Astăzi Iov capitolele 3 şi 4, Fapte 7:44-60

Capitolul 3

1. După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s-a născut.

2. A luat cuvântul şi a zis:

3. „Blestemată să fie ziua în care m-am născut,

4. Prefacă-se în întuneric ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

5. S-o cuprindă întunericul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s-o înspăimânte!

6. Noaptea aceea! S-o acopere întunericul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

7. Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

8. Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce ştiu să întărâte Leviatanul;

9. să se întunece stelele din amurgul ei, în zadar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

10. Căci n-a închis pântecele care m-a zămislit, nici n-a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

11. De ce n-am murit în pântecele mamei mele? De ce nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pântecele ei?

12. De ce am găsit genunchi care să mă primească? Şi ţâţe care să-mi dea lapte?

13. Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m-aş odihni

14. cu împăraţii şi cei mari de pe pământ, care şi-au zidit falnice morminte,

15. cu domnitorii care aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.

16. Sau n-aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stârpitură îngropată, ca nişte copii care n-au văzut lumina!

17. Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

18. Acolo cei puşi în lanţuri sunt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

19. cel mai mic şi cel mare sunt tot una acolo, şi robul scapă de stăpânul său.

20. Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce suferă, şi viaţă celor amărâţi la suflet,

21. care aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decât o comoară,

22. care n-ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormântul? –

23. Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu din toate părţile?

24. Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

25. De ce mă tem, aceea mi se întâmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte!

26. N-am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.”

Capitolul 4

1. Elifaz din Teman a luat cuvântul şi a zis:

2. „Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

3. De multe ori tu ai învăţat pe alţii, şi ai întărit mâinile slăbite.

4. Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, şi ai întărit genunchii care se îndoiau.

5. Şi acum, când este vorba de tine, eşti slab! Acum, când eşti atins tu, te tulburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?

6. Nădejdea ta, nu-i neprihănirea ta?

7. Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a pierit? Care oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?

8. După câte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi seamănă nelegiuirea îi seceră roadele!

9. Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vântul mâniei Lui.

10. Mugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sunt zdrobiţi!

11. Leul bătrân piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.

12. Un cuvânt s-a furişat până la mine, şi urechea mea i-a prins sunetele uşoare.

13. În clipa când vedeniile de noapte frământă gândul, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc,

14. m-a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremurat.

15. Un duh a trecut pe lângă mine… Tot părul mi s-a zbârlit ca ariciul…

16. Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:

17. „Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut?

18. Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,

19. cu cât mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, care îşi trag obârşia din ţărână, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!

20. De dimineaţă până seara sunt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.

21. Li se taie firul vieţii: mor, şi tot n-au căpătat înţelepciunea!

Fapte 7:44-60

44. Părinţii noştri aveau în pustie cortul întâlnirii, aşa cum îl rânduise Cel ce a spus lui Moise să-l facă după chipul, pe care-l văzuse.

45. Şi părinţii noştri l-au adus, la rândul lor, sub povăţuirea lui Iosua, când au intrat în ţara stăpânită de Neamurile, pe care Dumnezeu le-a izgonit dinaintea părinţilor noştri; şi a rămas acolo până în zilele lui David.

46. David a căpătat milă înaintea lui Dumnezeu, şi a cerut să ridice o locuinţă pentru Dumnezeul lui Iacov.

47. Şi Solomon a fost acela care I-a zidit o casă.

48. Dar Cel Prea Înalt nu locuieşte în locaşuri făcute de mâini omeneşti, cum zice proorocul:

49. ,Cerul este scaunul Meu de domnie, şi pământul este aşternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veţi zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihnă?

50. N-a făcut mâna Mea toate aceste lucruri?…”

51. …”Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi.

52. Pe care din prooroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit, pe care L-aţi vândut acum, şi L-aţi omorât.

53. voi, care aţi primit Legea dată prin îngeri, şi n-aţi păzit-o!…”

54. Când au auzit ei aceste vorbe, îi tăia pe inimă, şi scrâşneau din dinţi împotriva lui.

55. Dar Ştefan, plin de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu;

56. şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise, şi pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.”

57. Ei au început atunci să răcnească, şi-au astupat urechile, şi s-au năpustit toţi într-un gând asupra lui.

58. L-au târât afară din cetate, şi l-au ucis cu pietre. Martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul.

59. Şi aruncau cu pietre în Ştefan, care se ruga şi zicea: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu!”

60. Apoi a îngenuncheat, şi a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta!” Şi după aceste vorbe, a adormit.