Astăzi Iov capitolele 17, 18 şi 19, Fapte 10:1-23

Capitolul 17

1. Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormântul.

2. Sunt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.

3. Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?

4. Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii. De aceea nici nu-i vei lăsa să biruie.

5. Cine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.

6. M-a făcut de basmul oamenilor, şi ca unul pe care-l scuipi în faţă!

7. Ochiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sunt ca o umbră.

8. Oamenii fără prihană sunt înmărmuriţi de aceasta, şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.

9. Cel fără prihană rămâne totuşi tare pe calea lui, cel cu mâinile curate se întăreşte tot mai mult.

10. Dar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăşi cu cuvântările voastre, şi vă voi arăta că între voi nici unul nu e înţelept.

11. Ce! mi s-au dus zilele, mi s-au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atâta iubire în inima mea…

12. Şi ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, când întunericul a şi venit!

13. Când Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, când în întuneric îmi voi înălţa culcuşul;

14. când strig gropii: ,Tu eşti tatăl meu!’ Şi viermilor: ,Voi sunteţi mama şi sora mea!’

15. Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?

16. Ea se va pogorî cu mine la porţile locuinţei morţilor, când vom merge împreună. să ne odihnim în ţărână.”
Capitolul 18

1. Bildad din Şuah a luat cuvântul şi a zis:

2. „Când vei pune capăt acestor cuvântări? Vino-ţi în minte şi apoi vom vorbi.

3. Pentru ce ne socoţi atât de dobitoci? Pentru ce ne priveşti ca pe nişte vite?

4. Oare pentru tine, care te sfâşii în mânia ta, s-ajungă pustiu pământul, şi să se strămute stâncile din locul lor?

5. 5. Da, lumina celui rău se va stinge, şi flacăra din focul lui, nu va mai străluci.

6. Se va întuneca lumina în cortul lui, şi se va stinge candela deasupra lui.

7. Paşii lui cei puternici se vor strâmta; şi, cu toate opintirile lui, va cădea.

8. Căci calcă cu picioarele pe laţ, şi umblă prin ochiuri de reţea;

9. este prins în cursă de călcâi, şi laţul pune stăpânire pe el;

10. capcana în care se prinde este ascunsă în pământ, şi prinzătoarea îi stă pe cărare.

11. De jur împrejur îl apucă spaima, şi-l urmăreşte pas cu pas.

12. Foamea îi mănâncă puterile, nenorocirea este alături de el.

13. Mădularele îi sunt mistuite unul după altul, mădularele îi sunt mâncate de întâiul născut al morţii.

14. Este smuls din cortul lui unde se credea la adăpost, şi este târât spre împăratul spaimelor.

15. Nimeni din ai lui nu locuieşte în cortul lui, pucioasă este presărată pe locuinţa lui.

16. Jos, i se usucă rădăcinile; sus îi sunt ramurile tăiate.

17. Îi piere pomenirea de pe pământ, numele lui nu mai este pe uliţă.

18. Este împins din lumină în întuneric, şi este izgonit din lume.

19. Nu lasă nici moştenitori, nici sămânţă în poporul său, nici o rămăşiţă vie în locurile în care locuia.

20. Neamurile care vor veni se vor uimi de prăpădirea lui, şi neamul de acum va fi cuprins de groază.

21. Aceasta este soarta celui rău, aceasta este soarta celui ce nu cunoaşte pe Dumnezeu.”

Capitolul 19

1. Iov a luat cuvântul şi a zis:

2. „Până când îmi veţi întrista sufletul, şi mă veţi zdrobi cu cuvântările voastre?

3. Iată că de zece ori m-aţi batjocorit; nu vă este ruşine să vă purtaţi aşa?

4. Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sunt răspunzător de aceasta.

5. Credeţi că mă puteţi lua de sus? Credeţi că mi-aţi dovedit că sunt vinovat?

6. Atunci să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte, şi mă înveleşte cu laţul Lui.

7. Iată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde; cer dreptate, şi dreptate nu este!

8. Mi-a tăiat orice ieşire, şi nu pot trece; a răspândit întuneric pe cărările mele.

9. M-a despuiat de slava mea, mi-a luat cununa de pe cap,

10. m-a zdrobit din toate părţile, şi pier; mi-a smuls nădejdea ca pe un copac.

11. S-a aprins de mânie împotriva mea, S-a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş.

12. Oştile Lui au pornit deodată înainte, şi-au croit drum până la mine, şi au tăbărât în jurul cortului meu.

13. A depărtat pe fraţii mei de la mine, şi prietenii mei s-au înstrăinat de mine.

14. Rudele mele m-au părăsit, şi cei mai de aproape ai mei m-au uitat.

15. Casnicii mei şi slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sunt un necunoscut.

16. Chem pe robul meu, şi nu răspunde; îl rog cu gura mea, şi degeaba.

17. Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, şi duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.

18. Până şi copiii mă dispreţuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.

19. Aceia în care mă încredeam mă urăsc, aceia pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea.

20. Oasele mi se ţin de piele şi de carne; nu mi-a mai rămas decât pielea de pe dinţi.

21. Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mâna lui Dumnezeu m-a lovit.

22. De ce mă urmăriţi ca Dumnezeu? Şi nu vă mai săturaţi de carnea mea?

23. Oh! aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într-o carte;

24. aş vrea să fie săpate cu un priboi de fier şi cu plumb în stâncă pe vecie…

25. Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pământ.

26. Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu.

27. Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu.

28. Atunci veţi zice: ,Pentru ce-l urmăream noi?’ Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.

29. Temeţi-vă de sabie: căci pedepsele date cu sabia sunt grozave! Şi să ştiţi că este o judecată.”

Fapte 10:1-23

1. În Cezarea era un om cu numele Corneliu, sutaş din ceata de ostaşi numită „Italiana”.

2. Omul acesta era cucernic şi temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului, şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu.

3. Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el, şi i-a zis: „Cornelie!”

4. Corneliu s-a uitat ţintă la el, s-a înfricoşat, şi a răspuns: „Ce este, Doamne?” Şi îngerul i-a zis: „Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele.

5. Trimite acum nişte oameni la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru.

6. El găzduieşte la un om, numit Simon tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare: acela îţi va spune ce trebuie să faci.”

7. Cum a plecat îngerul, care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale, şi un ostaş cucernic din aceia care-i slujeau în tot timpul;

8. şi, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope.

9. A doua zi, când erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit să se roage pe acoperişul casei, pe la ceasul al şaselea.

10. L-a ajuns foamea, şi a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească.

11. A văzut cerul deschis, şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborându-se şi slobozindu-se în jos pe pământ.

12. În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi târâtoare de pe pământ şi păsările cerului.

13. Şi un glas i-a zis: „Pietre, scoală-te, taie şi mănâncă.”

14. „Nicidecum, Doamne”, a răspuns Petru. „Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.”

15. Şi glasul i-a zis iarăşi a doua oară: „Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.”

16. Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, şi îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăşi la cer.

17. Pe când Petru nu ştia ce să creadă despre înţelesul vedeniei, pe care o avusese, iată că, oamenii trimişi de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, au stat la poartă,

18. şi au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis şi Petru, găzduieşte acolo.

19. Şi pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei oameni;

20. scoală-te, pogoară-te, şi du-te cu ei, fără şovăire, căci Eu i-am trimis.”

21. Petru deci s-a pogorât, şi a zis oamenilor acelora: „Eu sunt acela, pe care-l căutaţi; ce pricină vă aduce?”

22. Ei au răspuns: „Sutaşul Corneliu, om drept şi temător de Dumnezeu şi vorbit de bine de tot neamul Iudeilor, a fost înştiinţat de Dumnezeu, printr-un înger sfânt, să te cheme în casa lui, şi să audă cuvintele, pe care i le vei spune.”

23. Petru deci i-a chemat înăuntru, şi i-a găzduit.