PERSPECTIVE CRESTINE

Călugăriţele de mai sus slujesc la orfelinatul St. Vinko Paulski din Zagreb, Croaţia.  Numele lor este sora Mateja şi Kresimira.  La început au folosit patinele pe rotile pentru exerciţiu fizic.  Apoi le-a plăcut, le-au plăcut şi copiilor pe care-i îngrijesc la orfelinat, şi acum măicuţele petrec ziulica întreagă pe patine cu rotile!  COOL! am zice noi.

Călugăriţele cred că patinele le-au ajutat să dezvolte legături mai apropiate cu orfanii.  Mda.  Cam aşa citeam prin cărţi că sunt călugăriţele: practice şi poznaşe…  Sau nu?

Un studiu condus anul trecut de The Pew Forum on Religion and Public Life pe un eşantion de 35 de mii de americani adulţi a descoperit că 21% dintre atei cred în existenţa lui „Dumnezeu”.  Pentru acest procent, „Dumnezeu” este un „spirit universal”.  6% din procentul de 21% de atei ce cred într-un „dumnezeu = spirit universal” au mers chiar şi mai departe”  Ei cred în existenţa unui Dumnezeu personal!

Pe când mă scărpinam eu în cap cu privire la atei, şi încercam să mă dumiresc de ce se consideră ei atei, am continuat cu citirea studiului.  Cele ce au urmat m-au făcut să mă scarpin şi mai abitir, până la sânge!  De ce?  Pentru că un mare număr din cei asociaţi cu religiile tradiţionale (catolici, protestanţi şi alţii) NU cred în Dumnezeu!  Derută totală: atei care cred că există Dumnezeu, creştini cred că nu există Dumnezeu.

Poza de sus aparţine fotografului Ap Nick Ut, a fost făcută în Vietnamul de Sud la 8 Iunie 1972 şi a obţinut premiul Pulitzer.  În mijlocul fotografei este o fetiţă de 9 ani, pe nume Kim Phuc, fugind împreună cu alţi copii pe Strada Nr. 1 lângă Trang Bang, după un atac cu napalm asupra unui ascunziş al trupelor Viet Cong.  Corpul lui Kim este în flăcări.  Nişte soldaţi au turnat apă pe corpul ei, apoi i-au dat un pic de apă de băut, dar Kim s-a prăbuşit leşinată.  Fotograful Nick Ut a dus-o la un spital militar din Saigon.

Următorul an l-a petrecut în spital.  Medicii au operat-o de peste 17 ori pentru a-i repara pielea şi a-i trata rănile.  După ieşirea din spital, plină de cicatrice şi gândind că aşa n-o va iubi nimeni niciodată, Kim a început să se întrebe despre rostul vieţii ei.  O activitate preferată era aceea de a se duce la bibliotecă.  Aici putea evada în linişte din viaţa reală într-o lume imaginară în care totul era frumos.  Una din întrebările lui Kim era cu privire la rostul vieţii ei.  Căutând răspunsul în cărţile bibliotecii, a citit şi o Biblie.  La 1982 şi-a predat viaţa Domnului Isus.  Evanghelia a învăţat-o lecţia cea mai grea a vieţii: să ierte pe cei ce i-au cauzat traumele.

A urmat apoi şcoala în Cuba, căsătoria cu un alt student vietnamez ce învăţa în Cuba, luna de miere la Moscova, apoi fuga în Occident.

Astăzi, cu corpupul încă plin de cicatrice ce-o dor din când în când, Kim trăieşte în Canada împreună cu soţul ei şi cu cei doi copii ai lor.  Este fondatorea unei organizaţii de caritate, Kim Foundation International.

Zilele trecute Kim a avut ocazia să-şi depene povestea fascinantă a vieţii la postul de radio american NPR.  Era încă o încurajare pentru cei ce au nevoie de încurajări, cum că viaţa este posibilă şi după tragedie, şi că încredinţată Domnului, viaţa poate fi semnificativă şi atunci când totul pare împotrivă şi pierdut.

Astăzi Iov capitolele 32 şi 33, Fapte 14

Capitolul 32

1. Aceşti trei oameni au încetat să mai răspundă lui Iov, pentru că el se socotea fără vină.

2. Atunci s-a aprins de mânie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, din familia lui Ram. El s-a aprins de mânie împotriva lui Iov, pentru că zicea că este fără vină înaintea lui Dumnezeu. Continue Reading »