Astăzi Iov capitolele 28 şi 29, Fapte 13:1-25

Capitolul 28

1. Argintul are o mină de unde se scoate, şi aurul are un loc de unde este scos ca să fie curăţit.

2. Fierul se scoate din pământ, şi piatra se topeşte ca să dea arama.

3. Omul pune capăt întunericului, cercetează, până în ţinuturile cele mai adânci, pietrele ascunse în negura şi în umbra morţii.

4. Sapă o fântână departe de locurile locuite; picioarele nu-i mai sunt de ajutor, stă atârnat şi se clatină, departe de locuinţele omeneşti.

5. Pământul, de unde iese pâinea, este răscolit înăuntrul lui ca de foc,

6. pietrele lui cuprind safir, şi în el se găseşte pulbere de aur.

7. Pasărea de pradă nu-i cunoaşte cărarea. Ochiul vulturului n-a zărit-o,

8. cele mai trufaşe dobitoace n-au călcat pe ea, şi leul n-a trecut niciodată pe ea.

9. Omul îşi pune mâna pe stânca de cremene, şi răstoarnă munţii din rădăcină.

10. Sapă şanţuri în stânci, şi ochiul lui priveşte tot ce este de preţ în ele.

11. Opreşte curgerea apelor, şi scoate la lumină ce este ascuns.

12. Dar înţelepciunea unde se găseşte? Unde este locuinţa priceperii?

13. Omul nu-i cunoaşte preţul, ea nu se găseşte în pământul celor vii.

14. Adâncul zice: ,Nu este în mine’, şi marea zice: ,Nu este la mine.’;

15. Ea nu se dă în schimbul aurului curat, nu se cumpără cântărindu-se cu argint;

16. nu se cântăreşte pe aurul din Ofir, nici pe onixul cel scump, nici pe safir.

17. Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul, nu se poate schimba cu un vas de aur ales.

18. Mărgeanul şi cristalul nu sunt nimic pe lângă ea: înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele.

19. Topazul din Etiopia nu este ca ea, şi aurul curat nu se cumpăneşte cu ea.

20. De unde vine atunci înţelepciunea? Unde este locuinţa priceperii?

21. Este ascunsă de ochii tuturor celor vii, este ascunsă de păsările cerului.

22. Adâncul şi moartea zic: ,Noi am auzit vorbindu-se de ea.’

23. Dumnezeu îi ştie drumul, El îi cunoaşte locuinţa.

24. Căci El vede până la marginile pământului, zăreşte totul sub ceruri.

25. Când a rânduit greutatea vântului, şi când a hotărât măsura apelor,

26. când a dat legi ploii, şi când a însemnat drumul fulgerului şi tunetului,

27. atunci a văzut înţelepciunea şi a arătat-o, i-a pus temeliile şi a pus-o la încercare.

28. Apoi a zis omului: ,Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere.’

Capitolul 29

1. Iov a luat din nou cuvântul în pilde, şi a zis:

2. „Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele când mă păzea Dumnezeu,

3. când candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întuneric!

4. Cum nu sunt ca în zilele puterii mele, când Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,

5. când Cel Atotputernic încă era cu mine, şi când copiii mei stăteau în jurul meu;

6. când mi se scăldau paşii în smântână, şi stânca vărsa lângă mine pâraie de untdelemn!

7. Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,

8. tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrânii se sculau şi stăteau în picioare.

9. Mai marii îşi opreau cuvântările, şi îşi puneau mâna la gură.

10. Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.

11. Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.

12. Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.

13. Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.

14. Mă îmbrăcam cu dreptatea şi-i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.

15. Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.

16. Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.

17. Rupeam falca celui nedrept, şi-i smulgeam prada din dinţi.

18. Atunci ziceam: ,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.

19. Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.

20. Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mână.’

21. Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.

22. După cuvântările mele, nici unul nu răspundea, şi cuvântul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.

23. Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.

24. Când li se muia inima, le zâmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.

25. Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mângâietor lângă nişte întristaţi.

Fapte 13:1-25

1. În Biserica din Antiohia erau nişte prooroci şi învăţători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirena, Manaen, care fusese crescut împreună cu cârmuitorul Irod, şi Saul.

2. Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.”

3. Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei, şi i-au lăsat să plece.

4. Barnaba şi Saul, trimişi de Duhul Sfânt, s-au coborât la Seleucia, şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru.

5. Ajunşi la Salamina, au vestit Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile Iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan.

6. După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit pe un vrăjitor, prooroc mincinos, un Iudeu, cu numele Bar-Isus,

7. care era cu dregătorul Sergius Paulus, un om înţelept. Acesta din urmă a chemat pe Barnaba şi pe Saul, şi şi-a arătat dorinţa să audă Cuvântul lui Dumnezeu.

8. Dar Elima, vrăjitorul, – căci aşa se tâlcuieşte numele lui – le stătea împotrivă, şi căuta să abată pe dregător de la credinţă.

9. Atunci Saul, care se mai numeşte şi Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el,

10. şi a zis: „Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului?

11. Acum, iată că mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb, şi nu vei vedea soarele până la o vreme.” Îndată a căzut peste el ceaţă şi întuneric, şi căuta bâjbâind nişte oameni, care să-l ducă de mână.

12. Atunci dregătorul, când a văzut ce se întâmplase, a crezut, şi a rămas uimit de învăţătura Domnului.

13. Pavel şi tovarăşii lui au pornit cu corabia din Pafos, şi s-au dus la Perga în Pamfilia. Ioan s-a despărţit de ei, şi s-a întors la Ierusalim.

14. Din Perga şi-au urmat drumul înainte, şi au ajuns la Antiohia din Pisidia. În ziua Sabatului, au intrat în sinagogă şi au şezut jos.

15. După citirea Legii şi a Proorocilor, fruntaşii sinagogii au trimis să le zică: „Fraţilor, dacă aveţi un cuvânt de îndemn pentru norod, vorbiţi”.

16. Pavel s-a sculat, a făcut semn cu mâna, şi a zis: „Bărbaţi Israeliţi şi voi care vă temeţi de Dumnezeu, ascultaţi!

17. Dumnezeul acestui popor Israel a ales pe părinţii noştri. A ridicat la cinste pe norodul acesta, în timpul şederii lui în ţara Egiptului, şi l-a scos din Egipt cu braţul Său cel puternic.

18. Timp de aproape patruzeci de ani, le-a suferit purtarea în pustie.

19. Şi, după ce a nimicit şapte popoare în ţara Canaanului, le-a dat de moştenire pământul lor, pentru aproape patru sute cincizeci de ani.

20. După aceste lucruri le-a dat judecători, până la proorocul Samuel.

21. Ei au cerut atunci un împărat. Şi, timp de aproape patruzeci de ani, Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chis, din seminţia lui Beniamin;

22. apoi l-a înlăturat, şi le-a ridicat împărat pe David, despre care a mărturisit astfel: „Am găsit pe David, fiul lui Iese, om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.”

23. Din sămânţa lui David, Dumnezeu, după făgăduinţa Sa, a ridicat lui Israel un Mântuitor, care este Isus.

24. Înainte de venirea Lui, Ioan propovăduise botezul pocăinţei la tot norodul lui Israel.

25. Şi Ioan, când era la sfârşitul însărcinării lui, zicea: „Cine credeţi că sunt eu? Nu sunt Acela; ci iată că după mine vine Unul, căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg încălţămintea picioarelor.”