Si eu sunt optimista.Va rog sa imprumutati de la biblioteca ( prin comanda) filmul ” A Man Called Peter”. Acolo, dr. Peter Marshal zice intr-o predica in Catedrala Presedintilor ca ceea ce trebuie Americii este o personalitate de talia lui Ilie. Apoi sa strige toata ziua si sa se scrijeleasca preotii baalilor moderni dar catre seara sa fie dati de rusine.

Focul divin sa aprinda jertfele chiar daca pietrele si lemnele sunt ude si santul plin cu apa .

Azi am primit un email in care era un manifest pentru trezirea spirituala.
Intrebarea era: ” Te-ai intrebat de ce acum 60 de ani in urma ,Biserica nu se confrunta cu asa multa imoralitate,materialism,divorturi,probleme cu adolescentii,droguri,pornografie,cum se confrunta azi”?
Un raspuns fundamental :1 Tesalonoceni 4; 3,7-8 si 2 timotei 3;5

Problema sta in definirea de sine a Adunarii.
Atata timp cat majoritatea nu este nelinistita de faptul ca asa-zisa Biserica este un furnizor de servicii religioase, un fel de “comerciant” de divinitate pe care poti sa-l schimb dupa plac, raul se va accentua.
Prin neglijarea Adevarului, a disparut deosebirea intre “lume” si Adunare(devenita intre timp “biserica”), a avut loc (si mai are) procesul de “lumificare”, de contopire nu cu Duhul Sfant, ci cu duhul lumii. Este un proces de “anti-ghettoizare”, de stergere a oricarei diferente exterioare, pentru scuzatorul scop de a-i castiga pe toti….”ma fac cu grecul, grec”. Ramane intrebarea:”a-i castiga la ce?” pentru ca peste tot in NT, mantuirea este “mantuire din acest veac rau”, “de stricaciunea care este in lume”.
Lumificarea a inceput in adunari prin impunerea de conducatori “ca neamurile”, un fel de directori de biserici, prin programe artistice ca la teatru, spectacole atractive, prin pasivizarea majoritatii pana cand a devenit o masa tacuta, aparent ascultatoare, in realitate imposibil de corijat. “Duhul lumii” si-a facut loc intr-atat incat chiar simpla definire a lui provoaca valuri de iritare. Bijuteriile, coafurile, luxul, extravaganta sunt doar roadele acestui duh, care a crescut mocnit in minti acoperite poate de baticuri sau in piepturi fara cravata, insa roadele lui se vad astazi intr-un “traiti ca neamurile in desartaciunea gandurilor lor” imposibil de vindecat.
Se mai poate castiga pozitia pierduta?
Fara schimbarea gandurilor si a mersului, NU.
Oricum nu toti, ci doar o ramasita doresc schimbarea, majoritatea nici nu o cred necesara. Este privilegiul fiecarui copil al lui Dumnezeu, cetatean al cerului(cu cetatenie si protectie divina) sa se foloseasca de intreaga mostenire pe care am capatat-o in Hristos si pe care cei care n-o au n-o pot nici primi, nici intelege. Apropierea noastra de Dumnezeu cu incredere este In Hristos, nu in sisteme de relationari create de oameni dupa chipul si Duhul Lumii. Tot la fel de usoara este si apropierea noastra unii de altii, fara granite istorice sau de alta natura, in virtutea Duhului care ne-a contopit. Poate ar trebui sa mentionez ca fara intoarcerea la evanghelia curata a Harului si Libertatii care este in Hristos, la vechile invataturi ale mantuirii prin Gratie, fara fapte, apropierea de Dumnezeu se poate sfarsi tot intr-o balta filosofica.
“Sa ne tinem de lucrurile care le-am auzit ca sa nu fim departati de ele.”
Exista o Lege a Entropiei Spirituale, (a pacatului si mortii) care ar spune ca: lasate de capul lor, fara puterea Cuvantului, si lucrurile spirituale ajung tot la starea de maxima dezordine posibila.
Trecerea de la bisericile mici (de la tara) la megabisericile(impuse de comunisti, usor de controlat) de la oras, a insemnat si lepadarea modelului duhovnicesc al partasiei fratesti si pocaintei, pentru blidul de linte al adunarii tip: sedinta de partid+cantarea romaniei(un vorbitor cu o “evanghelie” fara putere insotit de un cor care glorifica vocile coristilor, in fata un mase de ascultatori sedati).
E necesara intoarcerea, pocainta, care incepe intotdeauna cu o amanuntita aducere aminte “de unde ai cazut”, “priveste-ti urma pasilor in vale”. Numele antihristice cu care infantil ne-am laudat, trebuie sa le lepadam si sa ne multumim doar cu “aceasta mana” a simplitatii care este in Hristos. Deasemenea Domnul sa ne faca sa vedem ca Megabisericile nu sunt voia lui, nici conducatorii pusi in felul lumii, (nu batrani, ci absolventi), deasemena sa vedem ca a ne desparti de lume, cere un pret, granita se traseaza mai intai in mintea noastra si apoi in umblare.
“Ei nu sunt din lume” a spus Cel care nici El nu era din lume.
Putem incepe AZI, cautand sa ne unim doi sau trei pentru Numele Lui, dupa promisiunea Domnului inca valabila, “acolo unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu eu sunt acolo…”. Mai departe, stand lipiti de Iubitul nostru, ne va invata si ne va calauzi El ce sa facem pentru ai fi placuti, pentru a ne sfinti pentru El.
fratele dan

Problema sta in definirea de sine a Adunarii.
Atata timp cat majoritatea nu este nelinistita de faptul ca asa-zisa Biserica este un furnizor de servicii religioase, un fel de “comerciant” de divinitate pe care poti sa-l schimb dupa plac, raul se va accentua.
Prin neglijarea Adevarului, a disparut deosebirea intre “lume” si Adunare(devenita intre timp “biserica”), a avut loc (si mai are) procesul de “lumificare”, de contopire nu cu Duhul Sfant, ci cu duhul lumii. Este un proces de “anti-ghettoizare”, de stergere a oricarei diferente exterioare, pentru scuzatorul scop de a-i castiga pe toti….”ma fac cu grecul, grec”. Ramane intrebarea:”a-i castiga la ce?” pentru ca peste tot in NT, mantuirea este “mantuire din acest veac rau”, “de stricaciunea care este in lume”.
Lumificarea a inceput in adunari prin impunerea de conducatori “ca neamurile”, un fel de directori de biserici, prin programe artistice ca la teatru, spectacole atractive, prin pasivizarea majoritatii pana cand a devenit o masa tacuta, aparent ascultatoare, in realitate imposibil de corijat. “Duhul lumii” si-a facut loc intr-atat incat chiar simpla definire a lui provoaca valuri de iritare. Bijuteriile, coafurile, luxul, extravaganta sunt doar roadele acestui duh, care a crescut mocnit in minti acoperite poate de baticuri sau in piepturi fara cravata, insa roadele lui se vad astazi intr-un “traiti ca neamurile in desartaciunea gandurilor lor” imposibil de vindecat.
Se mai poate castiga pozitia pierduta?
Fara schimbarea gandurilor si a mersului, NU.
Oricum nu toti, ci doar o ramasita doresc schimbarea, majoritatea nici nu o cred necesara. Este privilegiul fiecarui copil al lui Dumnezeu, cetatean al cerului(cu cetatenie si protectie divina) sa se foloseasca de intreaga mostenire pe care am capatat-o in Hristos si pe care cei care n-o au n-o pot nici primi, nici intelege. Apropierea noastra de Dumnezeu cu incredere este In Hristos, nu in sisteme de relationari create de oameni dupa chipul si Duhul Lumii. Tot la fel de usoara este si apropierea noastra unii de altii, fara granite istorice sau de alta natura, in virtutea Duhului care ne-a contopit. Poate ar trebui sa mentionez ca fara intoarcerea la evanghelia curata a Harului si Libertatii care este in Hristos, la vechile invataturi ale mantuirii prin Gratie, fara fapte, apropierea de Dumnezeu se poate sfarsi tot intr-o balta filosofica.
“Sa ne tinem de lucrurile care le-am auzit ca sa nu fim departati de ele.”
Exista o Lege a Entropiei Spirituale, (a pacatului si mortii) care ar spune ca: lasate de capul lor, fara puterea Cuvantului, si lucrurile spirituale ajung tot la starea de maxima dezordine posibila.
Trecerea de la bisericile mici (de la tara) la megabisericile(impuse de comunisti, usor de controlat) de la oras, a insemnat si lepadarea modelului duhovnicesc al partasiei fratesti si pocaintei, pentru blidul de linte al adunarii tip: sedinta de partid+cantarea romaniei(un vorbitor cu o “evanghelie” fara putere insotit de un cor care glorifica vocile coristilor, in fata un mase de ascultatori sedati).
E necesara intoarcerea, pocainta, care incepe intotdeauna cu o amanuntita aducere aminte “de unde ai cazut”, “priveste-ti urma pasilor in vale”. Numele antihristice cu care infantil ne-am laudat, trebuie sa le lepadam si sa ne multumim doar cu “aceasta mana” a simplitatii care este in Hristos. Deasemenea Domnul sa ne faca sa vedem ca Megabisericile nu sunt voia lui, nici conducatorii pusi in felul lumii, (nu batrani, ci absolventi), deasemena sa vedem ca a ne desparti de lume, cere un pret, granita se traseaza mai intai in mintea noastra si apoi in umblare.
“Ei nu sunt din lume” a spus Cel care nici El nu era din lume.
Putem incepe AZI, cautand sa ne unim doi sau trei pentru Numele Lui, dupa promisiunea Domnului inca valabila, “acolo unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu eu sunt acolo…”. Mai departe, stand lipiti de Iubitul nostru, ne va invata si ne va calauzi El ce sa facem pentru ai fi placuti, pentru a ne sfinti pentru El.
fratele dan

Trist, dar adevarat. Ce a ajuns America!? Este strigator la cer. Numai ca strigatele noatre ajung de multe ori numai pana in tavan, sau se imprastie pe pamant ca jertfa lu Cain. Iar noi stam cu mainile in san si ne uitam cum mii de suflete pier si merg direct in iad in fiecare zi. Suntem atat de lejeri cand vine vorba de lucrarea Domnului si ne complacem in situatia in care ne aflam. Cred suntem cea mai “caldicea” generatie de crestini care a existat vreodata. Totul ne merge bine, apelam la Domnul doar cand trecem prin incercari, suntem multumiti, intr-o oarecare masura, de starea noastra, cum se zice pe aici: “Totul e ok!”. Cred ca “ok-iul” nostru nu este deloc ok, trebuie sa iesim la colturile strazilor si sa ii chemam pe oameni la Dumnezeu, la un Dumnezeu Viu, Sfant si Adevarat.

Imi pare rau ca te-am deranjat. Dupa ce ti-am ascultat mesajul catre biserica din MS am inteles ca esti un pastor carismatic si nu ai putea sa accepti un meaj ca cel care l-am postat eu. Dumnezeu va judeca! Domnul imi spuna ca oameni ca tine trebuie sa-i las. Te iubesc dar n-am ce face, trebuie sa ascult de porunca Domnului meu. Nu te pot incadra ca batran al vreunei adunari, ci te aseman cu un rabi al unei sinagogi, asa ca despre carturari si farisei, Domnul zice:”lasati-i”.
Adresa de mail e reala!
fratele dan

@damaris:
multumesc. O sa caut filmul de care zici, apoi o sa comentez.

@viorica:
trezirea este intai personala, a fiecaruia in parte. Eu inca cred ca daca de exemplu, intr-o biserica doi sau trei oameni setosi dupa cercetarea lui Dumnezeu s-ar pune serios pe post si rugaciune, Domnul ar asculta si ar aduce trezirea si-n adunare! Dar, cine sa stea in spartura?

@fratele dan:
nu m-ai deranjat. Doar ca m-ai intristat! Pentru ca judeci oamenii dupa eticheta si nu dupa adevar. Eu nu o s-o deranjez pe sfintia ta nici macar cu un emai privat! Ca sa nu te minjesti cu fariseul de mine!

De ce oare ai lasat acest mesaj nepostat timp de 4 zile? E ok…!
Daca Domnul nu merge pe calea pe care ti-ai dori tu, cine trebuie sa-si schimbe mersul? Nu cumva vrem sa-l urmam pe Domnul in conditiile impuse de noi? Sa nu lepadam nimic?
Daca am spus rau, spune ce e rau? Daca am spus bine, de ce ma ironizezi? Frazele “Eu nu o s-o deranjez pe sfintia ta nici macar cu un emai privat! Ca sa nu te minjesti cu fariseul de mine!” sunt ironii, Domnul le numeste “batjocuri”, iar cei ce le emit sunt “batjocoritori”. Chiar crezi ca nu am nimic mai bun de facut decat sa-mi ridic oameni in cap? Nu sunt legalist deloc, nu asta ma anima, cred in lucrarea 100% a harului lui Dumnezeu, al Adevaratului Har.
Dar nu pot trece pe langa o stare tacand. Dupa ce am spus ce am avut de spus, sunt eliberat de responsabilitate. Mai departe singur se osandeste cel care respinge adevarul.
Crezi ca acceptand toate lucrurile si pastrand toate, nejudecand si neeliminand nimic ca sa-i nu-i suparam pe purtatori, faceti dreptate? “Tacand faceti voi dreptate?”
Mai bine apleaca-te dumneata, da-mi o ora din timpul dumitale, semereste-te si spune-mi ce e rau in ce am scris. “Sfintia mea” e un pacatos nenorocit si nu va refuza niciodata o mustrare facuta in duhul dragostei. Sustin ca acel modest comentariu al meu, pe care l-ai tinut 4 zile nepostat, exprima niste ganduri sincere, mi-a luat timp(care si la mine costa, omeneste vorbind). Am scris cu toata sinceritatea, fara vre-un gand ascuns, sau o agenda secreta, asta e ceea ce cred!
Tu nu vezi, Doru, ca in “lumea” crestinata lucrurile merg spre o impietrire intr-o religie fara Hristos, cu nimic deosebita de cea pe care parintii sau bunicii nostrii au parasit-o? Aceasta religie nu produce “roada care sa ajunga la coacere”, iar si copiii stiu ca seminte cu putere de viata se gasesc doar in roadele coapte. Tu esti ardelean si sti ce-i acela un “culdush” nu? Un fruct fara samanta, “copt” inainte de vreme.
Tu nu vezi lumificarea din asa zisele biserici carismatice? Sau mai bine zis, mai vorbeste cineva astazi despre duhul lumii? “Uitati-va dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea pacatosilor o impotrivire asa de mare fata de Sine, pentru ca nu cumva sa va pierdeti inima si sa cadeti de oboseala in sufletele voastre.” Trendul de contopire cu lumea nu vine din Duhul lui Dumnezeu, desi stiu bine, si tu la fel, ca daca vre-un cleric s-ar opune duhului lumii, si-ar pierde pita(painea).
Poti sa raspunzi sau nu, poti sa accepti postul sau nu, cum te lasa Cel(cel) care te mana! Cel, cel, Cel, cel?
fratele dan

@fratele dan:
sunt in calatorie de 4 zile; de aceea nu am aprobat nimic, nu am raspuns la nimic. Abia acum citeva ore am ajuns la un loc cu internet… si peste citeva ore voi pleca mai departe. Asa se explica intirzierea, nu cum ti-ai imaginat, ca eu nu as aproba o postare ca a ta. Nu cumva te mai numesti si “evanghelistul?” Prin alte locuri, desigur! Ca daca da, doar stii ca am corespondat in trecut. Asa ca ma acuzi degeaba. M-ai facut fariseu, rabi de sinagoga, dar ca ma iubesti! (sic), ca trebuie sa ma lasi dupa porunca Domnului. Daca-ti raspund pe masura, te superi mai departe! Nu ma cunosti, nu stii ce fac, cu ce ma ocup si ce cred. Dar m-ai judecat.

In sfirsit, trebuie sa plec. O sa mai raspund cind voi mai avea… internet!

Eu te rog sa ma ierti pentru banuiala ca nu vrei sa raspunzi. Te “cunosc” destul de bine si si tu pe mine. Intr-adevar am corespondat mult si de aceea am scris mai familiar.
Cu bine.
d.

@fratele dan:
nu am nici o suparare contra ta! Dar nu as vrea sa faci parte dintre cei ce judeca (mereu) pe altii si felul lor de inchinare. De ce? Pentru ca Isus a spus: Marcu 9:38-40 Ioan I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţînd draci în Numele Tău; şi l-am oprit, pentru că nu venea după noi.” „Nu-l opriţi” a răspuns Isus „căci nu este nimeni, care să facă minuni în Numele Meu, şi să Mă poată grăi de rău îndată după aceea. Cine nu este împotriva noastră, este pentru noi.

Cunoastem o multime de oameni care nu-s din “staulul” nostru si-s oameni ai lui Dumnezeu. Cu speranta ca intr-o zi vom fi cu totii “o turma si un Pastor”, deocamdata il iubim pe Domnul si-L urmam in locul in care suntem. Cind Domnul ne va spune altfel, atunci il vom asculta!

Cu drag, Doru

frate doru fi vorbit de bine inaintea lui DUMNEZEU !!! frate doru in urma cu aproximativ 25 ani era in tirgu mures un medic stomatolog lauda pe “DOMNUL” prin cintare nu cumva pastratati vreo caseta cu muzica a acestui medic (frate) m-as bucura mult

@TIMMONYK:
nu-mi amintesc. O să întreb şi pe alţii dacă-şi aintesc de cine vorbeşti. Oricum, din vremea aceea nu mai am decât nişte frânturi de predici de-ale tatălui meu.