Jun 26 2008
26 Iunie 2008 - Biblia într-un An
Capitolul 5
1. Strigă acum! Cine îţi va răspunde? Căruia dintre sfinţi îi vei vorbi?
2. Nebunul piere ucis de mânia lui, prostul moare ucis de aprinderea lui.
3. Am văzut pe un nebun prinzând rădăcină; apoi deodată i-am blestemat locuinţa.
4. Fiii lui n-au noroc, sunt călcaţi în picioare la poartă, şi nimeni nu i scapă!
5. Secerişul lui este mâncat de cei flămânzi, care vin să-l ia chiar şi din spini, şi averile lui sunt înghiţite de oameni însetaţi.
6. Nenorocirea nu răsare din ţărână, şi suferinţa nu încolţeşte din pământ.
7. Omul se naşte ca să sufere, după cum scânteia se naşte ca să zboare.
8. Eu aş alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu i-aş spune necazul meu.
9. El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.
10. El varsă ploaia pe pământ, şi trimite apă pe câmpii.
11. El înalţă pe cei smeriţi, şi izbăveşte pe cei necăjiţi.
12. El nimiceşte planurile oamenilor vicleni, şi mâinile lor nu pot să le împlinească.
13. El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor, şi planurile oamenilor înşelători sunt răsturnate:
14. dau peste întuneric în mijlocul zilei, bâjbâie ziua în amiaza mare ca noaptea.
15. Astfel, Dumnezeu ocroteşte pe cel slab împotriva ameninţărilor lor, şi-l scapă din mâna celor puternici.
16. Aşa încât nădejdea sprijineşte pe cel nenorocit, iar fărădelegea îşi închide gura.
17. Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atotputernic.
18. El face rana, şi tot El o leagă; El răneşte, şi mâna Lui tămăduieşte.
19. De şase ori te va izbăvi din necaz, şi de şapte ori nu te va atinge răul.
20. El te va scăpa de moarte în vreme de foamete, şi de loviturile sabiei în vreme de război.
21. Vei fi la adăpost de biciul limbii, vei fi fără teamă când va veni pustiirea.
22. Vei râde de pustiire ca şi de foamete, şi nu vei avea să te temi de fiarele pământului.
23. Căci vei face legământ până şi cu pietrele câmpului, şi fiarele pământului vor fi în pace cu tine.
24. Vei avea fericire în cortul tău, îţi vei găsi turmele întregi,
25. îţi vei vedea sămânţa crescându-ţi, şi odraslele înmulţindu-se ca iarba de pe câmp.
26. Vei intra în mormânt la bătrâneţe, ca snopul strâns la vremea lui.
27. Iată ce am cercetat, şi aşa este! Ascultă, că sunt spre folosul tău!”
Capitolul 6
1. Iov a luat cuvântul şi a zis:
2. „Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cântărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,
3. ar fi mai grele decât nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele până la nebunie!
4. Căci săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!
5. Zbiară măgarul sălbatic când are verdeaţă? Mugeşte boul când are de mâncare?
6. Poţi mânca ce-i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?
7. Orice lucru de care aş vrea să nu m-ating, acela-i hrana mea, fie cât de greţoasă ea!
8. O, de mi s-ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!
9. De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mâna şi să mă prăpădească!
10. Îmi va rămâne măcar această mângâiere, această bucurie în durerile cu care mă copleşeşte: că niciodată n-am călcat poruncile Celui Sfânt.
11. La ce să mai nădăjduiesc când nu mai pot? La ce să mai aştept, când sfârşitul se ştie?
12. Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?
13. Nu sunt eu lipsit de ajutor, şi n-a fugit mântuirea de mine?
14. Cel ce suferă are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atotputernic.
15. Fraţii mei s-au arătat înşelători ca un pârâu, ca albia pâraielor care trec.
16. Un sloi le tulbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;
17. vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.
18. Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier.
19. Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sunt plini de nădejde când le văd.
20. Dar rămân înşelaţi în nădejdea lor, rămân uimiţi când ajung la ele.
21. Aşa sunteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi!
22. V-am zis eu oare: ,Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,
23. scăpaţi-mă din mâna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mâna celor răi?’
24. Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.
25. O cât de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?
26. Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decât vânt în cuvintele unui deznădăjduit?
27. Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.
28. Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!
29. Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sunt nevinovat!
30. Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?
Capitolul 7
1. Soarta omului pe pământ este ca a unui ostaş, şi zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua.
2. Cum suspină robul după umbră, cum îşi aşteaptă muncitorul plata,
3. aşa am eu parte de luni de durere, şi partea mea sunt nopţi de suferinţă.
4. Mă culc, şi zic: ,Când mă voi scula? Când se va sfârşi noaptea?’ Şi mă satur de frământări până în revărsatul zorilor.
5. Trupul mi se acoperă cu viermi şi cu o coajă pământoasă, pielea-mi crapă şi se desface.
6. Zilele mele zboară mai iuţi decât suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nici o nădejde!
7. Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.
8. Ochiul, care mă priveşte, nu mă va mai privi; ochiul tău mă va căuta, şi nu voi mai fi.
9. Cum se risipeşte norul şi trece, aşa nu se va mai ridica cel ce se pogoară în Locuinţa morţilor!
10. Nu se va mai întoarce în casa lui, şi nu-şi va mai cunoaşte locul în care locuia.
11. De aceea nu-mi voi ţine gura, ci voi vorbi în neliniştea inimii mele, mă voi tângui în amărăciunea sufletului meu.
12. Oare o mare sunt eu, sau un balaur de mare, de-ai pus strajă în jurul meu?
13. Când zic: ,Patul mă va uşura, culcuşul îmi va alina durerile’,
14. atunci mă înspăimânţi prin visuri, mă îngrozeşti prin vedenii.
15. Ah! aş vrea mai bine gâtuirea, mai bine moartea decât aceste oase!
16. Le dispreţuiesc!… nu voi trăi în veci… Lasă-mă, căci doar o suflare mi-i viaţa!
17. Ce este omul, ca să-Ţi pese atât de mult de el, ca să iei seama la el,
18. să-l cercetezi în toate dimineţile, şi să-l încerci în toate clipele?
19. Când vei înceta odată să mă priveşti? Când îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?
20. Dacă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul oamenilor? Pentru ce m-ai pus ţintă săgeţilor Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?
21. Pentru ce nu-mi ierţi păcatul, şi pentru ce nu-mi uiţi fărădelegea? Căci voi adormi în ţărână, şi când mă vei căuta, nu voi mai fi!”
Fapte 8:1-25
1. Saul se învoise la uciderea lui Ştefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi, afară de apostoli, s-au împrăştiat prin părţile Iudeii şi ale Samariei.
2. Nişte oameni temători de Dumnezeu au îngropat pe Ştefan, şi l-au jelit cu mare tânguire.
3. Saul de partea lui, făcea prăpăd în Biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei, şi-i arunca în temniţă.
4. Cei ce se împrăştiaseră, mergeau din loc în loc, şi propovăduiau Cuvântul.
5. Filip s-a coborât în cetatea Samariei, şi le-a propovăduit pe Hristos.
6. Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit şi au văzut semnele, pe care le făcea.
7. Căci din mulţi îndrăciţi ieşeau duhuri necurate, şi scoteau mari ţipete; mulţi slăbănogi şi şchiopi erau tămăduiţi.
8. Şi a fost o mare bucurie în cetatea aceasta.
9. În cetate era un om, numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea şi punea în uimire pe poporul Samariei.
10. Toţi, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare aminte, şi ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numeşte ,mare’.
11. Îl ascultau cu luare aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui.
12. Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi cât şi femei.
13. Chiar Simon a crezut; şi după ce a fost botezat, nu se mai despărţea de Filip, şi privea cu uimire minunile şi semnele mari care se făceau.
14. Apostolii, care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan.
15. Aceştia au venit la Samariteni, şi s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt.
16. Căci nu Se pogorâse încă peste nici unul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus.
17. Atunci Petru şi Ioan au pus mâinile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfânt.
18. Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani,
19. şi a zis: „Daţi-mi şi mie puterea aceasta, pentru ca peste oricine-mi voi pune mâinile, să primească Duhul Sfânt.”
20. Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani!
21. Tu n-ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu.
22. Pocăieşte-te dar de această răutate a ta, şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă;
23. căci văd că eşti plin de fiere amară, şi în lanţurile fărădelegii.”
24. Simon a răspuns: „Rugaţi-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întâmple nimic din ce aţi zis.”
25. După ce au mărturisit despre Cuvântul Domnului, şi după ce l-au propovăduit, Petru şi Ioan s-au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de ale Samaritenilor.
The 26 Iunie 2008 - Biblia într-un An by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.
No responses yet
