Astăzi Iov capitolele 14, 15 şi 16, Fapte 9:22-43

Capitolul 14

1. Omul născut din femeie, are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.
2. Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră.
3. Şi asupra lui ai Tu ochiul deschis! Şi pe mine mă tragi la judecată cu Tine!4. Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă nici unul.
5. Dacă zilele lui sunt hotărâte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,
6. întoarce-Ţi măcar privirile de la el, şi dă-i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriaşul la sfârşitul zilei.
7. Un copac, şi tot are nădejde: căci când este tăiat, odrăsleşte din nou, şi iar dă lăstari.
8. Când i-a îmbătrânit rădăcina în pământ, când îi piere trunchiul în ţărână,
9. înverzeşte iarăşi de mirosul apei, şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.
10. Dar omul când moare, rămâne întins; omul, când îşi dă sufletul, unde mai este?
11. Cum pier apele din lacuri, şi cum seacă şi se usucă râurile,
12. aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; cât vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă, şi nu se mai scoală din somnul lui.
13. Ah! de m-ai ascunde în locuinţa morţilor, de m-ai acoperi până-Ţi va trece mânia, şi de mi-ai rândui o vreme când Îţi vei aduce iarăşi aminte de mine!
14. Dacă omul odată mort ar putea să mai învie, aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc.
15. Atunci m-ai chema, şi Ţi-aş răspunde, şi Ţi-ar fi dor de făptura mâinilor Tale.
16. Dar astăzi îmi numeri paşii, ai ochiul asupra păcatelor mele;
17. călcările mele de lege sunt pecetluite într-un mănunchi, şi născoceşti fărădelegi în sarcina mea.
18. Cum se prăbuşeşte muntele şi piere, cum piere stânca din locul ei,
19. cum este mâncată piatra de ape, şi cum este luat pământul de râu: aşa nimiceşti Tu nădejdea omului.
20. Îl urmăreşti într-una, şi se duce; Îi schimonoseşti faţa, şi apoi îi dai drumul.
21. De ajung fiii lui la cinste, el nu ştie nimic; de sunt înjosiţi, habar n-are.
22. Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.”

Capitolul 15

1. Elifaz din Teman a luat cuvântul, şi a zis:
2. „Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle pieptul cu vânt de răsărit?
3. Să se apere prin cuvinte care n-ajută la nimic, şi prin cuvântări care nu slujesc la nimic?
4. Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.
5. Nelegiuirea ta îţi cârmuieşte gura, şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.
6. Nu eu, ci gura ta te osândeşte, buzele tale mărturisesc împotriva ta.
7. Tu eşti omul care s-a născut întâi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor?
8. Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?
9. Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi? Ce cunoştinţă ai tu pe care să n-o avem şi noi?
10. Între noi sunt peri albi, bătrâni, oameni mai înziliţi decât tatăl tău.
11. Puţin lucru sunt mângâierile lui Dumnezeu pentru tine, şi cuvintele care-ţi vorbesc atât de blând?…
12. Încotro te trage inima, şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?
13. Ce! împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mânia, şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea?
14. ,Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?
5. Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu sunt curate înaintea Lui,
16. cu cât mai puţin fiinţa urâcioasă şi stricată-omul, care bea nelegiuirea ca apa!
17. Vreau să te învăţ, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut,
18. ce au arătat înţelepţii, ce au descoperit ei, auzind de la părinţii lor,
19. cărora singuri li se dăduse ţara, şi printre care nici un străin nu venise încă.
20. ,Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii, toţi anii de care are parte cel nelegiuit.
21. Ţipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.
22. El nu trage nădejde să scape de întuneric, vede sabia care-l ameninţă;
23. aleargă încoace şi încolo să caute pâine, ştie că-l aşteaptă ziua întunericului.
24. Necazul şi neliniştea îl înspăimântă, şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.
25. Căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu, s-a împotrivit Celui Atotputernic,
26. şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui.
27. Avea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osânză,
28. şi locuia în cetăţi nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărâmate.
29. Nu se va mai îmbogăţi, averea nu-i va creşte, şi avuţia nu se va mai întinde pe pământ.
30. Nu va putea ieşi din întuneric, flacăra îi va arde mlădiţele, şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.
31. Dacă se încrede în rău, se înşeală, căci răul îi va fi răsplata.
32. Ea va veni înainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai înverzi.
33. Va fi ca o viţă despuiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.
34. Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, şi cortul omului stricat îl va mânca focul.
35. El zămisleşte răul şi naşte răul: în sânul lui coace roade care-l înşeală.”

Capitolul 16

1. Iov a luat cuvântul şi a zis:
2. „Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sunteţi nişte mângâietori supărăcioşi.
3. Când se vor sfârşi aceste vorbe în vânt? Şi pentru ce atâta supărare în răspunsurile tale?
4. Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V-aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,
5. v-aş mângâia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?
6. Dacă vorbesc, durerea nu mi s-alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?
7. Dar acum, vai! El m-a stors de puteri… Mi-ai pustiit toată casa!
8. M-ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuieşte în faţă.

9. Mă sfâşie şi mă urmăreşte în mânia Lui, scrâşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.
10. Ei deschid gura să mă mănânce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se înverşunează cu toţii după mine.
11. Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mâinile celor răi.
12. Eram liniştit, şi m-a scuturat, m-a apucat de ceafă şi m-a zdrobit, a tras asupra mea ca într-o ţintă.
13. Săgeţile Lui mă înconjoară din toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pământ,
14. mă frânge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.
15. Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărână.
16. Plânsul mi-a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.
17. Totuşi n-am făcut nici o nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.
18. Pământule, nu-mi acoperi sângele, şi vaietele mele să n-aibă margine!
19. Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.
20. Prietenii mei râd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrimi,
21. să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui.
22. Căci numărul anilor mei se apropie de sfârşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.

Fapte 9:22-43

22. Totuşi Saul se întărea din ce în ce mai mult, şi făcea de ruşine pe Iudeii, care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Hristosul.
23. După câtva timp, Iudeii s-au sfătuit să-l omoare;
24. şi uneltirea lor a ajuns la cunoştinţa lui Saul. Porţile erau păzite zi şi noapte, ca să-l omoare.
25. Dar într-o noapte, ucenicii l-au luat şi l-au coborât prin zid, dându-l jos într-o coşniţă.
26. Când a ajuns în Ierusalim, Saul a căutat să se lipească de ucenici; dar toţi se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic.
27. Atunci Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli, şi le-a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, şi cum în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus.
28. De atunci se ducea şi venea împreună cu ei în Ierusalim,
29. şi propovăduia cu îndrăzneală în Numele Domnului. Vorbea şi se întreba şi cu Evreii care vorbeau greceşte, dar ei căutau să-l omoare.
30. Când au aflat fraţii de lucrul acesta, l-au dus la Cezarea, şi l-au pornit la Tars. Vindecarea lui Enea.
31. Biserica se bucura de pace în toată Iudea, Galilea şi Samaria, se întărea sufleteşte, şi umbla în frica Domnului; şi, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulţea.
32. Pe când cerceta Petru pe toţi sfinţii, s-a pogorât şi la cei ce locuiau în Lida.
33. Acolo a găsit un om, anume Enea, care zăcea de opt ani olog în pat.
34. „Enea”, i-a zis Petru, „Isus Hristos te vindecă; scoală-te, şi fă-ţi patul.” Şi Enea s-a sculat îndată.
35. Toţi locuitorii din Lida şi din Sarona, l-au văzut, şi s-au întors la Domnul.
36. În Iope, era o ucenică numită Tabita, nume, care în tălmăcire se zice Dorca. Ea făcea o mulţime de fapte bune şi milostenii.
37. În vremea aceea, s-a îmbolnăvit, şi a murit. După ce au scăldat-o, au pus-o într-o odaie de sus.
38. Fiindcă Lida este aproape de Iope, ucenicii, când au auzit că Petru este acolo, au trimis doi oameni la el, să-l roage: Nu pregeta să vii până la noi.
39. Petru s-a sculat, şi a plecat împreună cu ei. Când a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plângând, şi i-au arătat hainele şi cămăşile, pe care le făcea Dorca, pe când era cu ele.
40. Petru a scos pe toată lumea afară, a îngenuncheat, şi s-a rugat; apoi, s-a întors spre trup, şi a zis: „Tabita, scoală-te!” Ea a deschis ochii, şi, când a văzut pe Petru, a stat în capul oaselor.
41. El i-a dat mâna, şi a ridicat-o în sus. A chemat îndată pe sfinţi şi pe văduve, şi le-a pus-o înainte vie.
42. Minunea aceasta a fost cunoscută în toată cetatea Iope, şi mulţi au crezut în Domnul.
43. Petru a rămas multe zile în Iope la un tăbăcar, numit Simon.

The 29 Iunie 2008 - Biblia într-un An by PERSPECTIVE CRESTINE, unless otherwise expressly stated, is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 United States License.