Gurney protestase public împotriva practicilor de strângere de fonduri practicate de Peter Popoff (şi alţii).  El vinde de obicei flacoane cu un fel de „apă sfinţită” şi alte matrapazlîcuri la programe difuzate pe staţii locale de televiziune, de obicei după miezul nopţii.  Se pare că doamna Gurney cumpărase un asemenea flacon de apă sare nu a produs efectul scontat şi ea s-a plâns.  Popoff i-a returnat banii, deşi doamna Gurney afirmă că nu va depune cecul la bancă, ci-l va păstra ca amintire şi dovadă că ea a „învins” sistemul lui Popoff.

Acum istoria aceasta mă face să mă întreb (şi nu neaparat cu privire la bani cu care cumperi de la biserică sau organizaţii religioase produse de care mai apoi eşti nemulţumit) ce se întâmplă dacă dai bani bisericii căreia eşti membru, apoi te gândeşti să pleci datorită vreunei nemulţumiri?  Îţi ceri banii înapoi?  Ceri despăgubiri?  E adevărat că donaţia ta a contribuit la plătirea unor cheltuieli de funcţionare, poate a salariilor, sau au fost daţi mai departe unor nevoiaşi.  Din banii tăi s-a plătit păstorul care a ţinut predicile şi te-a păstorit.  Deci cumva ai „cumpărat” servicii cu banii.  Trebuie să ţi-i primeşti înapoi?  Nu au fost daţi Domnului?  Dacă păstorul a fost un păstor rău?  Dacă banii daţi au fost cheltuiţi pe lucruri cu care tu nu ai fi fost de acord?  (Ştiu de adunări care au luat banii şi i-au investit la bursă, ca banii să producă… alţi bani!  Şi, unii au câştigat, alţii i-au pierdut!  Că, aşa e la bursă: paguba unuia câştigul altuia).

Dacă tu dai bani „Domnului” şi cel căruia îi dai îi cheltuieşte nepotrivit, cine răspunde în faţa Domnului în cele din urmă?  Just Thinking!

Astăzi Neemia capitolele 7, 8 şi 9, Fapte 3

Capitolul 7

1. După ce s-a zidit zidul şi am pus uşile porţilor, au fost puşi în slujbele lor uşierii, cântăreţii şi Leviţii.

2. Am poruncit fratelui meu Hanani, şi lui Hanania, căpetenia cetăţuii Ierusalimului, om care întrecea pe mulţi prin credincioşia şi prin frica lui de Dumnezeu, Read the rest of this entry »