PERSPECTIVE CRESTINE

Astăzi Neemia capitolele 10-11, Fapte 4:1-22

Capitolul 10

1. Iată pe cei ce şi-au pus pecetea: Dregătorul Neemia, fiul lui Hacalia Zedechia,

2. Seraia, Azaria, Ieremia,

3. Paşhur, Amaria, Malchia,

4. Hatuş, Şebania, Maluc,

5. Harim, Meremot, Obadia,

6. Daniel, Ghineton, Baruc,

7. Meşulam, Abia, Miiamin,

8. Maazia, Bilgai, Şemaia, preoţi.

9. Leviţii: Iosua, fiul lui Azania, Binui, din fiii lui Henadad, Cadmiel,

10. şi fraţii lor, Şebania, Hodia, Chelita, Pelaia, Hanan,

11. Mica, Rehob, Haşabia,

12. Zacur, Şerebia, Şebania,

13. Hodia, Bani, Beninu.

14. Căpeteniile poporului: Pareoş, Pahat-Moab, Elam, Zatu, Bani,

15. Buni, Azgad, Bebai,

16. Adonia, Bigvai, Adin,

17. Ater, Ezechia, Azur,

18. Hodia, Haşum, Beţai,

19. Harif, Anatot, Nebai,

20. Magpiaş, Meşulam Hezir,

21. Meşezabeel, Ţadoc, Iadua,

22. Pelatia, Hanan, Anaia,

23. Hosea, Hanania, Haşub,

24. Haloheş, Pilha, Şobec,

25. Rehum, Haşabna, Maaseia,

26. Ahia, Hanan, Anan,

27. Maluc, Harim, Baana.

28. Cealaltă parte a poporului, preoţii, Leviţii, uşierii, cântăreţii, slujitorii Templului, şi toţi cei ce se despărţiseră de popoarele străine, ca să urmeze Legea lui Dumnezeu, nevestele lor, fiii şi fetele lor, toţi cei ce aveau cunoştinţă şi pricepere,

29. s-au unit cu fraţii lor mai cu vază dintre ei. Au făgăduit cu jurământ şi au jurat să umble în Legea lui Dumnezeu, dată prin Moise, robul lui Dumnezeu, să păzească şi să împlinească toate poruncile Domnului, Stăpânului nostru, orânduirile şi legile Lui.

30. Am făgăduit să nu dăm pe fetele noastre după popoarele ţării şi să nu luăm pe fetele lor de neveste pentru fiii noştri;

31. să nu cumpărăm nimic, în ziua Sabatului, şi în zilele de sărbătoare, de la popoarele ţării care ar aduce de vânzare în ziua Sabatului mărfuri sau altceva de cumpărat, şi să lăsăm nelucrat pământul în anul al şaptelea şi să nu cerem plata nici unei datorii.

32. Am luat asupra noastră îndatorirea să dăm a treia parte dintr-un siclu pe an pentru slujba Casei Dumnezeului nostru,

33. pentru pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pentru darul de mâncare necurmat, pentru arderea de tot necurmată din zilele de Sabat, din zilele de lună nouă şi din zilele de sărbători, pentru lucrurile închinate Domnului, pentru jertfele de ispăşire pentru Israel, şi pentru tot ce se face în Casa Dumnezeului nostru.

34. Am tras la sorţi, preoţi, Leviţi şi popor, pentru lemnele care trebuiau aduse pe fiecare an, ca dar, la Casa Dumnezeului nostru, după casele noastre părinteşti, la vremuri hotărâte, ca să fie ars pe altarul Domnului, Dumnezeului nostru, cum este scris în Lege.

35. Am hotărât să aducem în fiecare an la Casa Domnului cele dintâi roade ale pământului nostru şi cele dintâi roade din toate roadele tuturor pomilor;

36. să aducem la Casa Dumnezeului nostru, preoţilor care fac slujba în Casa Dumnezeului nostru, pe întâii născuţi ai fiilor noştri şi ai vitelor noastre, cum este scris în Lege, pe întâii născuţi ai vacilor şi oilor noastre;

37. să aducem preoţilor, în cămările Casei Dumnezeului nostru, cele dintâi roade din plămădeală şi darurile noastre de mâncare din roadele tuturor pomilor din must şi din untdelemn; şi să dăm zeciuială din pământul nostru Leviţilor, care trebuie s-o ia ei înşişi în toate cetăţile aşezate pe pământurile pe care le lucrăm.

38. Preotul, fiul lui Aaron, va fi cu Leviţii când vor ridica zeciuiala; şi Leviţii vor aduce zeciuială din zeciuială la Casa Dumnezeului nostru, în cămările casei vistieriei.

39. Căci copiii lui Israel şi fiii lui Levi vor aduce în cămările acestea darurile de grâu, de must şi de untdelemn; acolo sunt uneltele sfântului locaş, şi acolo stau preoţii care fac slujba, uşierii şi cântăreţii. Astfel ne-am hotărât să nu părăsim Casa Dumnezeului nostru.

Capitolul 11

1. Căpeteniile poporului s-au aşezat la Ierusalim. Cealaltă parte a poporului a tras la sorţ, pentru ca unul din zece să vină să locuiască la Ierusalim în cetatea sfântă, iar ceilalţi să locuiască în cetăţi.

2. Poporul a binecuvântat pe toţi cei ce au primit de bună voie să locuiască la Ierusalim.

3. Iată căpeteniile ţinutului care s-au aşezat la Ierusalim. În cetăţile lui Iuda, fiecare s-a aşezat în moşia lui, în cetatea lui Israel, preoţii şi Leviţii, slujitorii Templului, şi fiii robilor lui Solomon.

4. La Ierusalim s-au aşezat unii din fiii lui Iuda şi din fiii lui Beniamin. – Din fiii lui Iuda: Ataia, fiul lui Ozia, fiul lui Zaharia, fiul lui Amaria, fiul lui Şefatia, fiul lui Mahalaleel, din fiii lui Pereţ,

5. şi Maaseia, fiul lui Baruc, fiul lui Col-Hoze, fiul lui Hazaia, fiul lui Adaia, fiul lui Ioiarib, fiul lui Zaharia, fiul lui Şiloni.

6. Toţi fiii lui Pereţ care s-au aşezat la Ierusalim, au fost patru sute şaizeci şi opt de oameni viteji. –

7. Iată fiii lui Beniamin: Salu, fiul lui Meşulam, fiul lui Ioed, fiul lui Pedaia, fiul lui Colaia, fiul lui Maaseia, fiul lui Itiel, fiul lui Isaia,

8. şi după el, Gabai şi Salai, nouă sute douăzeci şi opt.

9. Ioel, fiul lui Zieri, era căpetenia lor; şi Iuda, fiul lui Senua, era a doua căpetenie a cetăţii.

10. Din preoţi: Iedaia, fiul lui Ioiarib, Iachin,

11. Seraia, fiul lui Hilchia, fiul lui Meşulam, fiul lui Ţadoc, fiul lui Meraiot, fiul lui Ahitub, domnul Casei lui Dumnezeu,

12. şi fraţii lor care făceau slujba Casei, opt sute douăzeci şi doi; Adaia, fiul lui Ieroham, fiul lui Pelalia, fiul lui Amţi, fiul lui Zaharia, fiul lui Paşhur, fiul lui Malchia,

13. şi fraţii săi, capii caselor părinteşti, două sute patruzeci şi doi; şi Amaşai, fiul lui Azareel, fiul lui Ahzai, fiul lui Meşilemot, fiul lui Imer,

14. şi fraţii lor, oameni viteji, o sută douăzeci şi opt; Zabdiel, fiul lui Ghedolim, era căpetenia lor.

15. Din Leviţi: Şemaia, fiul lui Haşub, fiul lui Azricam, fiul lui Haşabia, fiul lui Buni,

16. Şabetai şi Iozabad, însărcinaţi cu treburile de afară ale Casei lui Dumnezeu, şi făcând parte din căpeteniile Leviţilor;

17. Matania, fiul lui Mica, fiul lui Zabdi, fiul lui Asaf, căpetenia care cânta lauda la rugăciune, şi Bacbuchia, al doilea din fraţii săi, şi Abda, fiul lui Şamua, fiul lui Galal, fiul lui Iedutun.

18. Toţi Leviţii din cetatea sfântă erau două sute optzeci şi patru.

19. Şi uşierii: Acub, Talmon, şi fraţii lor, păzitorii porţilor, o sută şaptezeci şi doi.

20. Cealaltă parte din Israel, din preoţi, şi din Leviţi, s-au aşezat în toate cetăţile lui Iuda, fiecare în moşia lui.

21. Slujitorii Templului s-au aşezat pe deal, şi aveau de căpetenii pe Ţiha şi Ghişpa.

22. Căpetenia Leviţilor la Ierusalim era Uzi, fiul lui Bani, fiul lui Haşabia, fiul lui Matania, fiul lui Mica, dintre fiii lui Asaf, cântăreţii însărcinaţi cu slujba Casei lui Dumnezeu;

23. căci era o poruncă a împăratului cu privire la cântăreţi, şi li se dădea o parte hotărâtă pe fiecare zi.

24. Petahia, fiul lui Meşezabeel, din fiii lui Zerah, fiul lui Iuda, era dregătorul împăratului pentru toate treburile poporului.

25. Cât despre sate şi câmpiile lor, unii din fiii lui Iuda s-au aşezat la Chiriat-Arba şi în locurile care ţin de el, la Dibon şi în locurile care ţin de el, Iecabţeel şi în satele care ţin de el,

26. la Ieşua, la Molada, la Bet-Palet,

27. La Haţar-Şual, la Beer-Şeba şi în locurile care ţin de ea,

28. la Ţiclag, la Mecona şi în locurile care ţin de ea,

29. la En-Rimon, la Ţorea, la Iarmut,

30. la Zanoah, la Adulam, şi în satele care ţin de el, la Lachis şi în ţinutul lui, la Azeca şi în locurile care ţin de el. S-au aşezat astfel de la Beer-Şeba până la valea lui Hinom.

31. Fiii lui Beniamin s-au aşezat, de la Gheba la Micmaş, la Aia, la Betel şi în locurile care ţin de el,

32. la Anatot, la Nob, la Hanania,

33. la Haţor, la Rama, la Ghitaim,

34. la Hadid, la Ţeboim, la Nebalat,

35. la Lod, şi la Ono, valea lucrătorilor.

36. Au fost unii Leviţi care s-au unit cu Beniamin, măcar că făceau parte din cetele lui Iuda.

Fapte 4:1-22

1. Pe când vorbeau Petru şi Ioan norodului, au venit la ei pe neaşteptate preoţii, căpitanul Templului şi Saducheii,

2. foarte necăjiţi că învăţau pe norod, şi vesteau în Isus învierea din morţi.

3. Au pus mâinile pe ei, şi i-au aruncat în temniţă până a doua zi; căci se înserase.

4. Însă mulţi din cei ce auziseră cuvântarea, au crezut; şi numărul bărbaţilor credincioşi s-a ridicat aproape la cinci mii.

5. A doua zi, mai marii norodului, bătrânii şi cărturarii s-au adunat împreună la Ierusalim,

6. cu marele preot Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru, şi toţi cei ce se trăgeau din neamul marilor preoţi.

7. Au pus pe Petru şi pe Ioan în mijlocul lor, şi i-au întrebat: „Cu ce putere, sau în numele cui aţi făcut voi lucrul acesta?”

8. Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: „Mai mari ai norodului şi bătrâni ai lui Israel!

9. Fiindcă suntem traşi astăzi la răspundere pentru o facere de bine, făcută unui om bolnav, şi suntem întrebaţi cum a fost vindecat,

10. s-o ştiţi toţi, şi s-o ştie tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră pe deplin sănătos, în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi.

11. El este ,piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului.’

12. În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.”

13. Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s-au mirat, întrucât ştiau că erau oameni necărturari şi de rând; şi au priceput că fuseseră cu Isus.

14. Dar fiindcă vedeau lângă ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic împotrivă.

15. Le-au poruncit doar să iasă afară din Sobor, s-au sfătuit între ei,

16. şi au zis: „Ce vom face oamenilor acestora? Căci este ştiut de toţi locuitorii Ierusalimului că prin ei s-a făcut o minune vădită, pe care n-o putem tăgădui.

17. Dar, ca să nu se lăţească vestea aceasta mai departe în norod, să-i ameninţăm, şi să le poruncim ca de acum încolo să nu mai vorbească nimănui în Numele acesta.”

18. Şi după ce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească cu nici un chip, nici să mai înveţe pe oameni în Numele lui Isus.

19. Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: „Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu;

20. căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit.”

21. I-au ameninţat din nou, şi i-au lăsat să plece, căci nu ştiau cum să-i pedepsească, din pricina norodului; fiindcă toţi slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate.

22. Căci omul cu care se făcuse această minune de vindecare, avea mai bine de patruzeci de ani.

* **

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.