Astăzi Iov capitolele 11,12 şi 13, Fapte 9:1-21

Capitolul 11

1. Ţofar din Naama a luat cuvântul şi a zis:

2. „Să rămână această năvală de cuvinte fără răspuns, şi să creadă limbutul că are dreptate?

3. Vor face vorbele tale deşarte pe oameni să tacă? Şi-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de ruşine?

4. Tu zici: ,Felul meu de a vedea este drept, şi sunt curat în ochii Tăi.’ –

5. A! de ar vrea Dumnezeu să vorbească, de Şi-ar deschide buzele să-ţi răspundă,

6. şi de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui, ale înţelepciunii Lui nemărginite, ai vedea atunci că nu-ţi răsplăteşte totuşi după fărădelegea ta.

7. Poţi spune tu că poţi pătrunde adâncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvârşită a Celui Atotputernic?

8. Cât cerurile-i de înaltă: ce poţi face? Mai adâncă decât Locuinţa morţilor: ce poţi şti?

9. Întinderea ei este mai lungă decât pământul, şi mai lată decât marea.

10. Dacă apucă, dacă închide şi cheamă El la judecată, cine-L poate opri?

11. Căci El cunoaşte pe făcătorii de rele, vede uşor pe vinovaţi.

12. Omul dimpotrivă, are minte de nebun, şi s-a născut ca mânzul unui măgar sălbatic!

13. Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mâinile spre El.

14. Depărtează-te de fărădelege, şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău.

15. Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică;

16. îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape care s-au scurs.

17. Zilele tale vor străluci mai tare decât soarele la amiază, întunericul tău va fi ca lumina dimineţii.

18. Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit.

19. Te vei culca şi nimeni nu te va tulbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.

20. Dar ochii celor răi se vor topi; ei n-au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea lor!”

Capitolul 12

1. Iov a luat cuvântul şi a zis:

2. „S-ar putea zice, în adevăr, că neamul omenesc sunteţi voi, şi că odată cu voi va muri şi înţelepciunea!

3. Am şi eu minte ca voi, nu sunt mai prejos decât voi. Şi cine nu ştie lucrurile pe care le spuneţi voi?

4. Eu sunt de batjocura prietenilor mei, când cer ajutorul lui Dumnezeu: dreptul, nevinovatul, de batjocură!

5. Dispreţ în nenorocire! – iată zicerea celor fericiţi: dă brânci cui alunecă cu piciorul!

6. Jefuitorilor li se lasă corturile în pace, celor ce mânie pe Dumnezeu le merge bine, măcar că Dumnezeul lor este în pumn.

7. Întreabă dobitoacele, şi te vor învăţa, păsările cerului, şi îţi vor spune;

8. vorbeşte pământului, şi te va învăţa; şi peştii mării îţi vor povesti.

9. Cine nu vede în toate acestea dovada că mâna Domnului a făcut asemenea lucruri?

10. El ţine în mână sufletul a tot ce trăieşte, suflarea oricărui trup omenesc.

11. Nu deosebeşte urechea cuvintele, cum gustă cerul gurii mâncărurile?

12. La bătrâni se găseşte înţelepciunea, şi într-o viaţă lungă e priceperea.

13. La Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea; sfatul şi priceperea ale Lui sunt.

14. Ce dărâmă El, nu va fi zidit din nou; pe cine-l închide El, nimeni nu-l va scăpa.

15. El opreşte apele şi totul se usucă; El le dă drumul, şi pustiesc pământul.

16. El are puterea şi înţelepciunea; El stăpâneşte pe cel ce se rătăceşte sau rătăceşte pe alţii.

17. El ia robi pe sfetnici, şi tulbură mintea judecătorilor.

18. El dezleagă legătura împăraţilor, şi le pune o frânghie în jurul coapselor.

19. El ia robi pe preoţi; El răstoarnă pe cei puternici

20. El taie vorba celor meşteri la vorbă; El ia mintea celor bătrâni.

21. El varsă dispreţul asupra celor mari; El dezleagă brâul celor tari.

22. El descoperă ce este ascuns în întuneric, El aduce la lumină umbra morţii.

23. El face pe neamuri să crească, şi El le nimiceşte; El le întinde până departe, şi El le aduce înapoi în hotarele lor.

24. El ia mintea căpeteniilor poporului, El îi face să rătăcească în pustiuri fără drum,

25. unde bâjbâie prin întuneric, şi nu văd desluşit; El îi face să se clatine ca nişte oameni beţi.

Capitolul 13

1. Iată, ochiul meu a văzut toate acestea, urechea mea a auzit şi a luat seama.

2. Ce ştiţi voi, ştiu şi eu, nu sunt mai prejos decât voi.

3. Dar vreau să vorbesc acum Celui Atotputernic, vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu.

4. Căci voi sunteţi nişte făuritori de minciuni, sunteţi cu toţii nişte doctori de nimic.

5. O, de aţi fi tăcut, ce înţelepciune aţi fi arătat!

6. Acum, ascultaţi, vă rog, apărarea mea, şi luaţi aminte la răspunsul buzelor mele!

7. Vreţi să vorbiţi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu? Şi să spuneţi minciuni, ca să-L apăraţi?

8. Vreţi să ţineţi cu El şi să faceţi pe apărătorii lui Dumnezeu?

9. Dacă vă va cerceta El, va găsi bine oare? Sau vreţi să-L înşelaţi cum înşelaţi pe un om?

10. Nu, nu; ci El vă va osândi, dacă în ascuns nu lucraţi decât părtinindu-L pe El.

11. Nu vă înfricoşează măreţia Lui? Şi nu cade groaza Lui peste voi?

12. Părerile voastre sunt păreri de cenuşă, întăriturile voastre sunt întărituri de lut.

13. Tăceţi, lăsaţi-mă, vreau să vorbesc! Întâmplă-mi-se ce mi s-ar întâmpla.

14. Îmi voi lua carnea în dinţi, şi îmi voi pune viaţa în joc.

15. Da, mă va ucide: n-am nimic de nădăjduit; dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui.

16. Chiar şi lucrul acesta poate sluji la scăparea mea, căci un nelegiuit nu îndrăzneşte să vină înaintea Lui.

17. Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, luaţi aminte la cele ce voi spune.

18. Iată-mă sunt gata să-mi apăr pricina, căci ştiu că am dreptate.

19. Are cineva ceva de spus împotriva mea? Atunci tac, şi vreau să mor.

20. Numai două lucruri fă-mi, şi nu mă voi ascunde de Faţa Ta:

21. Trage-Ţi mâna de pe mine, şi nu mă mai tulbura cu groaza Ta.

22. Apoi cheamă-mă şi-Ţi voi răspunde; sau lasă-mă să vorbesc eu, şi răspunde-mi Tu!

23. Câte fărădelegi şi păcate am făcut? Arată-mi călcările de lege şi păcatele mele.

24. Pentru ce Îţi ascunzi Faţa, şi mă iei drept vrăjmaş?

25. Vrei să loveşti o frunză suflată de vânt? Vrei să urmăreşti un pai uscat?

26. Pentru ce să mă loveşti cu suferinţe amare, şi să mă pedepseşti pentru greşeli din tinereţe?

27. Pentru ce să-mi pui picioarele în butuci, să-mi pândeşti toate mişcările, să pui hotar paşilor mei,

28. când trupul meu cade în putrezire ca o haină mâncată de molii?

Fapte 9:1-21

1. Dar Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot,

2. şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim.

3. Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui.

4. El a căzut la pământ, şi a auzit un glas, care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?”

5. „Cine eşti Tu, Doamne?” a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti. „Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.”

6. Tremurând şi plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?” „Scoală-te”, i-a zis Domnul, „intră în cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să faci.”

7. Oamenii care-l însoţeau, au rămas încremeniţi; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni.

8. Saul s-a sculat de la pământ; şi măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. L-au luat de mâini, şi l-au dus în Damasc.

9. Trei zile n-a văzut, şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic.

10. În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă Doamne”, a răspuns el.

11. Şi Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă ,Dreaptă’, şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă;

12. şi a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el, şi punându-şi mâinile peste el, ca să-şi capete iarăşi vederea.”

13. „Doamne”, a răspuns Anania, „am auzit de la mulţi despre toate relele, pe care le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim;

14. ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă, ca să lege pe toţi care cheamă Numele Tău.

15. Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas, pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraţilor, şi înaintea fiilor lui Israel;

16. şi îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.”

17. Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul, şi a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea, şi să te umpli de Duhul Sfânt.”

18. Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; şi el şi-a căpătat iarăşi vederea. Apoi s-a sculat, şi a fost botezat.

19. După ce a mâncat, a prins iarăşi putere. Saul a rămas câteva zile cu ucenicii, care erau în Damasc.

20. Şi îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu.

21. Toţi cei ce-l ascultau, rămâneau uimiţi, şi ziceau: „Nu este el acela care făcea prăpăd în Ierusalim, printre cei ce chemau Numele acesta? Şi n-a venit el aici ca să-i ducă legaţi înaintea preoţilor celor mai de seamă?”