Astăzi Iov capitolele 8, 9 şi 10, Fapte 8:26-40

Capitolul 8

1. Bildad către Şuah a luat cuvântul şi a zis:

2. „Până când vrei să vorbeşti astfel, şi până când vor fi cuvintele gurii tale ca un vânt puternic?

3. Oare va răsturna Dumnezeu dreptul? Sau va răsturna Cel Atotputernic dreptatea?

4. Dacă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui, i-a dat pe mâna păcatului.

5. Dar tu, dacă alergi la Dumnezeu, dacă rogi pe Cel Atotputernic,

6. dacă eşti curat şi fără prihană, atunci negreşit, El va veghea asupra ta, şi va da înapoi fericirea locuinţei tale nevinovate.

7. Vechea ta propăşire va fi mică faţă de cea de mai târziu. Învăţăminte din păţania celor dinainte.

8. Întreabă pe cei din neamurile trecute, şi ia aminte la păţania părinţilor lor. –

9. Căci noi suntem de ieri, şi nu ştim nimic, zilele noastre pe pământ nu sunt decât o umbră. –

10. Ei te vor învăţa, îţi vor vorbi, şi vor scoate din inima lor aceste cuvinte:

11. ,Creşte papura fără baltă? Creşte trestia fără umezeală?

12. Fiind încă verde şi fără să se taie, ea se usucă mai repede decât toate ierburile.

13. Aşa se întâmplă tuturor celor ce uită pe Dumnezeu, şi nădejdea celui nelegiuit va pieri.

14. Încrederea lui este zdrobită, şi sprijinul lui este o pânză de păianjen.

15. Se bizuie pe casa lui, dar nu este tare; se prinde de ea, dar nu ţine.

16. Cum dă soarele, înverzeşte, îşi întinde ramurile peste grădina sa,

17. îşi împleteşte rădăcinile printre pietre, pătrunde până în ziduri.

18. Dar dacă-l smulgi din locul în care stă, locul acesta se leapădă de el şi zice: ,Nu ştiu să te fi cunoscut vreodată!’

19. Iată, aşa sunt desfătările pe care i le aduc căile vieţii lui; apoi din acelaşi pământ răsar alţii după el.

20. Nu, Dumnezeu nu leapădă pe omul fără prihană, şi nu ocroteşte pe cei răi.

21. Ba încă, El îţi umple gura cu strigăte de bucurie, şi buzele cu cântări de veselie.

22. Vrăjmaşii tăi vor fi acoperiţi de ruşine, iar cortul celor răi va pieri.”

Capitolul 9

1. Iov a luat cuvântul şi a zis:

2. „Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?

3. Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n-ar putea să răspundă la unul singur.

4. A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s-ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?

5. El mută deodată munţii, şi-i răstoarnă în mânia Sa.

6. Zguduie pământul din temelia lui, de i se clatină stâlpii.

7. Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele sub pecetea Lui.

8. Numai El întinde cerurile, şi umblă pe înălţimile mării.

9. El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi.

10. El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

11. Iată, El trece pe lângă mine, şi nu-L văd, se duce şi nu-L zăresc.

12. Dacă apucă El, cine-L va opri? Cine-I va zice: „Ce faci?”

13. Dumnezeu nu-Şi întoarce mânia; sub El se pleacă toţi sprijinitorii mândriei.

14. Şi eu, cum să-I răspund? Ce cuvinte să aleg?

15. Chiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decât să mă rog judecătorului.

16. Şi chiar dacă m-ar asculta, când Îl chem, tot n-aş putea crede că mi-a ascultat glasul;

17. El, care mă izbeşte ca într-o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,

18. care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.

19. Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?

20. Oricâtă dreptate aş avea, gura mea mă va osândi; şi oricât de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.

21. Nevinovat! Sunt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.

22. Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s-o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat.

23. Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!… Dar El râde de încercările celui nevinovat.

24. Pământul este dat pe mâinile celui nelegiuit; El acoperă ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?

25. Zilele mele aleargă mai iuţi decât un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;

26. trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se repede asupra prăzii.

27. Dacă zic: ,Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea, şi să fiu voios’,

28. sunt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat.

29. Şi dacă voi fi judecat vinovat, pentru ce să mă mai trudesc degeaba?

30. Chiar dacă m-aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţi mâinile cu leşie,

31. Tu tot m-ai cufunda în mocirlă, de s-ar scârbi până şi hainele de mine!

32. Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde, şi să mergem împreună la judecată.

33. Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mâna peste noi amândoi.

34. Să-Şi tragă însă varga deasupra mea, şi să nu mă mai tulbure spaima Lui.

35. Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Altfel, nu sunt stăpân pe mine.

Capitolul 10

1. M-am dezgustat de viaţă! Voi da drum slobod plângerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

2. Eu zic lui Dumnezeu: ,Nu mă osândi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!

3. Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mâinilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?

4. Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om?

5. Zilele Tale sunt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,

6. ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,

7. când ştii bine că nu sunt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?

8. Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, ele m-au întocmit în întregime… Şi Tu să mă nimiceşti!

9. Adu-Ţi aminte că Tu m-ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărână?

10. Nu m-ai muls ca laptele?

11. M-ai îmbrăcat cu piele şi carne, m-ai ţesut cu oase şi vine;

12. mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m-ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.

13. Iată totuşi ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gând:

14. că, dacă păcătuiesc, să mă pândeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea.

15. Dacă sunt vinovat, vai de mine! Dacă sunt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.

16. Şi dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,

17. Îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mânia împotriva mea, şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.

18. Pentru ce m-ai scos din pântecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!

19. Aş fi ca şi cum n-aş fi fost, şi din pântecele mamei mele aş fi trecut în mormânt!

20. Nu sunt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece de la mine, şi să răsuflu puţin,

21. înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,

22. în ţara întunericului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adânci, unde domneşte umbra morţii şi neorânduiala, şi unde lumina este ca întunericul!”

Fapte 8:26-40

26. Un înger al Domnului a vorbit lui Filip, şi i-a zis: „Scoală-te, şi du-te spre miazăzi, pe drumul care pogoară spre Ierusalim la Gaza, şi care este pustiu.”

27. Filip s-a sculat şi a plecat. Şi iată că un Etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a Etiopienilor, şi îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim ca să se închine,

28. se întorcea de acolo, şi şedea în carul lui, şi citea pe proorocul Isaia.

29. Duhul a zis lui Filip: „Du-te, şi ajunge carul acesta!”

30. Filip a alergat, şi a auzit pe Etiopian citind pe proorocul Isaia. El i-a zis: „Înţelegi tu ce citeşti?”

31. Famenul a răspuns: „Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?” Şi a rugat pe Filip să se suie în car, şi să şadă împreună cu el.

32. Locul din Scriptură, pe care-l citea, era acesta: „El a fost dus ca o oaie la tăiere; şi, ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, aşa nu Şi-a deschis gura;

33. în smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Şi cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viaţa I-a fost luată de pe pământ.”

34. Famenul a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine vorbeşte proorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?”

35. Atunci Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta, şi i-a propovăduit pe Isus.

36. Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: „Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?”

37. Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.”

38. A poruncit să stea carul, s-au pogorât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen.

39. Când au ieşit afară din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie,

40. Filip se afla la Azot, de unde s-a dus până la Cezarea. Şi propovăduia Evanghelia în toate cetăţile prin care trecea.